duminică, 27 iulie 2014

Nadia Comaneci ,Montreal 1976



Trebuie ca o gimnasta suind pe barna,tu ca privitor  sa ai emotii ca s-ar putea dezechilibra, si sa cada?!Trebuie oare sa-ti fie teama ca acel element dificil propus sau impus,s-ar putea sa nu-i iasa si sa rateze evolutia sa?
De ce nu un exercitiu curat ,impecabil ,cursiv ,expresiv...fara efecte spectaculare tehnice?
In fond aceasta barna e atat de simpla si calma prin orizontalitatea ei zvelta....ce vreau sa spun este ca nu orice miscare i se potriveste ca si compozitie de ansamblu,trebuie in calitate de "dansator" sa te subordonezi  spiritului ei  cand vine vorba de a te folosi de ea!

Iata de ce imi place acest moment atat de mult...totul e atat de fluid ,de elegant si majestuos...respira atata liniste,armonie,naturalete prim ritm ,balans si echilibru calm, desavarsit!


Sincer ,ma simt mai bine ori de cate ori urmaresc asa ceva...e un model teribil de concentrare maxima si precizie,si fireste ,de multa munca, tenacitate si talent!
Comparand drumul vietii cu aceasta "punte a suspinelor" in care orice pas gresit te costa dezechilbrul ori  caderea, precum in viata...ma bucur ca baremi aici omul poate sfida limitele dure si parca pana si legile fizice,baremi aici echilibrul mult dorit,desavarsit poate exista ca forma de expresie artistica a unui ideal.



2 comentarii:

Aurora Georgescu spunea...

Amintiri minunate, emoţii şi extaz ! O lume întragă a aclamat-o iar noi am fost mândri că este a noastră!

Modart spunea...

Da ,chiar emotii si bucurii mari!!!,,,ne raman amintirile sa le rasfoim precum cartile in momentele mai grele cand ne dorim reimprospata sufletul.
Personal,mi-a priit in mod deosebit aceasta retrospectiva cu evolutiile Nadiei si nu numai...le-am vizionat de mai multe ori,si cu siguranta am sa mai revin cu aceasta tema .