Nadia Comaneci ,Montreal 1976

Trebuie ca o gimnasta suind pe barna,tu ca privitor  sa ai emotii ca s-ar putea dezechilibra, si sa cada?!Trebuie oare sa-ti fie teama ca acel element dificil propus sau impus,s-ar putea sa nu-i iasa si sa rateze evolutia sa?
De ce nu un exercitiu curat ,impecabil ,cursiv ,expresiv...fara efecte spectaculare tehnice?
In fond aceasta barna e atat de simpla si calma prin orizontalitatea ei zvelta....ce vreau sa spun este ca nu orice miscare i se potriveste ca si compozitie de ansamblu,trebuie in calitate de "dansator" sa te subordonezi  spiritului ei  cand vine vorba de a te folosi de ea!

Iata de ce imi place acest moment atat de mult...totul e atat de fluid ,de elegant si majestuos...respira atata liniste,armonie,naturalete prim ritm ,balans si echilibru calm, desavarsit!


Sincer ,ma simt mai bine ori de cate ori urmaresc asa ceva...e un model teribil de concentrare maxima si precizie,si fireste ,de multa munca, tenacitate si talent!
Comparand drumul vietii cu aceasta "punte a suspinelor" in care orice pas gresit te costa dezechilbrul ori  caderea, precum in viata...ma bucur ca baremi aici omul poate sfida limitele dure si parca pana si legile fizice,baremi aici echilibrul mult dorit,desavarsit poate exista ca forma de expresie artistica a unui ideal.

Nadia Comaneci,Moscova 1980

Ritm si balans impecabil,miscari ample ,majestuoase,forta si eleganta aparte...Nadia avea un simt dramatic al miscarii,grave,monumentale fara a epata prin tot soiul de artificii si acrobatii de dragul spectacolului ....a restituit as spune  acestui sport acea frumusete si noblete specifica asa cum o intelegeau vechii greci odinioara cand vorbeau de perfectiune,si anume prin o simbioza intre expresie "morfologie,expresie si miscare" menita sa redea  "simplitudinea nobila si grandoarea calma".

Astazi preocuparea  pentru elemente inedite de mare dificultate tehnica ,au facut din acest sport artistic un fel de circ acrobatic...pacat!Se diminueaza astfel actul artistic in sine,si foarte importat consider,acel simt grav si sculptural al formei in miscare.
Se pierde esentialul...acea poetica aparte ce o resimti doar in simplitudine si naturalete desavarsita.
Prea mult contorsionism,prea multa agitatie,salturi,acrobatii...pe cand corpul omenesc  ca  atitudine si expresie artistica ar trebuie sa pastreze prin miscare o anumita distinctie calma,eleganta ,monumentala.

Deosebit acest sol al Nadiei Comaneci din 1980!!!
Pur si simplu relaxeaza ,poti face terapie urmarind-o,poti visa contemplandu-i miscarile pe acordul muzicii...splendid!
 .

Film rusesc/Tatal

Un film bun  care te tine cu sufletul la gura de la inceput pana la sfarsit.
Desigur, e meritul scenariului,al regiei,al jocului de rol.

Cel mai mult m-a ravasit o secventa dramatica  cum alta ca forta  de expresie afectiva nu am aflat in alte filme similare ca tematica...va las surpriza  si emotia de a o descoperi singuri vizionand acest film deosebit.
Mai semnalez o  interesanta   pledoarie intr-un discurs cu iz filozofic despre locul natal.

ps.Nu oare americanii au preluat cate ceva din filmul rusesc?

Despre singuratate

La inceput ,a fost Singuratatea...

Daca exista un singur Dumnezeu,un Creator...ma duc acum cu gandul la Singuratate.La sentimentul de singuratate.
S-ar explica cumva intentia creatiei omului dupa chipul si asemanarea Sa,nu?
Sa existe oare in Univers acest sentiment rascolitor si dramatic al singuratatii?Sa fie oare  insusi Dumnezeu suferind de singuratate,de unde si de subinteles expresia unui mare teolog, "dragostea nebuna a lui Dumnezeu "!

Poate ca din sentimentul puternic al Singuratatii  a purces  Vointa creatore.....s-ar explica de ce noi ca parte creata resimtim imperativul prieteniei,iubirii!
Sa fie pornirea iubirii intr-un tainic si subtil acord cu teama de singuratate?

Uneori simt ca toti suntem singuri..mai mult, sau mai putin...
Sa fie singuratatea firii o lege universala?Un fior primordial,de dinaintea cuvantului creator?
Cert este ca uneori este atat de marcanta,incat cuvantul tace in tine mormantal si gandurile toate pier.

Filmul rusesc/BUNICA

Cat de slabi,de lasi ,de comozi,de nerecunoscatori  pot fi uneori oamenii!
 Este in natura omeneasaca sa  se eschiveaze,sa invoce scuze,sa astepte ca altcineva sa  ajute ,si uite asa pana la urma ,ramai al nimanui,pe dinafara ,cu usile inchise.
Uitam mereu se pare,un lucru esential  ,si anume ca singura casa adevarata,este casa inimii noastre!

Cat valoreaza binele in lumea asta,cat pretuieste o viata omeneasca,cat putem iubi cu adevarat ,,,iata un exemplu  cat se poate de relevant in acest film rusesc.
Ca de obicei,remarc  acea  coloratura aparte,acea densitate psihologica si forta de expresie realista specifica scolii rusesti de film.
Un inceput in cadre luminoase,calde,primitoare,un deznodamant  simbolic ,foarte sugestiv!
Sper ca v-am starnit un pic  curiozitatea de a-l urmari.

Puterea Rugaciunii

Un material pe o tema extrem de interesanta si contraversata!!!
Este una dintre temele despre care tot imi propun sa reflectez mai mult si nu prea imi aflu stare si timp.

Cu aceasta ocazie,multumita compilatiei muzicale ,mi-am reamintit de una dintre cele mai minunate arii muzicale,"Tosca" de Puccini!!!Aproape uitasem de ea!


PS:LA MULTI ANI AMERICA!!!