miercuri, 30 aprilie 2014

10 Ganduri scurte de moment(I)

1)Ceea ce pentru unii un lucru e mai mult un moft ,pentru altii poate reprezenta ceva vital!
2)Ca sa fii bun ,trebuie sa starui zilnic cu gandul la bunatate.Problema este sa vrei cu adevarat sa fii bun!
3)Cum sa impac aceasta zi minunata cu nelinistea mea din suflet?
4)Uneori,nu doare atat ce s-a intamplat ,cat doare faptul ca din revolta nu ai gasit cuvinte potrivite sa te aperi!
5)Prostul capatuit ,imi pare asa...de 100 de ori mai prost decat unul sarac.Sa te fereasca Dumnezeu de el!
6)Fa-l pe aproapele tau sa se simta important.Increderea in sine e ceva esential pentru echilibrul psihicului omenesc.
7)A lauda din toata inima ,e mai presus decat a critica cu toata stralucirea mintii tale.
8)Intelepciunea?...tine de un mod de viata echilibrat prin varietatea preocuparilor.E fundamental necesar sa activezi si motricitatea prin activitati fizice,si afectivitatea prin implicare emotionala si ratiunea prin meditatie!
9)Cantitatile ucid calitatile.Ban contra suflet!
10) Raul din lume se datoreaza pentru faptul ca unii vor pentru ei mai mult decat le trebuie!Tin la capatuiala,averi,putere.Pentru asa ceva e axiomatic necesar ca altii sa sarceasca,uneori pana la limita suportabilitatii.


luni, 28 aprilie 2014

10 Best of Mireille Mathieu/Pana la lacrimi...

Cineva m-a rugat  astazi intr-un articol sa postez momente emotionante cu Mireille Mathieu .Momente in care puterea transpunerii ei afective  atinge acel prag aparte al trairii numit lacrimi.
Raspund cu mare placere,chiar am intentionat candva o colectie de asemenea momente drept marturie despre talentul,sensibilitatea  si personalitatea ei artistica de exceptie .
Iata 10 asemenea momente ,10 cantece remarcabile presarate cu lacrimi...o voce  speciala de o frumusete si o noblete aparte.La ea, fiecare cuvant cantat e o poveste,o muzica in sine.Si chipul ,asemenea!
De remarcat diversitatea registrelor muzicale,timbrul si o melodicitate pe acute pastrand un ambitus fara stridente.






















duminică, 27 aprilie 2014

Spiritul muzicii/The Prayer




Spre deosebire de "Romanii au talent",ma refer la filmare,realizare,ce este superior la englezi este aceasta filmare alternativa cu planuri care surprind reactiile publicului ori ale juriului!
Rezultatul este absolut fantastic ca si incarcatura emotionala!Sper sa preluam si noi asa ceva odata,nu este ceva chiar nou,sunt multe showuri internationale realizate la aceasta maniera.

Cine a inteles si a aplicat acest gen de filmare pentru prima oara,felicitari!
Se creeaza asa o fuziune magica, de suflet ,o legatura organica intre scena ,sala,juriu,in care se intrepatrund stari,reactii,emotii...ce mai, o euforie de ansamblu cuceritoare,impresionanta uneori pana la lacrimi.Iata arta filmarii!

Despre acest moment? Superba interpretare!!! El are 17 ani ,ea 16 ,sunt frati!
Cand esti la debut exista asa o naturalete si o emotie aparte! Cand esti cineva ceva parca se pierde...iata de ce ma subjuga aceste showuri in care se cauta a se descoperi talente noi.Iar cand ele exista cu adevarat,cu o asa filmare,merg la suflet extraordinar!Cata cantitate de emotie si energie pozitiva raspandesc!

Debutul are o magie cu totul aparte!
Si ce impact de forta aici!


ps:The Prayer" (Rugaciunea)..adorabila muzica...de ce nu se scrie numele compozitorului,in aceste materiale muzicale!???




vineri, 25 aprilie 2014

In ritm de salsa la 80 de ani!



"Viata incepe abia la 70 de ani"-Maurice Chevalier

..se poate sa dansezi la 80 de ani ca la 20 de  ani?
Iata mai sus un raspuns.Incredibil.Doar fata tradeaza varsta!

Pasiunea pentru ceva intretine spiritul tanar,il fortifica si chiar il purifica!Eu sincer, asa cred.

Ma gandesc acum cum ar fi fost acest moment conceput  in maniera "cu masca ,fara masca"Dezvaluirea,ar fi fost SURPRIZA SURPRIZELOR!

joi, 24 aprilie 2014

ARE YOU HAPPY?



Cu aceasta intrebare  isi termina discutia cu juriul micutul de doar 3 anisori a carui dorinta cand va fi mare este sa-i faca pe oameni fericiti.Pentru ca el este fericit.
In rest,ce sa mai spun?...urmariti-l cu atentie, e adorabil momentl!!!!


Paloma Magia



Cum e posibil...doar el stie!
Eu, precum juriul , am ramas perplex!!!!!

Altminteri, ma duc cu gandul la mijloace,la cat de importante sunt ele pentru a putea afirma ceva in viata.
Incredibil moment!



joi, 17 aprilie 2014

Saptamana Patimilor/Alb si negru



Stiati ca Iisus mai este denumit si "Marele Spirit Alb"?

Aceasta nestemata a muzicii clasice,"Adagio " de Albinoni, este de stiut, una dintre cele mai dramatice si profunde compozitii muzicale din cate s-au compus vreodata.
In acest caz, fascinant este si clipul pe care l-am mai postat.Repostarea are in vedere si principiul fundamental al repetitiei;Repetitia este mama invatarii!
Nu mai adaug prea multe,va las sa meditati urmarind materialul a carui expresie artistica ca forma de realizare, se constituie intr-un strans acord cu ideologia si estetica Suprematismului artistic.
Simplitudine,reductie maxima prin stilizare pana la chintesenta. Superb!!!

Fireste, il gasesc extrem de potrivit ca mesaj pentru aceste zile sfinte .

Un gand de moment: Tot adapatandu-ne la cele lumesti,ma intreb cum va fi posibil o integrarea in Albul absolut!Animalul se adapteaza,omul e ceva cu mult mai mult,sau ar trebui!



marți, 15 aprilie 2014

Saptamana Patimilor/Privighetoarea oarba

Una din revelatiile muzicale ale acestui an pana in acest moment, a fost acest cantec care m-a vrajit inca de la primele acorduri.Vocea,interpretarea,textul si filmarea mi-au mers iar la suflet.
Il repostez aici in "Saptamana Patimilor" deoarece in versurile lui atat de simple, despre frumusete,suferinta,viata,sacrificiu ,recunostinta si inaltare sufleteasca e vorba ....

In mod simbolic ,Iisus este chiar "privighetoarea oarba" din acest cantec.
Ascultati atent cuvintele,lasati muzica sa va impresoare sufletul ,si mai cu seama ,pastrati  indemnul cantecului in inima.!


luni, 14 aprilie 2014

Cel mare si cel mic

Intr-un acvariu erau 10 pestisori mici care traiau in mare pace si armonie,inotand in voie si jucandu-se .Intr-o zi insa ,stapanul a mai adus un pestisor ,unul negricios si marisor .Si cum se vazu acesta acolo cel mai mare si puternic ,se simti stapanul acvariului,si incepu rautacios sa-i alerge intruna pe ceilalti,,sa-i ameninte .Bietii pestisori traiau zi de zi cu teama ,ba nici de mancare nu prea aveau parte ca inhata mai totul pestisorul cel nou.Si crescu acesta si mai mare si mai puternic si se facu si mai ingamfat  si mai nesuferit.
Intr-o zi stapanul acvariului mai aduse un pestisor.Era un peste foarte micut si auriu.Toti 10 cum il vazura incepura sa-l admire,doar pestisorul negricios ros de invidie se repezi asupra lui amenintandu-l:
-Eu sunt aici sa stii stapanul,mie mi se cuvin laudele.Si dadu sa-l inghita
Speriat,pestisorul auriu ii spuse:
-Nu-mi fa rau,eu sunt pestisorul fermecat si pot sa-ti indeplinesc 3 dorinte.
Pestisorul negricios care visa uneori cum tot creste sufocandadu-e in spatiul prea mic al acvariului exclama:
-Vreau sa locuiesc intr-o casa mult mai mare decat asta!
Si se pomeni el intr-un lac.Foarte incantat de atata apa si libertate de miscare incepu sa-l cutreiere,sa cunoasca pestii de acolo.Dar nu trecu mult timp si un crap vazandu-l il lua la fuga sa-l inhate.Cu chiu cu vai reusi sa scape ascunzandu-se sub o piatra.Tremurand de spaima,isi puse a doua dorinta:
-Pestisorule fermecat, te rog adu-ma inapoi in acvariu!!
Si se pomeni el iar in acvariu si tare fericit a fost.Insa a uitat imediat de spaima care a tras-o in lac si a inceput iara nestingherit sa sperie pe toti pestisorii si sa fie chiar si mai rau.Apoi intr-o zi furios ca din cauza pestisorului auriu vezi bine era el sa-si piarda viata,s-a repezit iar sa-l inghita,
-Stai ,i-a spus pestisorul,mai ai o dorinta,si poate ca ea te va face cel mai fericit peste!
Se gandi el ce se gandi si foarte sigur pe sine spuse:
-Bine ,fa-ma atunci sa fiu cel mai mare si mai puternic peste din acel lac!!!
Si se vazu in lac  pestisorul cel negricios mare,mare de tot si foarte de temut,puternic.Si tare incantat mai era,cum toti fugeau de el,si nimeni nu cuteza sa i se impotriveasca.Dar nu trecu mult timp si vazand o rama intr-un carlig se repezi lacom sa o inhate si dus fu in lumea cealalta  a uscatului.Zbatandu-se el in barca pescarului zise inspaimantat;
-Pestisorule fermecat,te rog fa-ma ca inainte in acvariul meu !!!.
-Imi pare rau ,auzi el pestisorul auriu,eu nu pot indeplini cuiva decat 3 dorinte.Pe cand aceasta e a patra.
-Te rog,te implor fa ceva,inca una chiar nu se poate?
Pestisorul cel auriu care era tare bun la suflet,chiar daca  fusese amenintat de moarte:
-Ar mai exista o solutie,ca cineva din cei 10 pestisori din acvariu sa-si puna dorinta ta.
-Da,da,va implor..o ultima dorinta pentru mine,sa fiu salvat de aici,sa ma intorc in acvariu.
Dar nici unul din cei 10 pestisori ,nu vrura nici vorba  ca el sa se reintoarca printre ei. .Cum sa uite ei cum  i-a terorizat cu prezenta lui atat timp,chiar si dupa ce aflase pe propria piele ce  inseamna spaima de a fi amenintat de cineva mai mare si mai puternic ca tine?
Si astfel si-a dat pestisorul cel mare si puternic,duhul pe uscat.

Acum dragi copii, in acvariu domneste bucuria si pacea,e chiar un Microparadis acvatic!!!!!

MORALA:Dumnezeu lasa mereu o sansa in plus.De asta depinde insa cat bine ai lasat in urma ta.
Indiferent cat de mare si puternic esti,exista mereu ceva care sa te rapuna.
Ai grija in viata ce-ti doresti,nu toate dorintele sunt bune!

PS:Compusa de mine special pentru Alexandra si Stefan.Sa va amintiti de mine cand priviti pestisorii din acvariu,si sa nu uitati niciodata ca cea mai mare putere si comoara este cea a bunatatii sufletesti..



duminică, 13 aprilie 2014

Trecerea prin viata

A fost odata un rege foarte bun si intelept care avea doi fii.Cand a venit vremea ca el sa desemneze pe succesorul sau la carma tarii ,regele a cazut pe ganduri,deoarece legea prevedea ca fiul  cel mare sa fie succesorul,pe cand el considera ca fiul cel mic ar fi cel mai potrivit. .Si tot reflectand el cum sa faca ca sa nu-l supere pe fiul cel mare pentru alegerea sa ,ii veni in cele din urma o idee.Un test din care decizia sa sa fie bine inteleasa fara a lasa loc interpretarilor si rautatii..
Asa ca intr-o zi le zise:
-Fiilor, nu departe de aici in Muntii Stancosi exista o pestera .Pestera are o intrare si o iesire.Maine si poimane ,fiecare pe rand, va trebui sa intrati si sa treceti prin ea .O calauza va va arata drumul pana la intrarea in pestera,iar eu am sa va astept la iesire intr-un cort..
A doua zi porni fiul cel mare calatoria .Intra in pestera si nici dupa o ora iesi .Regele il primi in cort si fiul incepu sa-i povesteasca cat de usor a fost,cat de rapid  a gasit iesirea din pestera.
Apoi ziua urmatoare,porni fiul cel mic calatoria.Intra in pestera,trecu o ora,doua,trei si inca nu se arata.Fiul cel mare jubila de bucurie,ba se oferi sa intre sa-l caute pe fratele sau care cu siguranta se ratacise.Regele tacut,ii facu semn sa astepte.
Dupa 4 ore iesi si fiul cel mic.Isi imbratisa bucuros tatal si scoase din ranita   pe rand ,un flaut,o carte si insasi coroana regala.Fiul cel mare le privi incremenit.
-Ei cum a fost dragul meu intreba regele:

Si fiul cel mai mic  incepu sa povesteasca:
-Am intrat in pestera si  dupa ceva  drum am vazut o sageata pe peretii ei.Semnul tot aparea pe parcurs ,si mi-am dat seama ca indica ceva.La un moment dat sageata imi indica sa o cotesc spre stanga.Am descoperit un coridor stramt,m-am strecurat pe acolo si am mers pana in capatul lui unde langa sageata era o scorbura .
In ea, am dat de  flautul pe care l-am primit in copilarie de Craciun .Mi-am adus aminte tata,tare bucuros de vremurile de atunci .Obosit,m -am asezat pe o piatra si am cantat cantecul meu preferat,Nu l-am uitat canta,desi au trecut atati ani de cand nu am mai exersat...Apoi am iesit din acel coridor stramt si mi-am continuat drumul.La un moment dat am auzit undeva la dreapta un susur de apa.Apoi zgomot de apa involburataNu stiam exact de unde vine si am fost curios sa aflu.A trebuit sa ma abat iar de la drum .Am descoperit astfel un izvor pe care urmandu-l am ajuns intr-un canion pe unde apa cobora in cascada.A fost grea coborarea dar a meritat.Am dat de un mic lac subteran si grupuri de stanci ascutite in culori nemaivazute.Pe marginea lacului,am vazut o barca,iar in ea am gasit  cartea,cartea de istorie a tarii noastre din care am invatat atati ani .Am deschis-o la intamplare si la lumina felinarului am citit o pagina.Mi-am reamintit indurerat de atatea razboaie si suferinti.Apoi inchizand cartea am vaslit pe lac meditand.Mi-au trecut atunci multe lucruri prin minte,si triste dar si frumoase.M-am gandit apoi la intuneric si la lumina,la partea intunecata a istoriei si la partea ei luminoasa.Si am realizat un lucru,ca in viata ai nevoie de un felinar bun,o credinta in ceva luminos,prin care sa poti inlatura intunericul ce ameninta deseori,iar acesta credinta nu poate fi decat iubirea.
Cand m-am intors la drumul principal a fost mult mai greu.E  cu mult mai  usor sa cobori ,suisul este cu mult mai anevoios,mai greu.Si asa este si in viata.Mi-am continuat drumul si dupa ceva vreme am ajuns aproape de capat unde am dat de o minunatie de pestera de gheata.Tot  incantandu-ma si cercetand  frumusetea grupurilor de stalactite si stalagmite,am gasit lesne undeva intre ele asezata coroana ta.Am zambit bucuros sa o aflu acolo si fireste am luat-o cu mine.De acolo nu a mai fost mult pana am dat de iesire.

...
Auzind intreaga poveste,fiul cel mare a plecat capul rusinat.Si el vazuse semnele dar nu  l-au interesat defel sa cerceteze ce vor ele sa arate,si el auzise glasul naturii ca o invitatie la a descoperi ceva,dar trecuse nepasator,si el vazuse pestera de gheata dar nu a poposit baremi o clipa sa se bucure de frumusetea ei.
Fratele sau insa luase aminte la toate,si rasplata a fost pe masura cautarilor si efortului . El doar trecuse printr-un loc fara sa pretuiasca calatoria cu tot ce putea ea oferi.Ca atare ratase spectacolul ei,deoarece tot timpul se gandise la destinatia finala.Nu descoperise nimic cu inima din graba si ignoranta.

Regele i-a asezat fiului sau mai mic coroana pe cap,iar el  nu a putut decat sa recunoasca ca este cea mai buna si inteleapta alegere.


MORALA:
Viata e o trecere,un tunel, in care nu conteaza  atat de mult scopul final,destinatia ,cat conteaza   mijloacele,cautarea,sufletul ei adica calatoria in sine!
Nu poti carmui o tara daca nu poti lua aminte la ce se intampla in jurul tau,sa vezi ,sa auzi si sa simti frumusetile si suferintele ei!

PS:Compusa de mine special pentru nepoteii mei.



joi, 10 aprilie 2014

Daca Dumnezeu...

"Daca Dumnezeu nu exista,atunci totul este permis"-Dostoievski.

Cred ca observatia lui Dostoievski este cat se poate de percutanta.Daca un Legiuitor suprem  nu ar fi,atunci putem pune semn de egalitate intre martirii si calaii istoriei,intre onestitate si escrocherie,intre altruism si egocentrism,intre bunatate si ura,intre adevar si minciuna...adica toate sunt asa si asa,o apa si-un pamant sub zodiacul junglei al carui deziderat  ar fi,care pe care  si scapa cine poate!.
Daca ar fi asa,este foarte revoltator,strigator la cer iti va spune inima ascultand-o!

... prea multa Suferinta si prea putina dragoste pe lumea asta!
Ceva trebuie sa se intample,sa se separe apele,sa se limpezeasca matca,ceva sublim,undeva,candva.



marți, 8 aprilie 2014

Vis de albastru...

"Copacul","Lasa-mi toamna pomii verzi","Un albastru infinit","Multumesc iubita mama","Drumurile noastre poate","De-ai fi tu salcie la mal"...iata incontestabil cateva nestemate din muzica usoara romaneasca.
Fireste ar fi sa fie promovate prin atatea emisiuni muzicale de astazi in care cu mic cu mare se canta!
Chiar nu ne mai place ce este autohton?
Sunt aceste compozitii enumerate mai prejos oare de anumite slagare internationale?Nicidecum.
Se pare ca fiecare pasare canta astazi in engleza...

Azi de dimineata m-a surprins cerul cu albastrimea lui impecabila ...si-mi vine asa un dor de duca si visare ,dar nu ma lasa Doamne atatea si atatea probleme care nu se mai sfarsesc.Incerc astfel sa contrabalansez situatia si cu un medicament muzical pentru suflet...un "albastru angelic infinit" din compozitia lui Marcel Dragomir
.
Ce clipuri se realizau candva , si cum sunt ele astazi realizate.
Suflet,naturalete,simplitudine unde sunteti ?


luni, 7 aprilie 2014

Muzica usoara de altadata...



Starea noastra naturala este plimbarea,nu alergatul!

Si totusi, se canta mai frumos candva muzica usoara.
Uneori mi se face dor de asemenea linii melodice atat de generoase,calme,pulsand prin naturalete si simplitudinea interpretarii atata poezie si farmec .O muzica si o interpretare ce merg direct la suflet fara artificii vocale,fara efecte de suprafata,fara excese vocale.O muzica ce se subordoneaza cuvantului,textului,rostirii lui simple pe alocuri,in care poti resimti frumusetea timbrului ,sarmul,simtirea naturala.
Nu ai nevoie decat maxim de o octava jumatate ca sa canti minunat,cuceritor,,,cu cat sui vocea mai mult pe verticala ,pierzi din amplitudinea orizontalei ,adica acel registru mediu catre grav care defineste  anumite  stari si afecte importante..


Astazi parca se cearta cu tine cand se canta,vocea suie pe octave cu diverse stridente si epateaza prin tot soiul de melisme.Tehnica a luat-o inaintea afectelor si exista evident o obsesie maladiva pentru forta si dinamism .Te pot cuceri pe moment ,insa in timp daca asculti mai mult iti dai seama ca ceva esential lipseste.Apoi,se imita foarte mult vedetele in voga,iar vorba unui muzician,imitatia nu are valoare.

In muzica usoara de altadata ,simt mangaiere,bunatate,in cea de astazi ,mai cu seama obsesia puterii.





duminică, 6 aprilie 2014

Parinti si copii.



In cartile sale SN.Lazarev(parapsiholog rus) sustine ca anumite probleme,necazuri cu care se confrunta copilul nu tin de putinta sa de schimbare,ci parintii sunt cei care trebuie sa se schimbe intr-o anumita privinta.Zardarnic efortul sau spune acesta,,daca parintii nu-si schimba o anumita atitudine de viata.
Pe de alta parte ma duc cu gandul la ce spun mai multi pedagogi,si anume ca educatia trebuie sa inceapa in primul rand cu parintii.
Mai exista in acest sens  o vorba, ca ai copiii pe care ii meriti.
Dar ce ne facem cu copiii buni care au niste parinti ca vai de ei,denaturati chiar.Ori viceversa,parinti buni,preocupati de cresterea copilului,si totusi copilul e departe de rezultatul asteptat.Sau doar stim partial cum stau lucrurile?
Voi ce credeti?


PS:Simbolic,daca el copilul este o ramurica de pe o crenguta(parintii),fireste el isi ia seva din tulpina creangutei respective.Depinde de aceasta si vitalitatea dar si buna crestere a acelei ramurele.


A-ti cere iertare...


Mai important decat a ierta cuiva,este a recunoaste greseala ta fata de cineva si a-ti cere iertare!




Unica scuza uneori ,este de a-ti cere scuze!
A-ti cere iertate este insa se pare un act de prea mare noblete sufleteasca pentru lumea asta.
Se impotrivesc orgoliul,mandria,invidia.Si altele.
Dar vrem o minune la ceas de mai apoi,vrem sa fim iertati.Caci ceva in interior ne roade,ne doare,ne mustra.Constiinta.
Dar daca iertare nu putem cere celuia ce i-am gresit ,ma gandesc cat de fatarnici,ipocriti,ridicoli suntem, cerand lui Dumnezeu iertare.

Caci cum sa-l iubesti pe Dumnezeu ,daca nu-ti iubesti aproapele spune scriptura..,si tot astfel fireste,e de inteles;cum sa-ti ceri iertare dumnezeiasca ,cand nu-ti poti ceri iertare omeneasca de la cel ce i-ai gresit?
E ca si cand as vrea sa armonizez mai multe culori intr-o pictura,dar eu habar nu am ,sau nu ma preocupa sa armonizez doua culori juxtapuse..Ori sa ascult o simfonie,fara insa sa iau aminte la pasajele ei muzicale.Cum sa te raportezi la intreg fara sa fii preocupat la detaliile ce-l compun?

Asadar e simplu.
Cereti-va iertare celora ce le-ati gresit,si cu siguranta veti fi vrednici de a primi binecuvantarea sfanta a iertarii dumnezeiesti.Este cheia sfanta care deschide calea pacii sufletesti si a echilibrului atat individual cat si colectiv
De-ati sti cata  bucurie este intr-o inima care a primit scuzele recunoasterii sincere a greselii.Urati mandria ,nu oamenii.


Cred ca a ierta e un act divin prin excelenta.
Noi oamenii ar trebui sa fim preocupati mai cu seama de faptul de a ne cere iertare!Asta presupune desigur sa renunti la orgolii,la mandrie.


MENTIUNE:Daca aveti vreodata posibilitatea sa vedeti filmul "Dincolo de moarte" cu Julia Roberts,nu-l ratati!
Ideea majora este ca nu poti accede intr-o lume superioara a spiritului dincolo de moarte,atat timp cat pe acesta lume ai impovarat pe cineva cu rautatea ta,i-ai prilejuit suferinta.Raul prilejuit altora ,te trage in jos,nu poti cladi ceva si sa te bucuri,atat timp cat a presupus suferinta cuiva.
In momentul insa in care i-ai cerut sincer iertare,nu doar persoana respectiva se simte mai impacata,mai linistita,tu insuti te simti mai usor ,mai bine,mai curat.
Meritam as zice, in masura in care recunoastem greselile ,ne caim ,si cautam sa le reparam.
Primul pas este fireste...a-ti cere iertare.


Si inca un gand de moment...

De ce oare le da preotul enoriasilor atatea canoane si matanii de facut cand marturisesc raul facut altora? Nu oare ar fi mult mai intelept sa le spui sa mearga sa-si ceara sincer  iertare?








sâmbătă, 5 aprilie 2014

Casa frumoasa ,servire proasta...

Undeva in oras cineva a cumparat  un bar care arata jalnic si a inceput sa-l modernizeze .Incetul cu incetul de la luna la luna a tot modificat si adaugat...mobilier nou de lemn ,flori,televizoare,diverse obiecte decorative. Deseori,patronul insusi,evident un om cu mult bun gust si un perfectionist ,mai adauga cate ceva nou,mai face unele retusuri,schimbari,luand in consideratie cu maxim interes aspectul fiecarui coltisor,perete,adica orice detaliu ambiental.Mereu e loc pentru ceva nou,pentru frumos.Apoi,la asa investitii te-ai fi asteptat desigur la preturi mai piperate Ei nu, preturile sunt chiar acceptabile,nu ustura pe nimeni la buzunar!
Toata stima si respectul meu domnule,iata exemplul care reconfirma acea vorba din batrani, si anume ca omul sfinteste locul.
Pana aici toate bune si frumoase,dar totusi...

..ceva lipseste domnule patron..
Ceva fundamental.
Calitatea servirii,sufletul ei!

Nu tu un zambet barem,nu tu un raspuns cand spui "multumesc" ,fete anoste,o atitudine total inflexibila ,lipsita de acel aport uman,cald,primitor.Barmanii parca ar fi tonomate....este din pacate o realitate des intalnita in aceasta tara!
Culmea culmilor,unii cica au terminat si cursuri pentru asa ceva.

Puteti face domnilor barmani,chelneri si jonglerii cu consumatia clientului,daca lipseste capacitatea de a relationa cu clientii,de a servi cu bucurie,politicos nu din datorie "pe tava" ca un tonomat,nu ati invatat chiar nimic.Dar asta depinde de tine in primul rand,ca om!
Ori daca nu va face placere sa serviti,lasa-ti atunci  pe altii care au aceasta calitate.Patronilor,nu mai angajati asadar pe baza de pile,prietenii,obligatii,etc
Si mai strigator este cand asemeni barmani mai asteapta si bacsis,sau si mai si cand si-l opresc singuri facandu-se ca nu au rest.Clienti,nu le mai dati nimic in plus cand evident nu se merita.S-au invatat cu nesimtire,ca ar fi firesc asa ceva.
Un tonomat cel putin, nu cere sau opreste bacsis!
In plus,poti sa-l si programezi sa multumeasca,ba iti si canta ceva daca ai facut consumatie casei!

Si sincer, l-as prefera decat asemenea specimene umane lipsite de bun simt elementar!











marți, 1 aprilie 2014

Despre mandrie

LUSTRUL SI CIOTUL MANDRIEI

Doi spiridusi calatoreau prin Cosmos, fiecare pe o semiluna.Unul avea  o semiluna neteda,alba si stralucitoare ca marmura cea fin lustruita,celalat o semiluna  cenusie si neslefuita,plina de asperitati,  cu multe cioturi si scobituri.Si intalnindu-se ei in drumul lor,primul incepu in bataie de joc sa se laude intruna cu semiluna sa perfecta,cu margini frumos rotunjite si lustru desavarsit.Apoi razand, striga  cu mare dispret:
-Vai si amar tie pocitanie cu  semiluna ta urata si diforma ,ca rad si stelele de tine!
Si auzind Dumnezeu lauda acelui spiridus sufla brusc  peste ei,si amandoi spiridusi dezechilibrandu-se cazura de pe saua semilunii.
In cadere laudarosul aluneca cu mainele peste lustrul semilunii sale perfecte fara sansa fireste sa se prinda  de ea.Si cazu astfel in abisul cerului.
Cel de pe semiluna sa neslefuita,dadu cu mainile de cioturile ei si se prinse de ele,apoi proptindu-si  picioarele in scobiturile ei reusi sa se urce usor din nou pe saua ei arcuita.
..
Si continuandu-si el tare fericit si mandru calatoria pe panza albastra si plina de stele a cerului,se intalni  dupa o vreme cu un alt spiridus care avea o semiluna la fel de frumoasa ca cea a celuia de mai inainte .
De data asta el fu cel care incepu sa se laude intruna despre cat de minunata,de utila,de desteapta  este semiluna sa, si-i povesti razand batjocuritor despre cele petrecute mai inainte.Apoi se pomeni si el strigand  cu mare dispret:
-Vai si amar tie filfizon cu lustrul tau perfect,ca te vei rostogoli ca prostul pe  derdelus la o rafala mai puternica de vant !
Si auzind iarasi Dumnezeu atata lauda ,sufla puternic intr-o directie si cele doua semiluni duse fura  de vant pana se ciocnira de un meteorit .Si nimerira ele intr-un defileu colturos si plin de scorburi,iar spiridusul de pe semiluna cea neteda cu margini  arcuite reusi sa se strecoare prin el,pe cand  spiridusul laudaros ramase blocat cu cioturile si scobiturile semilunii sale in gaurile si coltii de piatra ai meteoritului.
Si acolo ramase intepenit ca intr-o inchisoare  pentru totdeauna.


Morala;
Cea mai mare si mai de temut imperfectiune este mandria.
Doua lucruri o caracterizeaza,infatuarea si aroganta,precum simbolic,lustrul si ciotul din poveste.

Compusa de mine special pentru Stefan si Alexandra.
(Pentru cand o sa cresteti mai marisori ,ca acum ,mai greu de inteles este.)