Clopoteii veseli de Craciun:Doua bancuri cu talc de sarbatori.

Uneori un banc bun,ori o pilda deosebita cu umor ,ne pot ajuta sa mai uitam de necazuri,sa destindem nitel atmosfera tensionata din jur...iata doua bancuri cu talc ,potrivite de Craciun,ambele  mi-au placut in mod deosebit,si tuturor celor ce le-am povestit:

(formulare personala cu unele modificari,pilda adaogita sub inspiratia de moment ...)

1)- Un copil dintr-o familie foarte saraca,ii scrie lui mosu:
"Mos Craciun,te rog eu mult,adu-mi si mie un calculator,toti copiii din clasa au cate un calculator,numai eu nu.Iti promit mosule ca am sa fiu mai cuminte,am sa invat mai bine,am sa o ascult pe invatatoare,pe parinti,etc,etc...Daca nu poti adu-mi o ciocolata,asa cum mi-ai adus si in ceilalti ani,nu-i nimic ma multumesc ce sa-i fac... si cu atat."
Scrisoarea netimbrata ajunge la posta,iar o angajata curioasa o deschide si o citeste.Foarte impresionata,le-o citeste si colegelor si hotarasc ele  cu toate sa faca un gest crestin de sarbatori,cumparandu-i micutului din economiile lor un calculator.
Parintii ,ei insisi uimiti de cadou,uita sa mai adaoge si o ciocolata,ca doar la asa dar ce mai conta in plus sau minus o ciocolata!
Primindu-si cadoul,copilul nespus de incantat ,ia repede o foaie de hartie  sa-i scrie o scrisoare de multumire mosului.Recunoscand  expeditorul,toata echipa de postarite se aduna sa o citeasca... cu nerabdare si emotie desigur:

"Mosule iti multumesc foarte mult ca ai fost atat de bun si mi-ai adus un calculator,abia astept sa le povestesc colegilor la scoala si doamnei invatatoare,cat despre ciocolata ,chiar daca nu am primit-o, fii linistit...stiu ca mi-ai trimis tu si o ciocolata,dar stii ce mosule,iti spun eu... au sparlit-o tar--le alea ordinare de la posta!!!"

                                            (educatia nu se cumpara prin cadouri scumpe!)


2)-Un tata avea doi fii:primul  era din cale afara de suparacios si pesimist,cel mic, mereu vesel si optimist.
De Craciun se hotaraste el sa schimbe situatia,sa-l vada si el odata baremi pe primul sau fiu vesel,multumit,iar pe mezin, suparat si revoltat.Fiecare avea camera lui,asa ca a umplut camera celui mare cu jucarii multe care mai de care mai frumoase,mai deosebite,iar in camera mezinului a pus de colo-colo ...balegar!
A doua zi intrand in cele doua camere:
Fiul cel mare statea ca de obicei bosumflat si trist in pat ,nici nu deschisese toate cadourile!Revoltat tatal il intreaba:
-Mai, dar tu ce ai de esti asa suparat,ca doar ti-a adus mosul o gramada de jucarii frumoase ca niciodata!
-Pai cum sa nu fiu,tu nu-ti dai seama...cand o sa am timp sa ma joc cu toate cand am atatea teme,unde am sa le pun pe toate sa nu se strice,or sa ma invidieze copiii la scoala,or sa le vrea si altii...si tot asa mai departe nu mai contenea cu nemultumirea din griji imaginare de tot soiul.
Oftand... se grabi curios in cealalta camera...fiul cel mic sarea intr-un picior de bucurie si batea din palme cu entuziasm,cantand ...total nedumerit tatal il intreaba;
-Mai copile,dar tu ce ai de esti asa fericit nevoie mare,ca ti-a adus mosul din cate vad...doar balegar!
-Pai cum tata,tu chiar nu pricepi,mosul mi-a adus un calut,un calut adevarat,un ponei!!!...a fugit in curte si s-a ascuns ....dar il gasesc eu!!!

(Scepticul spune mai mereu ca este imposibil,iar cand i se ofera oportunitati deosebite fireste le rateaza...doar cu entuziasm si optimist gasesti mereu o cale de a spera ,chiar si in situatii critice)