Pagini

vineri, 3 februarie 2012

Dorul si Sentimentul trecerii timpului/Vangelis:Missing Theme



Tulburatoare imagini intr-o gama calda ce definesc stari romatice prin tonalitatile luminii usor crepusculare...foarte inspirate selectiuni in acest montaj!
In rest ce sa spun, muzica lui Vangelis este muzica ce transmite atat de bine sentimentul timpului,ca trecere,prezenta,aspiratie...regasesc si in aceasta piesa muzicala ca in multe alte compozitii Vangelis,  toate cele trei stari temporale in raport cu o anumita traire si sensibilitate omeneasca... in ansamblul lor ele definesc in opinia mea acel sentiment foarte intens si puternic numit  Dor!
Daca nu ar exista timp,nu ar exista dor,dorul este chiar timpul care ne trece ,ne marcheaza afectiv prin experiente si stari sufletesti diverse,timpul inseamna asadar in esenta memorie afectiva!

Dorul este un sentiment total si organic,este oarecum impropiu spus dor de cineva sau ceva...sunt mai multe tonalitati,senzatii,sentimente,stari de spirit care se intrepatrund si contopesc.Doar starea de moment ne aduce in prim plan pe acel cineva sau ceva anume,insa de dincolo de toate si tot,amplificand  acest sentiment, razbate mereu daca iti asculti cu atentie inima cel mai tulburator dor,Dorul de absolut!Este Marea Chemare a spiritului tau catre impacarea si alinarea tuturor contrastelor dureroase ale vietii,este dorul suprem si sfant despre care harul artistului vorbeste uneori in asemenea creatii.
Mi-e dor de toate si de tot...mi-e dor probabil de paradisul pierdut.

PS:Timpul in acord cu afectele defineste spatiul interior..astazi am ajuns pana la capatul lumii,m-am desprins de cele lumesti si m-am pomenit intr-un loc de unde se deschide tainic o poarta catre ...vesnicia din noi.

13 comentarii:

  1. Simt timpul ca pe o imensă pierdere. Tot ce am fost și nu voi mai fi niciodată..
    p.s ce ai ales să vorbești despre dor?? dor și timp?

    RăspundețiȘtergere
  2. Desigur perceptia legata de timp varieaza de la subiect la subiect...eu am indraznit anumite asocieri,greu explicabile in cateva cuvinte...am incercat sa descriu mai mult un presentiment,o stare de spirit in care timpul,spatiul si dorul sunt complementare,se suprapun,se intregesc.
    Daca ti-e dor de o persoana decedata spre exemplu,este pentru ca ai notiunea si memoria timpului ,a trecerii lui...insa acest dor cand se declanseaza este si pentru anumite stari prezente in viata ta,sau viitoare dorinte,aspiratii,proiecte,vise.
    Timpul ca ceas afectiv marcheaza dorul!

    PS;nu fi certata cu timpul,el nu are vreo vina...nu ma refeream la timpul biologic ci la timpul ca unitate pur afectiva.Aici nu exista tinerete si batranete,doar dor.....si sentimentul vesniciei,dorul absolut.

    RăspundețiȘtergere
  3. In fiecare zi mi-e dor,uneori chiar si de dusmanii mei!

    RăspundețiȘtergere
  4. Sufletul artistului, în goana lui pentru frumosul absolut, întotdeauna va fi cuprins de dor, un dor nedefinit ce dă aripi talentului să creeze opere de artă, din ce în ce mai frumos... şi va avea stări de exaltare în faţa vreunei capodopera, dar din-năuntrul fiinţei se va ridica iar şi iar, dorul.
    Mi-ai inspirat câteva versuri:

    Mi-e dor de cer senin, de soare,
    De primăvară mult mi-e dor,
    Mi-e dor de susur de izvoare
    Şi de parfumul florilor.

    Mi-e dor să spun şi nu ştiu spune,
    Tot ce vrea inima să spună!
    Şi-aş vrea ca doru-s-aibă nume
    Să-l văd curat sub clar de lună,

    Dar doru-mi este o nălucă
    Ce n-are chip... dar mă-mpresoară
    Fiori vrând să-mi aducă,
    Troian în inimă să stea, să doară.

    Mi-e dor de toate şi de tot...

    RăspundețiȘtergere
  5. Minunate versuri...multumesc!Asa simt si eu...dor de toate si de tot!Sentimentul unui paradis pierdut?

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu sentimentul unui paradis pierdut, ci al unui paradis visat, un paradis-fata morgana!

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu sunt certată cu timpul.. sau nu-l percep doare în latura lui trecătoare, el îmi provoacă dor de tot are sfârșit.

    Marcel Proust vorbea despre un singur paradis- cel pierdut.

    Chiar dacă paradisul nu există, ne putem crea unul- acel petic de speranță, deasupra a tot și a toate, dor fără sațiu...

    RăspundețiȘtergere
  8. Very touching message, Modart! I miss your works on Flickr...
    Carol

    RăspundețiȘtergere
  9. Aurora,tot una este ...a pierde sau a visa sunt cumva fete ale aceleeasi monezi...visam ceea ce nu ne-a fost dat,pierdem ceea ce am visat sa fie!

    RăspundețiȘtergere
  10. Gina,imi vine in gand ceea ce Biblia spune in expresia"pierdut era si s-a aflat"(pilda fiului risipitor)...de ce crezi ca nu exista un paradis?!
    Uneori ma gandesc ca marea zi cu adevarat este aceea care face diferenta dintre aici si acolo!
    Muzica pe care am adus-o in discutie,imi releva un fantastic sentiment,a ceea ce nu este si va fi dat sa fie...dincolo de ceea ce este lumesc,aici.

    RăspundețiȘtergere
  11. Sunt în treacăt- acum văd câte greșeli am făcut, scuze!!

    Mai discutăm tema;
    nu uita că „fereastra „mea se numește Incertitudini..

    RăspundețiȘtergere
  12. Carol I miss you too!BUT...here I am!!!If you have a request just say me!For you,all my best!!!
    Thanks!

    RăspundețiȘtergere