Cuvintele intre exprimare si comunicare.

Cuvintele dau desori loc interpretarilor felurite,citim uneori printre randuri neleuand atat in calcul mesajul dorit din partea cuiva,cat mai cu seama anumite parti,fragmente sau cuvinte din text care au o expresie si rezonanta anume in mintea si inima noastra.Exista un conflict cu noi insine de fapt  care se declanseaza uneori pur si simplu la citirea catorva cuvinte,expresii.Mesajul textului intentionat de autor se dilueaza astfel considerabil,sau chiar poate fi distorsionat,gresit inteles .

Atat timp cat nu suntem fiecare in parte intr-o anumita armonie cu noi insine ,si sincer nu suntem(nu-i iau in calcul pe cei care se cred perfecti) este firesc sa se iste uneori dispute mai aprinse din diverse comentarii,insa  consider ca  partile ofensate nu au decat sa le accepte si sa regandeasca traseul dialogului din punctul sau de plecare.Foc fara scantei nu iese,desigur focul poate sa arda rau la inima,nu insa cand exista o anumita decenta a dialogului,cand partile ataca ideea mai cu seama ,ci nu persoana.Uneori anumite rani mai vechi care nu s-au vindecat ne fac sa luam diverse afirmatii ca  o ofensa,ca un atac la persoana .Putem sa recunoastem o anumita vulnerabilitate,sau nu, adica sa plonjam ironizand ca persoane imbatabile,puternice.Ne putem minti pe noi insine,insa in realitate ar trebui sa recunoastem sincer ca suntem imperfecti,ca avem nevoie unii de altii,de prietenie,fie ea si virtuala.

Putem insa mult tolera si ierta ,doar sa renuntam la unele orgolii.Doar sa vrem.

Desigur, uneori fiecare ne mai otaram,gresim, e omeneste!Insa ce bine ar fi sa vedem dominanta lucrurile ci nu sa ne agatam de detalii ori de "nervii" omului ce tin in fond de anumite marcaje in plan  afectiv , le avem cu totii...fireste,doar cu rabdare si credinta in calea dialogului deschis poti afla calea catre o rezonabila si buna comunicare..

Cuvintele (si orice munca), se impart la urma urmei  in doua categorii: exprimate ca stare personala de spirit,si comunicate,impartasite cand afla spiritul si calea prieteniei.

Cum o fi insa cand lasi comentarii dense si diverse prin alte parti si nu primesti baremi un comentariu pe blogul tau,ei bine mi s-a intamplat la inceputul acestui blog cu doua persoane...vadit incantate de ce le scrieam,paradoxal ,sensibile si religioase asa cum le-am simtit din ce postau.
Sau cum vine asta cu scrisul a n articole pe blogul tau,si cand postezi la altii nu legi o propozitie,...altii care ti-au scris consecvent si substantial,in fond doar astfel un articol capata farmec si valoare prin continuturile postate de cei ce te-au vizitat,nu-i asa?

Ori cum vine asta cu lista de bloguri urmarite la care subscrii fara insa sa scrii pe acel blog sau foarte sporadic.Ei e foarte simplu,sunt invitatii de fapt:hai pe blogul meu sa vezi minuni ce scriu si arat..mi s-a intamplat sa ajung sa le scriu eu lor deseori ,cautandu-mi toate cuvintele si gandurile bune ,sa le fie de bine.
Ei lume...asemenea aspecte  constat de multa vreme,nu doar in blogosfera...evident  comunicarea presupune ceva ce lipseste cu desavarsire lumii moderne.Cred ca trebuie un spirit de sacrificiu cumva,sa te subminezi ,sa te smeresti ca sa iesi din campul ala pacatos al egocentrismului uman.
Viata e plina de axiome ale caror reciproce nu sunt valabile!Unii vor mai mult decat ofera,altii au mai putin decat dau.

Ei acum "ma dusei sa trec... la vot"...aici pe blog insa am ales singuratatea exprimarii,adica renuntarea la comunicare.Avea Blaga o vorba ,ca uneori depunem atat efort in timp pentru ceva incat atunci cand se implineste ,nu mai are farmec,nu te mai poti bucura ,caci te-ai irosit  trudind prea mult!Asa este!...uneori e prea tarziu.