Atunci i-am condamnat pe toti la moarte.

Cu siguranta un film de referinta pentru cinematografia romaneasca si un rol antologic pentru Amza Pellea.
Regia:Sergiu Nicolaescu

Memorabila secventa finala in care sentinta pronuntata in imaginatia copilului,este redata "faptic" printr-un foarte sugestiv joc himeric de esarfe zdrentuite ...sinistre umbre fantomatice ce unduiesc intr-un dans haotic,exploziv.
Moderna si metaforica exprimare cinematografica,fara a se apela la mijloace tehnice sofisticate!

Un scurt comentariu al filmului:

Ipu (Amza Pellea), nebunul satului, traieste ultimele zile ale ocupatiei germane in satul sau transilvan. El e apropiat sufleteste de un baiat (Cristian Sofron), traumatizat de moartea fratelui sau, cu care isi gaseste refugiul intr-o lume imaginara. Dupa ce un militar neamt a fost ucis, localnicii sunt amenintati cu executia daca nu-l predau pe cel ce a savarsit crima. Ipu accepta sa-si asume el crima in schimbul unei parcele de teren pentru familie si unei inmormantari de lux la a carei repetitie tine mortis sa asiste. Aranjamentul se dovedeste inutil, nemtii, presati de evenimente, il ignora. Ramane doar condamnarea morala "la moarte" pronuntata de copil.