Nu functioneaza doar in arta,ea reprezinta o componenta a inteligentei omenesti,a personalitatii mai putin sau mai mult educate , o deschidere a spiritului catre mereu altceva,catre nou si imaginar ,Fara aportul capacitatii de abstractizare,riscam sa devenim extrem de conventionali si tipicari,incapabili de a depasi componenta sociala a fiintei noastre,fara a putea relativiza importanta ei si depasi ca atare anumite bariere ori probleme emotionale ce ne marcheaza uneori. Exista in fond "n" incidente prin care un lucru ,fapt,persoana pot fi abordate si intelese,evident intr-o maniera mai vie,mai densa si complexa.
Arta abstracta se detaseaza de limita realitatii figurative,lasand jocul,imaginarul,fantezia ,impulsul de moment sa se manifeste liber fara granite impuse de o anume lume concreta materiala.si sociala.A explora,a cauta sensuri prin semantica mijloacelor de exprimare artistica in sine,a lasa subconstientul sa lucreze neconditionat fara raporturi impuse sau autoimpuse ,propulsand astfel idei si stari ce zac adormite in abisul fiintei,inseamna pentru artist libertate totala de exprimare,detasare de trecut si aspiratie catre orizonturi noi ale cunoasterii.Desigur exista si capcane,desigur ca aceasta stare libera,experimentala,ludica trebuie stapanita ,posedata de artist ci nu viceversa .Greu insa aici de a sti cat reprezinta discernamatul artistului,ori cat este inspiratia influenta ce vine dintr-o sfera nefasta a spiritului uneori.Da,exista din pacate si arta abstracta care ma oripileza...maladiv de ciudata si chiar malefica as spune.Dar asta e o alta discutie.
PS: Pictura postata:linii subtiri,drepte,arcuite,caroiaje,cercuri concentrice,etc ,sunt ritmate si sustinute cromatic intr-un anume raport spatial,o Improvizatie a lui Kandinski in care resimt o anumita muzicalitate simfonica...un fel de mini-concert plastic nonfigurativ.
Eu am alta problema. O problema de "incadrare in timp"! Niciodata nu reusesc sa imi pun in ordine cronologica amintirile. La o Olimpiada (nu ma intrebati care, cred ca Barcelona) Am vazut o schita fantastica. Un alergator facut din doua linii si un punct. Mi s-a parut fabulos. Abstract si, in acelasi timp, extraordinar de concret!
RăspundețiȘtergereUn fel de semn grafic simbolizand un personaj...am remarcat si eu uneori ce spuneti, tot pe la jocurile olimpice.Arta publicitara!
RăspundețiȘtergereSunt si eu certat cu timpul in anumite privinte...spre exemplu mi s-a intamplat sa nu stiu anul odata,,,numai vb de zilele saptamanii...nu-i vb de memorare,pur si simplu refuz memoria unor lucruri ce-mi par neinsignifiante.
Pot să spun care sunt semnele pe care le-am văzut la prima vedere ( rapidă)- o busolă, un compas..și mult alabastru.
RăspundețiȘtergerep.s. spre seară, întorcându-mă acasă din Trivale, am zărit o coloană de punctișoare, tăind, oblic, trotuarul. Un fel de„ du-te vino„, punctișoare mișcătoare, unul lângă altul.
Ai ghicit ? erau furnici.Mii.
Punctul din punct de vedere plastic,dinamizeaza,inveseleste,rafineaza spatiul ii confera intimitate...linia subtire,denota eleganta,ritm sprinten,dinamic,muzicalitate de arcus...punctul,linia,forma nonfigurativa,geometrica reprezinta sentimente,stari,idei.Anumite esente totodata.
RăspundețiȘtergereGandeste-te la o simfonie...nu simti anumite corespondente traduse grafic si plastic compozitional?
RăspundețiȘtergereAcum, da. ca o revărsare de tonalități într-o dimineață albastră.
RăspundețiȘtergerep.s. nu înțeleg prezența cercurilor concentrice cu negru accentuat. Sau, dacă aș zice că ar fi tema nr.1, ea s-ar „despleti „treptat, până la capătul ultimei linii subțiri?
Am încercat să „ascult„ cu ochii închiși, recompunând imaginea..multe capcane.
Registrul grav,bariton!Ritm prin balans diagonal.
ȘtergereAcele cercuri daca le acoperi ai sa vezi ca sunt necesare!Dau forta si unitate ansamblului compozitional.
Nu sunt capcane.e o improvizatie prin geometric si liniar ce cu acordul fin cromatic...evidentieaza o legatura subtila dintre acestea si muzica.