Ce raritate este muzica ei!Nici ieri nici astazi, nu s-au aratat cantareti care sa-i urmeze stilul.
O muzica magica a blandetii si gingasiei sufletesti.Un registru muzical suav-meditativ,o claviatura in subtonuri de surdina,cald-catifelate,mangaietoare.Atat calm si pace sufleteasca!
.
ps;Suntem prea obsedati de forta,putere,energie,dinamism,grandoare,show!
Se pare ca vrem citi copacul fara a contempla frunza....
Da. Ascult Enya atunci cand simt nevoia sa imi adun gandurile. Sa ma simt liber.
RăspundețiȘtergereAm ascultat-o mult intr-o vreme.Mi-am dorit sa o reascult zilele astea dar nu mai am caseta...pe o parte era ea ,pe o parte Vangelis.Selectiuni .
ȘtergereMângâie și alină!
RăspundețiȘtergereIn momente de tristete pe mine o asemenea muzica lirica ma remonteaza,relaxeaza.Propice meditatiei si regasirii tale sufletesti...foarte senzitiva,invaluie imagini diafane de la firul ierbii si pana la cer!
ȘtergereCe medicamente de alungare a stresului?
RăspundețiȘtergereAscultând-o , reascultând-o, m-am dus cu gândul la două mici întâmplări , mult depărtate în timp: la o clasă a VII-a, nu știu câți ani să fie, aveam metafora. Tot încercam să-i aduc lângă mine. Mi-a venit în minte „val fin de mătase„.
Au început să curgă răspunsurile.
Vara, pe malul Argeșului, priveam valurile dulci în sclipirea unui soar blând, așa erau- de mătase blândă.
Într-o seară, în decembrie celălalt, întorcându-mă de la concert, eram cu o prietenă, ne-am oprit în fața Primăriei, sunt câteva fântâni colorate, foarte frumoase.
Răsărise luna, ningea blând, susurau fântânile. Am simțit că totul în jur este de catifea albastră.
Asta simt eu ascultând vocea asta divină! o necontenită revărsare de metafore!
Bună dimineața!
Genul liric este sacru,divin.Ca nu se canta astazi in muzica usoara si astfel,e clar ca nu prea ne dam dupa cele sfinte....se canta adeseori de parca ti se cere socoteala,tie, publicului!Multi decibeli si multa zbantuiala....oare nu zilele senine in care natura incremeneste locului in toata splendoarea ei ne dorim?
RăspundețiȘtergereCand dau la iarba verde de cate unii veniti cu masina si cu muzica de acasa de sperie tot pasaretul din imprejurimi,mi se face un rau de nedescris.Ar trebui o lege ,de a proteja linistea naturii, e sacra..nu poti pasi in biserica vorbind la celular sau cantand nu stiu cum..
Da ,cuprinde paradoxal pe o scara melodica foarte restransa mai multe sentimente,stari revelatorii decat altii care din exces de zel suie cu vocea pe nu stiu cate octave!
Totusi, starea naturala este plimbatul ,nu alergatul!
Atunci
RăspundețiȘtergereFestina lente!
Multumesc!
Ștergere