"Va veni o vreme cand nu se vor mai intelege frate cu frate ,sora cu sora..."-Biblia
Cineva imi spunea odata ca "te intelegi mai bine mai degraba cu un strain decat cu propria famile!."
Personal constat acelasi lucru de ani buni de zile. Nu ma inteleg defel cu ai mei,suntem adeseori paraleli,universuri diferite,preocupari diferite,gandim si simtim diferit.Nu gasesc un firicel baremi de numitor comun,parca nu am avea acelasi sange.Discrepantele ma obosesc si ma revolta teribil uneori.
Fireste, in familie exista pretentii si asteptari mai mari ,pentru ca apasa si unele responsabilitati.De aici insa apare morala,reprosul ,certurile care sunt la ordinea zilei.Cat de constructive sunt nu stiu.Adica ma indoiesc.
Si totusi ,,,familia este familie,daca nu ea este primul razem la greu,pe cine sa te bizui?Pe prieteni?...si acestia cum de te mai tradeaza uneori!
In familie ar trebui sa existe ma gandesc o anumite armonie,apropiere,intelegere,reciprocitivitate.Contraste izbitoare,conflicte acerbe parinti-copii,divorturi atat de dese astazi vorbesc despre altceva...ce se intampla oare?
Aceeasi persoana dezamagita de cum decurg lucrurile in familie,spune ca cea mai importanta familie,adevarata familie,este o familie spirituala in care sa poti comunica ,simti si creste spiritual.
ps.Cineva din America mi-a spus ca la americani divortul este ceva firesc.Multi "se mandresc" cu vreo doua,trei divorturi la activ...lume,lume incotro?!
Nu suntem nici noi departe,cu toata traditia noastra de neam ortodox.
O temă la care fiecare lucrează zilnic sau, de ce să nu recunoaștem, clipă de clipă, maldăre de exerciții.
RăspundețiȘtergereȘi cu toate astea, puțini sunt cei care găsesc „cheia„.
Ce spun, simt- mama își iubește necondiționat copiii, indiferent cât de tristă ar fi în unele momente!
Părinții nu se denigrează.
Nu ți-i alegi, cum nici ei nu te aleg pe tine. Cineva rostuiește lucrurile astea.
Conflicte între generații sunt, au fost mereu, este nevoie de multă toleranță de ambele părți.
Căsătoria este mai importantă decât cariera.
Este o vorbă: dă-mi, Doamne, mintea de acum..chestia este că atunci când vine clipa „oarbă”, mințile nu prea sunt ”acasă”.
Mă rog, poate că sunt cazuri și cazuri..
Zică cine ce va vrea să zică, poate să mă contrazică cine dorește, eu știu că în fiecare mariaj există mereu cineva care ”pierde”, nu insist.
Așteptări? da!
Am avut un prieten și coleg de cancelarie artist- ți-am spus .
Poate că altul i-ar fi fost destinul, dacă nu se însura- voi, artiștii, ardeți altfel, trebuie să fii o femeie extraordinară ca să reziști lângă un artist!Și să arzi fără să te pierzi.
Divorțul? da este o soluție.
Cred că nu avem „cultura ”acestui concept.
În familia mea, a divorțat o singură verișoară. Foarte târziu.
A fost bine, a fost rău, cine mai știe?cred că a nimerit din rău în mai rău.
Din păcate, la noi există mult prea multă frică, la mijloc sunt copiii,teama că îți vei dezamăgi părinții.
Îmi spunea cineva, cândva, peste ani, mi-au venit în minte vorbele respectivei doamne,„într-o familie nefericită, copiii învață nefericirea..„
Altfel, mulți „mimează „ binele și frumosul.
Poate că trebuie să înveți zilnic să lupți cu tine,cu temerile tale, să încerci să te situezi și în locul celuilalt.
Oricum, eu cred că instituția care se menține cel mai greu în viață este căsătoria.
Nu sunt casatorit,dar cand aud persoane care le cunosc ca divorteaza eu sincer sufar.Altii se bucura poate dintr-un soi de rautate.
RăspundețiȘtergereSunt de acord ca divortul este totusi o solutie.In caz forte,incompatibilitate evidenta.O solutie insa mai buna ar fi sa te insori abia dupa 30 de ani si mai bine chiar ,atunci cand esti suficient de matur ca sa decizi ca persoana aleasa este potrivita,compatibila cu tine.Daca intre cele doua parti nu exista un numitor comun,si asta constat in multe cazuri ,nu tine!
Sa lupt cu mine?...pentru cine,pentru ce? cand totul lumeste pluteste sub semnul incertitudinii.Vrand ,nevrand te lupti cu tine insuti.De pus in locul altora am obosit.Prefer sa ma pun in locul meu,sa vad ,sa simt,sa inteleg care este acest loc,pentru ca altminteri tot cu gandul la altii nu e de bine,ca sa nu folosesc cuvinte mai dure.Empatia mea este oricum prea mare!Pentru asta suferi,mult.Si se pune careva in locul meu ?
Nu denigrez parintii,dar reprosuri sa ma ierte Dumnezeu,nu pot sa nu le aduc.
Cand ceva doare,strigi in tine cel putin!
De mimat frumosul,binele...astea sunt lucruri ce nu le poti mima daca nu le posezi.Daca uneori nu esti disponibil cum s-ar spune le mimezi,pentru ale induce totusi si altora,unii care nu se straduiesc catusi de putin sa fie mai buni si sa iubeasca frumosul.
Fara efort colectiv,fie familie,societate ,raman unii sa piarda cum spui ...la greu.Si nu e drept deloc!
.
Nu prea cred în èfort colectiv~.. fiecare ”lucrează ”~pe porțía lui, cunoscută, când poate și când vrea.
RăspundețiȘtergereMereu o să-țí spun că suntem diferițí, de aici vin toate. Efortul despre care vorbești presupune existențá unui leader. Asta este valabil în societate.
În microcosmosul familial,lucrurile se schimbă. Oricum, cred că rămâne valabilă teoria conform căreia nu-l înțelegi pe cel de lângă tine, dacă nu vezi lucrurile și din perspectiva lui.
De aici , vin multe.. vrei să-ți fie mai ușor? înțelege-l cât poți pe el, altfel..
Gina,ma refer la efortul fiecarei parti pentru a fi mai bun,mai intelegator,etc.
ȘtergereCa si intr-o clasa,sunt elevi care se straduiesc, si care nu se straduiesc defel.
Poti perfecta multe in tine ca om,sunt desigur si asperitati care nu se prea pot slefui.Efort colectiv asadar prin efortul fiecarei parti!La asta ma refeream.Altminteri se sparg in capul unora toata lenea ,comoditatea,prostia celorlalti.Angajamente asumate de fiecare parte.Nu putem vasli fiecare care unde dorim,nu inainteaza barca,se scufunda!
Sunt perfect de acord ca suntem diferiti,nu cer de unde nu-i.Nu am negat nicicand asta.Cer doar efortul acela minimal de a te audepasi nitel .Cred ca se poate.Se poate sa fii mai bun,chiar mult mai bun!
RăspundețiȘtergereMai mult, diferiti inseamna ca in fiecare se manifesta blocaje si boli diferite.Ti-am spus-o ,iti amintesti?Asta odata constientizat,te ajuta sa fii mai bun,mai intelegator,mai rezervat in a judeca pe altii,condamna etc.Un prim pas esential!
Da. De acord.
RăspundețiȘtergereChestiunea este că fiecare trebuie să înțeleagă că trebuie să se „lucreze„. De aceea spuneam că suntem diferiți. Cred că multe neajunsuri au legătură cu educația.
Ce se face la timp este un câștig. Este mult mai ușor de construit, decât de demolat, plus reconstruit.
Educația începe înainte de ivirea pe lume.
Si eu cred in educatibilitate,desi unii afirma ca esti sau nu educabil!Mostenire cica de ordin genetic!
ȘtergereLa timp...bine zis,asa este!!!!
Ștergere