MOTTO:Cine nu stie a lauda,nu are dreptul de a critica!
Deoarece viata este inainte de toate un imens DA!Fiecare fiinta este un DA!Ar trebui sa scriem mare un DA pe un tricou la o manifestare de mare anvergura pentru a intelege mai bine cat de pretiosi suntem fiecare in parte ca exponenti ai acestui mare miracol al vietii,ca trebuie sa ne respectam si pretui reciproc.Iar daca exista si un NU vehement uneori,uitam rostul lui,adica tot o forma de afirmatie a ceea ce se opune acestui DA fundamental al vietii.Fireste,negam ceea ce contravine spiritului binelui,frumosului,vietii.Din pacate uitam de tinta acesteia,iar negatia in sine e doar morala ,mai mult, ajungem sa o idolatrizam atasandu-ne de ea.
Iubim mijloacele mai cu seama,iubim morala,uitam insa de scopuri!E ca si cand as cerceta defectiunile unui lucru stricat,si i-as face un deviz pentru a fi reparat.Insa nu mai ajung sa si il repar efectiv,ori il repar dar nu mai ajung sa ma bucur de el in buna lui functiune.Suntem critici fara a ne implica,ne place sa fim critici,moralizatori si atat.Cand lucrurile merg bine, cautam altceva de criticat si tot asa,deoarece am uitat un lucru esential,rostul de a pretui celebrand prin bucuria si emotia sinelui ,fiecare Da ce ne inconjoara!
Fie ca este om,animal,frunza,pasare,copac ,floare,etc.
Criticismul in sine poate fi o maladie,o boala.Cand in mintea ta se invart tot felul de negatii,nemultumiri,suparari,devii greu de suportat pentru altii,tu insuti traiesti o stare continua de disconfort.
Spun acestea pentru ca am avut mult de a face cu asemeni oameni in viata.Inca din copilarie.Incercarea mea de a-i tempera a esuat,mai mult, mi-am dat ulterior sema dupa ceva ani ca eu insumi preluasem de la ei acele stari de nemultumire critica.Nefast pentru mine,deoarece eu insumi am doza mea de criticism dintr-un anume spirit de perfectionist.A trebuit sa ma repar,sa redescopar acea starea apreciativa ,de beatitudine si incantare.
In acele momente am exclamat cuvintele mottoul mai sus mentionat.
Poti ajunge din negativism sa nu mai poti spune un simplu da,atunci cand este evident cazul sa omagiezi,sa lauzi sa fii recunoscator.Iata un real pericol.Pierzi si tu,dar si cei din jur prin atitudinea ta.
ps:Daca intunericul este absenta luminii,sa intelegem ca orice Nu este absenta unui DA!
Oare de ce copiii spun atat de des "Nu vreau"?
Foarte interesantă întrebarea-observație despre copii.
RăspundețiȘtergereȘtii ce-mi vine în minte?îl întreabă, oare, cineva pe copil, dacă vrea să vină pe lume? nici măcar numele nu și-l alege..
Hm...eu unul cred ca nu prea am dorit a veni pe lumea asta...spun asta deoarece cand eram copil ,deseori aveam asa impresia ca parca as fi dintr-o alta lume,nu-i puteam intelege pe oameni,rautatea omeneasca ma oripila,era ceva foarte straniu pentru mine....a trebuit cu timpul sa ma acomodez cu ea.
ȘtergereImi aduc aminte ca nu stiam sa ma apar in fata rautatiii ,sufeream si atat.Nu intelegeam de ce se cearta oamenii atat,de ce se jignesc,,,
Trist ce spui, dar adevărat. Atâta răutate, mult neadevăr..pentru ce?
RăspundețiȘtergereNu vreau să intru ]n detalii, dar am văzut cu nu prea multe ceasuri în urmă atâta lipsă de considerațíe pentru durerea altuia, că sunt îngrozită.
Știi care este norocul? că există, totuși, și oameni buni!
Este un echilibru pe lume!