Iata,singurul lucru care mi-a placut dintr-un film recent vazut, a fost aceasta remarca care m-a pus pe ganduri.
"In orice ideal exista si o perioada de eroare!"
.
O afirmatie simpla,poate banala pentru unii,si totusi, cat talc ,mesaj,idei incep sa se depene daca stai nitel si o dezvolti...
De moment...
Antipodul ideal-eroare in coabitatul lor pare cumva un paradox si totusi nu este!
Cate erori,rateuri nu avem in viata parte,in ciuda atator idealuri?
Nu poti separa idealul de eroare,exista se pare o anumita dialectica.
Greu de separat binele de rau,dar trebuie un efort permanent pentru a pastra balanta inclinata cum se cuvine.
De dorit,eroarea sa fie pasagera,iar idealul sa ramana,sa nu-l pierzi..
Nu exista lumeste vorbind,ideal imbatabil ,indestructibil,infailibil,ceva mereu ameninta.
Ne inselam adeseori,interpretam gresit,subiectiv,rastalmacim,judecam inadecvat contextual,mintea adeseori ne joaca feste din diferite motive,ne indoim de orice...
O eroare naste la randu-i un sir intreg de alte erori.
Din neperfectiune,nu se poate naste perfectiunea. O putem adulmeca insa,aspira catre ea!Viata e o lupta pentru a afla lumina,pentru a fi cat mai aproape de ea!
Cat de greu este sa vezi acea lumina de la capatul tunelului...se interpun erorile de perceptie care ne intuneca vederea mintii si a inimii..
Ei da,"Inima omului este un taram de lupta intre diavol si Dumnezeu"-Dostoievski
ps: In film se dadea exemplu idealul crestin si perioada inchizitiei .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu