De ceva vreme buna incoace,am constatat ca cele mai lungi si teribile discutii pe forumuri,site-uri sunt fie despre politica,fie despre religie.De fapt, cele religioase le-au depasit cu mult pe cele politice!!!
Despre acestea,o clasificare ar putea fi urmatoarea:
1) Dispute aprinse intre credinciosi si atei (e firesc)
2) Dispute aprinse intre religii diferite (hai ca putem admite date fiind mai multe aspecte ideologice contradictorii)
3) Dispute aprinse intre biserici ale aceleeasi religii (straniu,dureros,servesc totusi acelasi Model )
4) Dispute aprinse intre ei, reprezentantii aceleeasi Biserici!(mi se pare chiar strigator la cer)
De ce atatea certuri ,mergand adeseori pana la atacuri vehemente si chiar anateme,cand in toate religiile mondiale dezideratul este inima buna,iubirea?!
Acesta Nedumerire este subtil exprimata artistic in filmul "My name is Khan",un film indian regizat in 2010 de catre Karan Johar.Un film dens,bine legat compozitioanal,beneficiind de un scenariu foarte bun si o interpretare chiar deosebita!!!
Mesajul filmului ce reuneste simbolic prin actiune religii diferite,este cat se poate de simplu si monumental exprimat in afirmatia:
Nu exista decat doua categorii de oameni:
1) Oamenii buni care fac fapte bune!
2) Oamenii rai care fac fapte rele!
Nu conteaza este de inteles religia de care apartii,atat timp cat urmezi calea inimii de a fi bun...sau barem ,ceva ma bun!
Stau si ma gandesc acum,..Nu oare asta e tot ce conteaza cel mai mult la urma urmei in ochii lui Dumnezeu?
Vorba lui Dailai Lama:
"Religia mea e simpla si se numeste Bunatate!"
Un alt aspect reliefat in film, este ceea ce eu denumesc "Pacatul de a Generaliza"...
Daca un grup devenit fanatic religios recurge la acte de terorism ,nu poti arunca vina pe toti adeptii acelei religii,ori chiar pe religia respectiva (rastalmacita total gresit de acesti adepti fanatici).Adeseori se acorda unui incident tragic semnificatii negative extinse ,ajungandu-se la grave repercursiuni in masa.Uitam ca cei care sufera cel mai mult,ori devin chiar victime, sunt adeseori copiii!
ps:Este probabil primul film indian in care s-a renuntat la secvente cu multa muzica si dans!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu