Sacru si profan

Sacrul in arta nu inseamna abordarea unor subiecte religioase,nu se identifica cu tematica religioasa,ci tine de maniera de redare artistica ,de acel stil ce implica o simtire si o putere de transfigurare profunda a unui subiect prin anumite procedee artistice.
Poti fi profan pictand o madona intr-o maniera naturist-dulceaga, sau poti crea o arta profunda in care resimti sacrul ,pictand un portret oarecare,o floare,un peisaj!!!!

Portretele lui Modigliani spre exemplu,sunt evident cu mult mai spiritualizate si sacre ca stil si viziune artistica decat multe reprezentari de icoane din cadrul multor biserici!
Pictura bizantina din bisericile ortodoxe,e unica reprezentare artistica din sfera religiosului ce-mi ofera sentimentul unei sacralitati dense si profunde.

In rest, se resimte lumescul,profanul,iar mai grav,se ajunge adeseori pana la imaginea comerciala gen kitsch!

Silizare puternica dublata de o anumita exagerare si deformare,procede artistice  superioare menie sa sugereze o anumita stare de spirit in acord cu morfologia si sufletul persoanei pictate!

Reprezentare conventionala,stil neoclasic, intr-o nota dulceag- idilica, lipisita de orice aport al transfigurarii profund artistice!Nu regasesti in plan subtil,artistic,sentimentul de delicatete,melancolie ,feminitate,lirism ca in primul caz!

ps:Nu e greu de sesizat diferenta dpdv calitativ artistic-emotional,daca privesti atent!
Asadar,unde resimtiti sacrul,si unde profanul?!