E oare posibil ca intr-un rezultat artistic cu anumite imperfectiuni sa existe mai multa emotie omeneasca decat in perfectiune?
Are perfectiunea nevoie de ceva imperfectiuni pentru un maxim de emotie?
In belcanto,unii canta Perfect corect,respectand toate regulile tehnice vocale,insa nu stiu cum se face,dar nu prea te emotioneaza!
In pictura clasica, sunt artisti impecabili in redare,uluitori in acest sens,si totusi ,altii ce par mai stangaci pe alocuri,transmit parca mai multa emotie in arta lor.Slefuind prea mult la o lucrare din spirit perfectionist,,,exista cred riscul sa pierzi ceva.
Tehnica in arta este desigur importanta,dar obsesia de a o duce pana la desavarsire,am impresia in acest caz ca intra cumva in conflict cu o anumita emotie primara,ca o inabusa,ca obliga la un soi de inhibitie afectiva.
Cu certitudine,trebuie cautata cale de mijloc intre rigoarea tehnica si trairea ta emotionala.
Desigur,nici sa te bazezi doar pe emotie fara a cunoaste tehnica,nu e bine!
Braque spunea in acest sens:"Iubesc regula care corijeaza emotia!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu