Ieri seara langa un supermarket o femeie in varsta statea la coltul magazinului ghemuita pe o treapta,cu privirea abatuta in pamant ,inganand,gemand.Vad apoi o cuconita grasuta si gatita fistichiu iesind din magazin si incepand sa scotoceasca prin portmoneu si plase...imi zic, uite femeia are mila si ii va da ceva batranei .Nu,femeia doar s-a asigurat ca are banii in regula ,ca si-a luat restul cuvenit de la cumparaturi,si totul e in ordine in plasele ei multe si incapatoare.M-am intristat.Observ iarasi,alti cumparatori treceau grabiti pe langa acel loc ca si cand nu era nimeni acolo.Un om deznadajduit,singur,bolnav.M-am intristat cumplit.
Am intrat in magazin ,nu aveam decat vreo trei lei in buzunar.Sunt somer.Am cautat printre rafturi ceva sa-i cumpar,m-am hotarat in final sa-i iau un fruct, o banana.
M-am apropiat de ea,nu m-a observat,nu m-a simtit nici cand m-am aplecat .Doar cand i-am spus "poftiti va rog" si-a ridicat privirea.Am simtit ca este derutata,era ceva la care nu se astepta defel.Dupa cateva clipe de ezitare,mi-a multumit cu o voce si o privire dureroasa despre care nu pot povesti.Ii venea sa planga... am plecat spre casa vorbind de unul singur...Doame ce lume,Doamne de ce?...
Femeia avea niste trasaturi frumoase,chiar o anumita distinctie,noblete resiteam in spatelui mizerei sale infatisari cu haine ponosite,murdare si par dezordonat.
Daca napasta vietii, nu ar fi adus-o in acea situatie ar fi fost cu siguranta o femeie distinsa,remarcabila.Mi-am imaginat-o chiar doctor,invatatoare,avocat ,artist..asta a fost gandul meu ajuns acasa,la asta m-am gandit astazi deseori.Ca urmare a acestor ganduri , pentru prima oara in viata mea am simtit extrem de intens un lucru si m-am infiorat:AR FI PUTUT FI CHIAR MAMA MEA,ORI A ORICARUI DINTRE VOI!
Adica,oricine ar putea ajunge intr-o asemenea situatie!!!
Mi-am imaginat pe mama mea in locul acelei persoane,pe mama altora,adica si a ta,a ta, a ta....m-am cutremurat deoarece nu am simtit defel ca ar fi imposibil asa ceva,dincontra raspantia aceasta depaseste chiar ipoteticul.Si apoi, nu spunem noi ca si crestini ca suntem cu totii in fond frati si surori?Greu de descris acest sentiment,,,te intreb insa cititorule vrei sa fii mai bun sau nu?Caci daca nu staruim zi de zi acest gand,nu se poate!In fiecare zi ar trebui sa ne intrebam la finele ei,am fost bun astazi sau nu?
Despre ignoranta este vorba in primul rand!.
Si ma doare sufletul ,si ma mustra constiinta ca de atatea ori sunt ignorant...dar mereu imi zic,voi incerca sa fiu mai bun pe viitor.
MENTIUNE:Indrumati va rog oamenii strazii catre o biserica unde preotul ar putea sa-i ajute pentru a gasi un adapost.Ei cunosc organizatii care se ocupa cu asa ceva.Ori puteti sa le aflati pe net,sa telefonati.
Unii sunt atat de cazuti,de neajutorati,ca nici baremi nu stiu ce sa faca ,incotro sa o apuce,cui sa i se adreseze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu