Facand ieri curat prin casa ,am gasit intr-un cos cu scoici si pietricele o frunza uscata faramitata.Ceva m-a facut sa o privesc mai atent,si tot privind la ramasitele ei,deodata mi-am adus aminte de copilarie cand jucam la scoala cu unii colegi un joc caruia i se spunea "Verde stop!"
Vi-l mai aduceti aminte?
Trebuia sa ai mereu ceva verde natural la tine cand cineva dintre participanti ti-ar fi spus "verde stop".Ni se parea simplu ca undeva intr- buzunar ,o batista,in penar,intr-un carnetel sa ai in permanenta un fir de iarba,o bucatica de frunza...si cu toate astea se intampla nu rareori sa fii prins in obsaid fara. .
Desigur, daca nu aveai la tine un pic de verde natural,pierdeai in fata celuia care te soma...nu mai retin sa fi existat alte detalii.
Tin minte ca nu-mi venea sa cred uneori cum am uitat schimband haina sa pun si un fir de iarba acolo.Uneori se mai pierdea tot scotocind printre lucruri .
Sincer,m-am bucurat reamintindu-mi acest joc atat de simplu si simbolic !
Atat de simbolic din perspectiva acestei lumi moderne indepartate de natura,si atat de atasata de tehnologie.
Atat de sugestiv din perspectiva unei lumi cu memorie afectiva atat de scurta!
Atât de aproape de suflet,din orice parte ai privi lucrurile!
RăspundețiȘtergere