sâmbătă, 28 mai 2016
Jocurile copilariei/Verde stop
Facand ieri curat prin casa ,am gasit intr-un cos cu scoici si pietricele o frunza uscata faramitata.Ceva m-a facut sa o privesc mai atent,si tot privind la ramasitele ei,deodata mi-am adus aminte de copilarie cand jucam la scoala cu unii colegi un joc caruia i se spunea "Verde stop!"
Vi-l mai aduceti aminte?
Trebuia sa ai mereu ceva verde natural la tine cand cineva dintre participanti ti-ar fi spus "verde stop".Ni se parea simplu ca undeva intr- buzunar ,o batista,in penar,intr-un carnetel sa ai in permanenta un fir de iarba,o bucatica de frunza...si cu toate astea se intampla nu rareori sa fii prins in obsaid fara. .
Desigur, daca nu aveai la tine un pic de verde natural,pierdeai in fata celuia care te soma...nu mai retin sa fi existat alte detalii.
Tin minte ca nu-mi venea sa cred uneori cum am uitat schimband haina sa pun si un fir de iarba acolo.Uneori se mai pierdea tot scotocind printre lucruri .
Sincer,m-am bucurat reamintindu-mi acest joc atat de simplu si simbolic !
Atat de simbolic din perspectiva acestei lumi moderne indepartate de natura,si atat de atasata de tehnologie.
Atat de sugestiv din perspectiva unei lumi cu memorie afectiva atat de scurta!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Atât de aproape de suflet,din orice parte ai privi lucrurile!
Trimiteți un comentariu