Exista mai multe definitii ale prostului si ale prostiei....
http://adevarul.ro/news/societate/patru-figuri-prostul-dogmaticul-scepticul-sofistul-1_55251121448e03c0fd5c2cdd/index.html
Un articol foarte bun semnat Tudor Catineanu.
Eu,cu dogmaticul/dogma am ce am in ultimul timp...e o tema care in masura timpului liber voi incerca mai mult sa meditez,sa o aprofundez.
"Dar, un singur punct de vedere are şi omul dogmatic, dogmaticul. Numai că, dogmaticul cunoaşte şi alte, chiar multe alte puncte de vedere, încât el poate ajunge să se creadă atotştiutor, concurându-l în taină chiar şi pe Bunul Dumnezeu. Specificul dogmaticului rezidă în faptul că oricâte alte puncte de vedere ar cunoaşte, el le reduce pe toate la punctul lui de vedere, celelalte fiind considerate erori cu diverse grade de gravitate. Ceea ce înseamnă că prostul este un dogmatic nativ şi naiv, dar dogmaticul nu-i deloc prost. "
....
"Dogmatismul merge pe un singur punct de vedere, şi el are două forme, în funcţie de felul în care se raportează la celelalte puncte de vedere. În acest sens, el poate fi un dogmatism pozitiv, sau integrativ, întrucât îşi integrează, prin subordonare, toate celelalte puncte de vedere, pe care le cuprinde, dar le şi închide într-un sistem, cum închide păstorul oile într-un ţarc, numai că le închide definitiv. Dar, dogmatismul poate fi şi unul negativ, orientat critic şi polemic, iar atunci dogmaticul respinge toate punctele de vedere străine, dar cunoscându-le, deci în cunoştinţă de cauză. Prin eliminarea lor, mai rămâne valabil doar punctul lui de vedere, personal sau impersonal, care poate fi comparat cu Ochiul lui Dumnezeu din Triunghiul cel Sfânt. Mai ales în această variantă, dogmaticul devine şi fanatic, iar oponentul lui este considerat doar un eretic blestemat, ce merită să fie urcat pe rug."
Se afișează postările cu eticheta dogma. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta dogma. Afișați toate postările
vineri, 28 aprilie 2017
miercuri, 21 septembrie 2016
Francisc din Asissi...
Eu inteleg ca atunci cand analizezi personalitatea cuiva,iei in calcul complexitatea ei cu bune si mai putin bune,incercand sa extragi esenta ei ce defineste o anumita dominanta a spiritului respectiv.Ca si in fizica ,calculezi acea rezultanta de forte in urma unui cumul intre plus si minus..
Altminteri,daca vrei sa vezi lucruri neplacute la cineva,nu e greu,si deplorabil este ca deobicei oamenii sunt tot mai atrasi sa vaza partea goala a paharului si sa discute patimas pana la acuze grave.Daca este vorba de o mare personalitate,cu atat mai mult lumea se va grabi sa caute greselile,iar uneori chiar sa iscodeasca pe altii cu viclenie pentru a afla musai ceva negativ,potrivnic.
Nu ne mai plac lucrurile bune si frumoase din viata oamenilor,le cautam mortis din spirit de barfa si rautate neajunsurile,greselile ,caderile.
O mare vina o are o anumita mass-media de scandal.Subiecte de scandal vand,cele nobile si frumoase sa mai astepte.Cand nu-i scandal il cautam pana il gasim ,nu e chiar greu,il si inventam in ultima instanta daca asta ar aduce bani nu gluma.
Tot se vorbeste in ultima vreme de ratacirile parintelui cutare si cutare...astfel incat cu mare consternare aflu mai recent ca Francisc din Assisi a fost conform celora din lumea ortodoxiei un eretic!
Asa ura, pornire fata de sfantul catolic ,incat parintele Arsenie Boca insusi a fost aspru judecat pentru simplul fapt ca l-a reprezentat in pictura sa. de la Draganesti.De parca ar fi pictat un raufacator,un ateu,un om indiavolit! Incredibil ce poate face dogma rastalmacita in fel si chip.
Uitam prea adeseori,nici o regula sfanta nu e mai presus de Iubire!
Uitam apoi ca Sfintii nu sunt infailibili,ca au greselile si caderile lor,insa nivelul lor deosebit de aspiratie si efort ii ridica din radurile mirenilor la rang de sfinti!
Francisc din Asissi era atat absorbit de modelul hristic incat ar fi cazut se spune in marele pacat al mandriei.
Mie mi se se pare firesc sa fii "mandru" ,cu sensul de cutezanta a unei aspiratii inalte pentru care ai facut multe sacrificii,renuntari ,penitenta.Si post,rugaciune!
Francisc din Asissi a venit cu un suflu nou in istoria credintei,cu o atitudine sensibila fata de Saracie,Natura,Frumos,Animale.Motiv pentru care m-a cucerit si fascinat.
A fost foarte apreciat si iubit si in randurile ortodoxiei,pana intr-o zi cand, un mare preot ortodox,devenit ulterior sfant,a scris impotriva acestuia,ajungand pana la acuze chiar grave.
Ce sa mai intelegem noi muritorii de rand ,cand pana si sfintii aceleeasi religii au ajuns sa se atace intre ei!Si ce conflicte chiar!
Doamne iarta-ma... dar zau nu mai pricep nimic!
Daca nici Francisc nu este in randul celor demni de mantuire,vai si amar de soarta noastra a muritorilor de rand!
Mentiune:"Astia nu pot iubi!" asa spunea un preot deosebit care facea in taina si sinucigasilor slujba,ori care se ruga pentru cei care l-au facut eretic pe Origene(unul dintre cei mai mari mistici)!
Parintele Alexandru chiar iubea,o simteai fie si doar privindu-l si ascultandu-l intr-o simpla conversatie.
Asa cred si eu,unii preoti,teologi,,nu prea pot iubi,sunt prea atasati de domnia literei,de buchia cartii,se pierd in analize si dogmatica, uitand ca iubirea e mai presus de orice dogma!
Unii au atata grija sa fie corecti,sa respecte reguli,dar pierd constat astfel din capacitatea de a iubi!
Asa se intampla remarc si in Arta,,unii cunosc la sange tehnica,procedee de redare...dar nu transmit atata iubire cat altii mai "stangaci", pe care evident emotia ii ghideaza inainte de orice!
Altminteri,daca vrei sa vezi lucruri neplacute la cineva,nu e greu,si deplorabil este ca deobicei oamenii sunt tot mai atrasi sa vaza partea goala a paharului si sa discute patimas pana la acuze grave.Daca este vorba de o mare personalitate,cu atat mai mult lumea se va grabi sa caute greselile,iar uneori chiar sa iscodeasca pe altii cu viclenie pentru a afla musai ceva negativ,potrivnic.
Nu ne mai plac lucrurile bune si frumoase din viata oamenilor,le cautam mortis din spirit de barfa si rautate neajunsurile,greselile ,caderile.
O mare vina o are o anumita mass-media de scandal.Subiecte de scandal vand,cele nobile si frumoase sa mai astepte.Cand nu-i scandal il cautam pana il gasim ,nu e chiar greu,il si inventam in ultima instanta daca asta ar aduce bani nu gluma.
Tot se vorbeste in ultima vreme de ratacirile parintelui cutare si cutare...astfel incat cu mare consternare aflu mai recent ca Francisc din Assisi a fost conform celora din lumea ortodoxiei un eretic!
Asa ura, pornire fata de sfantul catolic ,incat parintele Arsenie Boca insusi a fost aspru judecat pentru simplul fapt ca l-a reprezentat in pictura sa. de la Draganesti.De parca ar fi pictat un raufacator,un ateu,un om indiavolit! Incredibil ce poate face dogma rastalmacita in fel si chip.
Uitam prea adeseori,nici o regula sfanta nu e mai presus de Iubire!
Uitam apoi ca Sfintii nu sunt infailibili,ca au greselile si caderile lor,insa nivelul lor deosebit de aspiratie si efort ii ridica din radurile mirenilor la rang de sfinti!
Francisc din Asissi era atat absorbit de modelul hristic incat ar fi cazut se spune in marele pacat al mandriei.
Mie mi se se pare firesc sa fii "mandru" ,cu sensul de cutezanta a unei aspiratii inalte pentru care ai facut multe sacrificii,renuntari ,penitenta.Si post,rugaciune!
Francisc din Asissi a venit cu un suflu nou in istoria credintei,cu o atitudine sensibila fata de Saracie,Natura,Frumos,Animale.Motiv pentru care m-a cucerit si fascinat.
A fost foarte apreciat si iubit si in randurile ortodoxiei,pana intr-o zi cand, un mare preot ortodox,devenit ulterior sfant,a scris impotriva acestuia,ajungand pana la acuze chiar grave.
Ce sa mai intelegem noi muritorii de rand ,cand pana si sfintii aceleeasi religii au ajuns sa se atace intre ei!Si ce conflicte chiar!
Doamne iarta-ma... dar zau nu mai pricep nimic!
Daca nici Francisc nu este in randul celor demni de mantuire,vai si amar de soarta noastra a muritorilor de rand!
Mentiune:"Astia nu pot iubi!" asa spunea un preot deosebit care facea in taina si sinucigasilor slujba,ori care se ruga pentru cei care l-au facut eretic pe Origene(unul dintre cei mai mari mistici)!
Parintele Alexandru chiar iubea,o simteai fie si doar privindu-l si ascultandu-l intr-o simpla conversatie.
Asa cred si eu,unii preoti,teologi,,nu prea pot iubi,sunt prea atasati de domnia literei,de buchia cartii,se pierd in analize si dogmatica, uitand ca iubirea e mai presus de orice dogma!
Unii au atata grija sa fie corecti,sa respecte reguli,dar pierd constat astfel din capacitatea de a iubi!
Asa se intampla remarc si in Arta,,unii cunosc la sange tehnica,procedee de redare...dar nu transmit atata iubire cat altii mai "stangaci", pe care evident emotia ii ghideaza inainte de orice!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)