"Primavara",una dintre cele mai fascinante picturi a renasterii timpurii italiene,este o compozitie alegorica complexa care a starnit foarte multe comentarii,analize,dispute prin diverse interpretari si interconexiuni de ordin literar,filozofic ,plastic.
Astazi nu mi-am propus decat sa invoc in cateva cuvinte imaginea Primaverii din acest magnific tablou boticellian.Cuvintele vi le las special voua iubitorilor de arta si natura,cele doua mari peceti ale divinitatii pe pamant in opinia mea.
Silueta zvelta,usor hieratica,farmeca prin trasaturile suave ale chipului invalurit in delicate reflexe blond-cafenii,(un portret medalion ,monumental incadrat de flori,)prin frumusetea drapajului unduind ce defineste expresia ei dinamica si desigur bogatia ornamentala a rochiei albe,o veritabila fresca florala !
Stiinta compozitiei viguroase,de sinteza, in linii ample si de expresie monumentala, se imbina asadar cu o fantastica atentie si maiestrie in redarea celor mai mici detalii! Aceasta vibratie picturala a spatiului prin forme punctuale,o distributie densa omogena aici,confera spatiului plastic o nota aparte de voiciune ,delicatete,si exuberanta .Ce fantastic efort ,ce netarmuita dragoste si plecaciune din partea artistului de a cuprinde si reda cu atata rabdare,migala si finete aceasta Splendoare a renasterii naturi in toata plenitudinea ei!
Paradisiaca alegorie aceasta pictura prin care artistul resimte tainic sublimul si il restituie prin harul sau lumii intregi!
PS:Un gand de moment:
Cand va fi luata oare in serios arta ?
