Judecata lui Dumnezeu

Era odata un om foarte cinstit si credincios care intr-o zi s-a pomenit acuzat ca ar fi  ucis o femeie.
Vinovatul era chiar unul dintre marii dregatori ai  imparatului care folosindu-se de martori mincinosi bine platiti, ii insecenase o intreaga poveste calomnioasa  ca sa-l scoata vinovat.
In ziua judecatii dupa ce Judecatorul a ascultat toata scornelile acuzatoare,vazand ca nu sunt probe suficiente pt a-l  declara vinovat,ca ar atrage lesne injuriile celora prezenti in numar fr mare la judecata daca ar fi dat  acest verdict,ia venit un gand foarte viclean in minte.
-Domnule,zise el cu glas magulitor,stiut este tuturor ca esti o persoana  onesta si foarte credincioasa,asa ca eu cred ca cel ma bine in cazul dumitale ar fi ca Dumnezeu insusi sa te judece daca esti sau nu vinovat.Asadar,voi scrie doua biletele ,"Vinovat"si "Nevinovat", iar biletul pe care il vei alege ,ce e scris pe el,semn de la Dumnezeu sa fie,si aceea sa fie sentinta ta!

Inainte sa deschida biletul impaturit,omul nostru a stat si s-a gandit nitel.
-E clar ca e groasa rau de tot si-a spus el  in sinea sa,ca judecatorul insusi e mana in mana cu cel care mi-a inscenat aceasta mizerabila  poveste mincinoasa,ca el insusi  mi-a intins o capcana scriind pe ambele bilete "Vinovat"
Daca pe moment  raul l-a inspirat astfel pe Judecator pt a-l condamna pe cel nevinovat la spanzuratoare,Dumnezeu insa l-a inspirat la randul Sau pe cel nedreptatit .
Cum a procedat,a rupt biletul,l-a mototolit si apoi la bagat in gura si l-a inghitit.
-Vai, a strigat cineva din sala,dar cum vom sti acum daca este sau nu vinovat!
-Simplu a spus omul nostru,cititi ce scrie pe celalat bilet si veti sti ce era scris pe biletul ales de mine!

Care ar fi dupa voi talcul acestei povestiri?

Suflet de poveste/Cele 4 sotii

O povestioara inteleapta pe care probabil multi nu o cunosc.

Gura lumii

POVESTIRE CU TALC:

Se povesteşte într-o carte veche că un tată şi cu fiul său se duceau la târg să vândă un măgar. Tatăl şi fiul mergeau pe lângă măgar, pe jos, când s-au întâlnit cu nişte oameni care i-au luat în primire zicându-le:

– Ce oameni proşti, îşi rup încălţămintea şi picioarele ca să nu strice potcoavele măgarului!

Atunci, tatăl se sui pe măgar şi plecă. Curând se întâlniră cu alţi călători care-i i-au, şi aceia, în râs:

-Ce tată fără pic de inimă, uite, că nu are milă de copilul lui, îl lasă, sărmanul, să bată drumul pe jos! Tatăl coborî şi sui pe măgar pe copilul său. Se întâlniră cu alţi călători.

Văzându-i, aceştia spuseră:

-Poftim! Se mai cheamă acesta copil cu creştere bună? Iată bătrânul merge pe jos iar fiul său călare pe măgar .

– Ce-i de făcut, măi, cu oamenii aceştia? zise tatăl. Se suiră amândoi pe măgar, cu nădejdea că vor astupa gura lumii. Da, de unde, abia făcură câţiva paşi şi alţi oameni pe care-i întâlniră ziseră:

-Ia, uitaţi-vă, ce oameni tirani, două matahale de oameni sănătoşi merg călare pe un biet măgar.

– Ascultă, măi fiule, zise tatăl, cu oamenii aceştia nu o scoatem la capăt. Hai să mai încercăm una! Coborâră amândoi de pe asin, luară o prăjină de lemn şi, legând măgarul de câte două picioare, îl ridicară în spate şi porniră cu el la drum. Când se întâlniră cu alţi călători, aceştia începură să râdă de ei ca de nişte nebuni.

Orice ai face, de gura lumii tot nu vei scăpa, așa că ține cont de ea numai când este spre binele tău!

Sursa: romaniadiaspora.ro

MENTIUNE:O regasisti usor modificata in filmul "Pacala" regizat de Geo Saizescu.

"Imparteala lui Dumnezeu"...

Un tata inainte de a muri ,le-a lasat celor 3 fii ai sai un sac mare cu mere ca sa-l imparta frateste.
Insa oricat s-au socotit ei,imparteala nu li se parea dreapta,deoarece unele mere erau mai mici,altele mai stricate.Asa  s-au hotarat ei sa ceara ajutorul unui batran din sat.
-Sa le imparti asa cum le-ar imparti Dumnezeu,i-au spus cei 3 fii batranului
Batranul  nu a stat prea mult pe ganduri,a luat 2mere din sac si l-a dat celui mare,,apoi vreo 20 de mere le-a dat celui mijlociu,iar restul sacului celui mic.
-Ce fel de imparteala este asta batrane,a sarit cu gura  foarte revoltat fiul cel mare ...eu cu doua mere,ba uite ,unul este pe jumatate si  stricat,pe cand fratelui meu mai  mic i-ai dat aproape sacul intreg!!!!Halal imparteala,credeam ca esti un om drept si intelept!
-Pai,nu-ti fie cu suparare baiete,nu mi-ati cerut voi sa  va impart ca dupa socoteala lui Dumnezeu?
-Exact asa ti-am cerut, a strigat fiul cel mijlociu.
-Ei bine,zise batranul foarte calm,eu asa vaz,ca pe lumea asta Dumnezeu le da unora foarte putin de abia isi duc traiul de la o zi la alta,iar altora,fie le da  mult ,fie cu nemiluita,si tot nemultumiti sunt!
Important este insa dragii mei...cum veti socoti intre voi ca frati aceasta socoteala,anume lasata de Dumnezeu!



Morala;Socoteala lui Dumnezeu este un test in care saracului i se solicita rabdarea,iar bogatului darnicia.
In justitia divina unele lucruri sunt nedrept socotite la suprafata,pentru ca in profunzime,cu inima buna si multa rabdare, sa se echilibreze si actioneze spre indreptare.

ps: Auzita intr-o forma mai simpla ...reformulata de mine cu un anume adaos pentru a intari un anume mesaj,semnificatie.

A 18-a camila/Teatru radiofonic

Un om avea trei fii si 17 camile.
Cand a fost sa moara a lasat prin testament fiilor sa le imparta astfel :
1/2 fiului mare
1/3 fiului mijlociu
1/9 fiului mai mic
Cum insa Doamne sa le imparti astfel cand 17 nu se imparte exact nici la 2.nici la 3 ?!
Nereusind sa le socoata multumitor,intr-o zi acestia au cerut ajutorul unui dervis care avea si el o camila.
Acesta le-a dat si camila lui,si i-a pus sa faca socoteala din 18 camile.
Asadar:
1/2 x18=9 camile pentru fiul mare
1/3x18=6 camile pentru fiul mijlociu
1/9x18=2 camile pentru fiul mic.
Total 9+6+2=17 camile!!!exact cate au primit de la tatal lor.
Si inca o camila ramasa,camila care apartinea dervisului!

O socoteala mai corecta,nici ca se poate!
Matematic comparativ, desigur,imparteala la 18,difera nitel cu cateva fractii subunitare fata de rezultatul procentelor din numarul 17..Imposibil insa insa in acest caz un calcul cu numere intregi!
Doar suplimentul(ajutorul),face posibila o imparteala intreaga corecta!

Este o pilda,o snoava...va las voua sa desprindeti semnificatia ei!
Eu am aflat-o ieri audiind piesa de teatru radiofonic;"A 18-a camila",cu Mariana Buruiana,Victor Rebengiuc,Ileana Stana Ionescu si Florian Pittis.

Dragostea de Dumnezeu

-Ai uitat de dragostea de Dumnezeu.
Replica aceasta am auzit-o ieri intr-o discutie amicala de la o masa alaturata.Ambele persoane erau varstnice,unul credincios ,celalalt foarte indoielnic.
-Mai lasa-ma cu Dumnezeu..a venit raspunsul,iar dupa o scurta pauza il aud exclamand
-Ia uite la copacul asta din fata ce frumos a inflorit!

-Stii ce copac este?
Credinciosul a aruncat o privire ,a dat din umeri a nepasare,si-a vazut apoi de consumatia de pe masa,o cafea si o bere.
-Este un castan ,a raspuns tot necredinciosul ,asa ,ca pentru sine mai mult.
Probabil stia si credinciosul ca este un castan(sau mai stii ,poate nu),doar ca intrebarea i s-o fi parut nedemna de vreun raspuns.Se subantelege..."mai lasa-ma domnule cu copacul tau!"..

Eu ma intreb acum insa,care dintre cei doi il iubea oare mai mult pe Dumnezeu ?
Cel cu morala versetului biblic .,sau cel care tot cracnea,insa care tot timpul discutatnd statea cu privirea indreptata catre natura verde din fata terasei?

Omul de la coada

Am scris nu demult pe blog despre "binele pe care as fi putut sa-l fac si nu l-am facut"...era un indemn de a starui gandul catre bunatate,ca doar  cultivand acest gand in mintea noastra prin meditatie ii dam sansa sa se afirme!Depinde ce prioritati fixam noi in mintea noastra,caci de prea multe ori,bunatatea,milostenia,iubirea ,sunt tocmai in coada listei!!!Sau nici barem atat.
Atat de des ratam sansa sa fim oameni,sa fim pe placul lui Dumnezeu. Daca viata e un test al iubirii ,e trist cat de des il putem  pica...eu chiar cred ca gesturile de omenie spala ,curata,vindeca ,ajuta mantuirii tale!
O spune si scriptura"Iubirea acopera o multime de pacate", si in vechiul si noul Testament este asta scris!!!
Iar iubirea inseamna sa te gandesti la altul ca la tine,sa procedezi cu el asa cum ti-ai dori sa procedeze altii cu tine cand ceva iti lipseste,ai nevoie,iti doresti.

Am primit de la o persoana foarte draga acest clip prin email si m-am gandit ca se leaga cumva cu indemnul meu.Ma bucur ca a avut impact acest clip promo,asta judecand dupa comentariile citite in diverse site-uri care il publica.
Sa nu uitam de traducerea impresiilor in fapte reale!...

Fiti siguri ca faptele bune se intorc la tine mai devreme sau mai tarziu.

ps; Nu insa acest fapt este cel mai important ,cat gestul minunat ce poti sa-l faci uneori!Din bucuria  inimii de a darui!
Sincer,eu asta mai cu seama apreciez in acest clip,mai putin partea finala cu binele rasplatit!

Prietenie,dreptate,egalitate

POVESTE CU TALC PENTRU COPII

Intr-o zi, pisica, cu o mutrita vicleana si glas mieros,zise cainelui:
-Mai caine ...stii ce m-am gandit eu,ce-ar fi sa facem noi pace ,sa nu ne mai certam atat ,ca vezi tu,ne suparam stapanul ,iar el,stii si tu prea bine,ce bun si iubitor este cu noi.
Cainele vesel, dand din coada,ii raspunse deindata:
-Ca bine zice tu pisico,nu-i stapan mai bun ca al nostru ,dar  noi... il suparam cu ciondaneala noastra de  fiecare zi!Si nu e drept lucrul asta,asadar sunt sa stii total de acord cu tine,sa facem cum spui,pace !
-Deci, zise pisica cu acelasi glas dulce, esti de acord ca de acum incolo sa ne avem ca fratii ,sa impartim totul egal, si bucurii si necazuri?
-Absolut de acord incunviinta ferm cainele,stapanul nostru merita tot ce e mai bun din partea noastra!
Si uite asa,pisica si cainele facura  legamant secret de mare prietenie ,pace si egalitate frateasca .

A doua zi la pranz,  stapanul  le-a servit mancare, ca de obicei :o portie mai mare pentru caine,ca de,era dulau mare si una fireste mai micuta...  pentru pisicuta .
Cainele flamand se grabi la farfuria sa,dar pisica iute in cateva salturi  sari sa-l opreasca:
- Stai caine,zise pisica pe un ton cu suparare,ai uitat ca de astazi suntem frati si ca totul se imparte egal?!
Si lua pisica jumatate din portia cainelui ,apoi merse la farfuria ei ,si-i dadu  jumatate din a ei.
Cainele nauc de asa imparteala incepu sa maraie:
-Bine pisico,dar eu sunt mare iar tu cu mult mai mica decat mine,.Nu crezi ca imparteala  stapanului e mai buna si mai dreapta?
-Nu cred nimic ,miorlai pisica a mare nemultumire ...ai uitat de juramantul nostru , prietenia inseamna egalitate fratioare!!!Iar asta inseamna sa impartim jumi-juma, orice!
Ori ai vrea sa ne certam si sa-l suparam pe stapanul nostru,miorlai  ea pe un ton  anume,cu indurerare.

Cainele credincios ,cu gandul la stapanul sau sa nu-l supere cu cearta lor,tacu si inghiti galusca,ce sa mai spuna,juramantul era apoi juramant,iar un caine adevarat se tine de cuvant!
Isi infuleca resemnat portia mai mica ca de obicei,pe cand pisica nu doar ca avu destul sa se ghiftuie bine ,ba ii si ramase mancare pe care o puse bine la loc secret intr-o camaruta din beciul casei.
....

Dupa asa  socoteala frateasca,dupa jumatate de an,cainele slabi si se obisnui cu mai putina mancare decat i-ar fi fost suficienta ,pe cand pisica  ospatandu-se  cu mult peste necesarul ei crescu si se  ingrasa frumusel.
Uimit dar si ingrijorat, stapanul hotara intr-o zi sa schimbe regimul pisicii,dandu-i mai putina mancare ,iar cainelui mai multa.Acum de calculati si voi copii,asta schimbare impartita jumi-juma ,tot una ca inainte este!Primi pisica mai putin si cainele injumatatind primea mai putin ,primi cainele  mai mult ,si pisica primea mai mult injumatatind.
Nici un folos asadar,unde mai pui ca stransese pisica provizii stiva in camaruta ei secreta,de unde isi suplimenta lesne portia in zilele mai sarace ,cand stapanul le dadea hrana mai putina.
Astfel dupa un an de zile pisica se ingrasase in asa hal,ca abia isi mai tinea burta mare cat dovleacul pe picioare.
Ce sa se mai incapa acum vorba de joaca cu fratele ei  cainele ,cat era ziua de mare doar cu mancatul ,lenevitul  si dormitul se ocupa,nici sa toarca mateste nu mai avea habar..

Cainele plictisit  cu un asa tovaras de joaca, deseori se pomenea oftand:
-Halal fratie,halal egalitate,halal dreptate...ce bine  era pe vremuri ,mancam  si eu suficient,si chiar daca ne  certam uneori ,ne impacam apoi si  ce joaca mai trageam prin casa si prin curtea toata.
Si totusi in inima lui credincioasa de caine,era tare multumit ca stapanul nu-l mai certa ca altadata  pentru poznele si galceava cu pisica .
Si mai era ceva de stiut care il incanta nespus...de cand pisica se ingrasase si toata ziua lenevea,stapanul fireste  isi petrecea mai mult timp cu el mangandu-l , alintandu-l si  jucandu-se cu el!Iar asta pentru un caine ,e cea mai mare rasplata si fericire cu putinta!
....

Intr-o dupa amiaza , stapanul pleca la un vecin ,si din graba uita poarta deschisa.
Pisica profitand de plecare,scosese o bucata  mare de carne  din camara ei secreta ,si iesi cu ea afara cu gandul sa o savureze in aer liber ,desfatandu-se la soare...
Cainele cum o vazu, cu gandul la imparteala frateasca,sari vesel in intampinare sa-si primeasca portia cuvenita.

-Pleaca caine,asta e mancarea mea economisita din jumi-jumate ,frateste!Fa-ti si tu provizii fratioare ,nu sa ajungi sa cersesti de la gura mea dreptul meu,miorlai pisica cu nerusinare .
Cainele marai  revoltat,dar nu zise nimic.
 Apoi fugi in spatele casei sa-si caute ceva de lucru ,sa uite de afuriseala pisicii.
Ramasa  singura in curtea din fata casei se tolani pe iarba langa un copac.Cu ochii atintiti la carne, adulmecandu-i parfumul si  socotind ea cum sa o inceapa ,cum o savureze mai bine,nici nu observa cand pe poarta casei se strecurase un caine vagabond .Nici nu apuca sa muste din carne ,ca se si vazu fata in fata cu strainul nepoftit.,aratandu-si coltii amenintator.Ce a urmat?Vai de ea,grasana, de ar fi lasat .mancarea  din gura si ar fi luat-o la fuga,bine ar fi fost ,insa prea lacoma din fire ,isi facu ,socoteala  pe data, sa se catare cu ea in copac. .Jalnica socoteala!De cand doar cu mancatul ,de unde sa mai aiba ea  forta si agilitate pentru un asemenea sport ?Abia reusi un salt anemic,iar de grasa ce era si forta prea putina in picioare ce avea,la urmarorul hop se pravali pe spate.Nici nu apuca sa se rasuceasca bine ca se si pomeni cu o muscatura puternica de burta.Cu un ultim efort din instinct de aparare pisica il zagarie pe caine pe bot si scoase un tipat de ajutor .Furios,cainele dadu sa o muste iar,si pe data pisica ar fi sfarsit groaznic daca nu i-ar fi sarit la timp in aparare fratele care auzise latrat strain si tipatul pisicii.

Cainele vazand in ce hal era sora sa pisica, nu a stat mult la hartuiala cu cainele strain .Viata pisicii era in pericol si timp de pierdut nu era,trebuia sa actioneze grabnic!.L-a lasat asadar  sa fuga pe poarta cu bucata de carne,iar el a dat fuga la vecin sa-si cheme  stapanul.
Stapanul  ajuns acasa,a invesmantat-o cu grija intr-o intr-o paturica,si a fugit repede cu ea in brate la veterinar.Doctorul a facut tot ce era necesar,insa in final consultandu-i inima ,a  oftat :
-Imi pare rau,de avea o greutate normala,altfel ar fi stat lucrurile,insa  fiind atat de grasa ,inima ei nu are suficienta putere sa pulseze bine sangele ramas in tot corpul.Iata de ce respira foarte greu ,sincer,cred ca nu va apuca sa mai traiasca decat cateva ore.
Acasa,stapanul indurerat a tot mangaiat-o si dezmierdat-o o vreme buna,dupa care a asezat-o in locul ei preferat ,un fotoliu mare cu o cuvertura rosie,moale si pufoasa.
....


Simtind ca i-a sosit ceasul,pisica l-a chemat pe caine la capataiul ei.
-Iarta-ma bunul meu caine,imi pare atat de rau  ca am fost atat de uracioasa  si egoista cu tine,atat de nedreapta!Tu insa, ca un adevarat frate,m-ai suportat atata vreme fara sa-mi porti pica,iar la necaz mi-ai sarit si in ajutor ca sa-mi salvezi  viata.Sincer,  nu meritam.
Abia acum am inteles ce inseamna prietenia cu adevarat,ce inseamna credinta si iubirea de stapan. V-am nesocotit pe amandoi cu socoteala mea prosteasca,dar crede-ma caine, un gand necurat m-a ispitit pentru tot ce s-a intamplat.Inainte ca sa-ti propun acel legamant viclean de pace si fratie,tot vedeam cum stapanul nostru iti da tie mereu mai multa mancare.Doar la asta imi statea mintea ,si uite asa in mintea mea naiva de pisica,mi-am imaginat ca pe tine te iubeste mai mult.Apoi mai era si faptul ca deseori te lua la plimbare prin oras,pe cand eu ramaneam de fiecare data  acasa singura. Asa am inceput tot mai mult cu timpul sa te invidiez, ba chiar sa te urasc in sinea mea,ma gandeam ca sunt tare nedreptatita de stapan,ca nu sunt tratata corect,ca de la egal la egal.E adevarat,mai apoi mi-am dat seama cat de amarnic greseam,dar devenisem din pacate prea lacoma ,prea pofticioasa ca sa cedez.Mi-am dat seama ca egalitatea asta, nu inseamna intotdeauna dreptate,ca in toate exista o masura cuvenita pe care stapanul nostru in intelepciunea lui stia cum sa o foloseasca,mi-am dat seama apoi ca el ne iubea si respecta pe amandoi la fel,doar ca ne trata diferit pentru ca suntem diferiti.Nici vorba ca mi-as fi dorit eu vreodata sa ma tina in lesa la plimbare,asta e ceea ce doar un caine poate si ii face placere,doar sa fie mereu alaturi de stapan...noi pisicile suntem altfel,avem cu totul  alte preferinte.Dar asa este,cand ti se intuneca mintea de invidie,orice ti se pare gresit si nedrept,iar cele bune,drepte si frumoase,,nu le mai vezi.

 Insa cel mai important lucru ce l-am invatat acum,este ce inseamna prietenia cu adevarat...adica sa rabzi, sa suporti multe,pana si foamea,pana  si nedreptatea ,doar ca sa nu superi pe cine il iubesti.Abia acum inteleg de ce se spune ca voi cainii ,sunteti cei mai buni prieteni ai omului.De la tine caine am invatat astea, eu insa ,vai mie...m-am gandit doar la stomacul meu,.si uite asa pe tine te-am lasat sa flamanzesti,iar pe stapan i-am nesocotit imparteala dreapta si increderea de s-a ales cu o pisica grasa si lenesa...o nesuferita!
Iartati-ma  ..mai apuca pisica sa spuna odata inainte de a se cufunda in somn
-Te iert pisico,te iert ,ii raspunse  cainele cu lacrimi in ochi,dar te rog eu ,nu muri...,doar te cunosc de mica de cand te-ai nascut si imi esti sa stii foarte draga,chiar daca ai gresit,eu te-am iertat sa stii surioara,cu totii mai gresim .Putem sa o luam de la capat,si vom fi presimt eu,cei mai buni prieteni !
Pisica il auzi ,dar nu mai avu putere sa-i raspunda.

Cainele a iesit afara si  toata noaptea s-a rugat  lui Dumnezeu,latrand la stele si la luna sa nu o lase pe pisica sa moara,sa o ierte..
Abia spre dimineata a adormit, si atunci a avut un vis uimitor.In vis se vazu cum se ruga  la cer,iar dintr-o data luna incepu sa coboare de pe cer ,marind-se tot mai mult si mai mult.Si se cobora chiar in fata custii sale,si era acum mare,mare cat casa stapanului.
Apoi ca intr-un medalion ,aparu in cadrul ei rotund de-un alb sidefiu,stralucitor , Dumnezeu insusi . Tare mult mai semana cu stapanul sau!
Si privindu-l drept in ochi,cu blandete,Dumnezeu i-a spus::
-Caine ,prieten bun si credincios ce esti,dupa tote cele marturisite si petrecute,iata socoteala mea pentru socoteala nesabuita a pisicii.
Dumnezeu a ridicat ambele maini si in fiecare a aparut o farfurie cu mancare.Cata mancare era in stanga tot atat si in dreapta,asa, ca dupa socoteala pisicii.

-Iata ,spuse Dumnezeu privind la portia din stanga,aceasta e jumatatea nedreapta ce ti-a revenit tie.Tu insa ai iertat-o ,nu te-ai impotrivit impartelii ei,nu ai dusmanit-o.Daca tu ai suportat nedreptatea si ai  iertat-o in inima ta asa cum i-ai marturisit,cum as putea sa nu o iert si  Eu? Si spunand astea,Dumnezeu sufla odata peste farfurie si ea se preschimba intr-o stea care se ridica deasupra umarului sau stang.
Apoi privi la farfuria din dreapta.
-Iata si cealalta jumatate  nedreapta a socotelii,ce ia revenit ei,parte la care nu a vrut sa renunte niciodata.Daca  ieri dupa amiaza  ar fi impartit cu tine bucata aceea de carne,acel caine strain nu ar fi intrat in curte,m-am indurat de ea insa,si am facut sa auzi strigatul ei de ajutor ca sa fii la timpul potrivit alaturi ,sa nu sfarseasca pe loc.I-am mai dat astfel o sansa.In ultima clipa,in mare suferinta fiind,s-a intamplat ce am tot asteptat de la ea,faptul de a se cai amarnic si recunoaste greseala  cerandu-si iertare..Pentru asa ceva ,primeste iarasi binecuvantarea iertarii de la mine,caci scris este ca pacatul recunoscut sa fie pe jumatate iertat,iar asta este o jumatate din pacatul ei.
Si spunand acestea,sufla peste farfurie si ea se preschimba intr-o stea care se ridica deasupra umarului sau drept.
 Cainele sari in sus de bucurie si vru sa multumeasca ,insa Dumnezeu ii facu semn ca nu a terminat inca .
-Am iertat pentru atitudinea voastra,pentru bunatatea si credinta  ta,pentru cainta ei ,si faptul de a-si fi cerut iertare,dar mai exista in toata socoteala asta o parte importanta de iertat.
Este partea  nedreapta fata de stapan,caruia i-a nesocotit imparteala.
Aceasta este  chiar nedreptatea fata de mine insumi.Cand cineva nedreptateste pe cineva,uita ca  ma nesocoteste totodata pe mine,neascultand oranduiala mea menita ca ei sa traiasca in pace si armonie..
Insa loc de iertare mereu exista!Pisica a recunoscut ca a gresit fata de stapan ,iar tu te-ai rugat pentru viata ei din toata inima ta.Mult poate dragul meu rugaciunea celui drept si credincios!
Si spunand astea, Dumnezeu batu o data din palme si inca  o stea minunata aparu,de data aceasta deasupra capului .
Ce tablou minunat era acesta dragi copii,greu de povestit.

Ar fi privit el mult tabloul acesta in vis,insa imediat auzi o voce puternica.
-Hei caine,trezeste-te !
Cainele deschise ochii  si vazu in fata sa pe stapan in picioare cu pisica in brate.
Stapanul se lasa apoi pe vine si parca il vazu astfel pe Dumnezeu in vis cum se coborase din cer.
Da,  stapanul meu seamana cu Dumnezeu, si la voce de asemenea isi spuse el in sinea sa cu mare incantare..
Iradios ,cu zambetul pe fata,stapanul ii spuse :
-Bucura-te caine,pisica si-a revenit,traieste!!!
-Da,stiu,stiu,stiu...latra el de trei ori cu mare bucurie,asa,ca pentru fiecare dintre cele trei stele aratate in vis.
Apoi ,se ridica pe doua picioare si incepu sa-si linga de zor stapanaul  pe obraji ,pe nas ,pe urechi... si bineinteles nici pe pisica nu  uita sa o alinte asa cum stiu doar ei cainii sa o faca.
-Ce ma bucur caine sa te vad,mieuna cu blandete pisica privindu-l drept in ochi...crede-ma, mai mult ca niciodata...bunule meu frate!

Cel mare si cel mic

Intr-un acvariu erau 10 pestisori mici care traiau in mare pace si armonie,inotand in voie si jucandu-se .Intr-o zi insa ,stapanul a mai adus un pestisor ,unul negricios si marisor .Si cum se vazu acesta acolo cel mai mare si puternic ,se simti stapanul acvariului,si incepu rautacios sa-i alerge intruna pe ceilalti,,sa-i ameninte .Bietii pestisori traiau zi de zi cu teama ,ba nici de mancare nu prea aveau parte ca inhata mai totul pestisorul cel nou.Si crescu acesta si mai mare si mai puternic si se facu si mai ingamfat  si mai nesuferit.
Intr-o zi stapanul acvariului mai aduse un pestisor.Era un peste foarte micut si auriu.Toti 10 cum il vazura incepura sa-l admire,doar pestisorul negricios ros de invidie se repezi asupra lui amenintandu-l:
-Eu sunt aici sa stii stapanul,mie mi se cuvin laudele.Si dadu sa-l inghita
Speriat,pestisorul auriu ii spuse:
-Nu-mi fa rau,eu sunt pestisorul fermecat si pot sa-ti indeplinesc 3 dorinte.
Pestisorul negricios care visa uneori cum tot creste sufocandadu-e in spatiul prea mic al acvariului exclama:
-Vreau sa locuiesc intr-o casa mult mai mare decat asta!
Si se pomeni el intr-un lac.Foarte incantat de atata apa si libertate de miscare incepu sa-l cutreiere,sa cunoasca pestii de acolo.Dar nu trecu mult timp si un crap vazandu-l il lua la fuga sa-l inhate.Cu chiu cu vai reusi sa scape ascunzandu-se sub o piatra.Tremurand de spaima,isi puse a doua dorinta:
-Pestisorule fermecat, te rog adu-ma inapoi in acvariu!!
Si se pomeni el iar in acvariu si tare fericit a fost.Insa a uitat imediat de spaima care a tras-o in lac si a inceput iara nestingherit sa sperie pe toti pestisorii si sa fie chiar si mai rau.Apoi intr-o zi furios ca din cauza pestisorului auriu vezi bine era el sa-si piarda viata,s-a repezit iar sa-l inghita,
-Stai ,i-a spus pestisorul,mai ai o dorinta,si poate ca ea te va face cel mai fericit peste!
Se gandi el ce se gandi si foarte sigur pe sine spuse:
-Bine ,fa-ma atunci sa fiu cel mai mare si mai puternic peste din acel lac!!!
Si se vazu in lac  pestisorul cel negricios mare,mare de tot si foarte de temut,puternic.Si tare incantat mai era,cum toti fugeau de el,si nimeni nu cuteza sa i se impotriveasca.Dar nu trecu mult timp si vazand o rama intr-un carlig se repezi lacom sa o inhate si dus fu in lumea cealalta  a uscatului.Zbatandu-se el in barca pescarului zise inspaimantat;
-Pestisorule fermecat,te rog fa-ma ca inainte in acvariul meu !!!.
-Imi pare rau ,auzi el pestisorul auriu,eu nu pot indeplini cuiva decat 3 dorinte.Pe cand aceasta e a patra.
-Te rog,te implor fa ceva,inca una chiar nu se poate?
Pestisorul cel auriu care era tare bun la suflet,chiar daca  fusese amenintat de moarte:
-Ar mai exista o solutie,ca cineva din cei 10 pestisori din acvariu sa-si puna dorinta ta.
-Da,da,va implor..o ultima dorinta pentru mine,sa fiu salvat de aici,sa ma intorc in acvariu.
Dar nici unul din cei 10 pestisori ,nu vrura nici vorba  ca el sa se reintoarca printre ei. .Cum sa uite ei cum  i-a terorizat cu prezenta lui atat timp,chiar si dupa ce aflase pe propria piele ce  inseamna spaima de a fi amenintat de cineva mai mare si mai puternic ca tine?
Si astfel si-a dat pestisorul cel mare si puternic,duhul pe uscat.

Acum dragi copii, in acvariu domneste bucuria si pacea,e chiar un Microparadis acvatic!!!!!

MORALA:Dumnezeu lasa mereu o sansa in plus.De asta depinde insa cat bine ai lasat in urma ta.
Indiferent cat de mare si puternic esti,exista mereu ceva care sa te rapuna.
Ai grija in viata ce-ti doresti,nu toate dorintele sunt bune!

PS:Compusa de mine special pentru Alexandra si Stefan.Sa va amintiti de mine cand priviti pestisorii din acvariu,si sa nu uitati niciodata ca cea mai mare putere si comoara este cea a bunatatii sufletesti..

Trecerea prin viata

A fost odata un rege foarte bun si intelept care avea doi fii.Cand a venit vremea ca el sa desemneze pe succesorul sau la carma tarii ,regele a cazut pe ganduri,deoarece legea prevedea ca fiul  cel mare sa fie succesorul,pe cand el considera ca fiul cel mic ar fi cel mai potrivit. .Si tot reflectand el cum sa faca ca sa nu-l supere pe fiul cel mare pentru alegerea sa ,ii veni in cele din urma o idee.Un test din care decizia sa sa fie bine inteleasa fara a lasa loc interpretarilor si rautatii..
Asa ca intr-o zi le zise:
-Fiilor, nu departe de aici in Muntii Stancosi exista o pestera .Pestera are o intrare si o iesire.Maine si poimane ,fiecare pe rand, va trebui sa intrati si sa treceti prin ea .O calauza va va arata drumul pana la intrarea in pestera,iar eu am sa va astept la iesire intr-un cort..
A doua zi porni fiul cel mare calatoria .Intra in pestera si nici dupa o ora iesi .Regele il primi in cort si fiul incepu sa-i povesteasca cat de usor a fost,cat de rapid  a gasit iesirea din pestera.
Apoi ziua urmatoare,porni fiul cel mic calatoria.Intra in pestera,trecu o ora,doua,trei si inca nu se arata.Fiul cel mare jubila de bucurie,ba se oferi sa intre sa-l caute pe fratele sau care cu siguranta se ratacise.Regele tacut,ii facu semn sa astepte.
Dupa 4 ore iesi si fiul cel mic.Isi imbratisa bucuros tatal si scoase din ranita   pe rand ,un flaut,o carte si insasi coroana regala.Fiul cel mare le privi incremenit.
-Ei cum a fost dragul meu intreba regele:

Si fiul cel mai mic  incepu sa povesteasca:
-Am intrat in pestera si  dupa ceva  drum am vazut o sageata pe peretii ei.Semnul tot aparea pe parcurs ,si mi-am dat seama ca indica ceva.La un moment dat sageata imi indica sa o cotesc spre stanga.Am descoperit un coridor stramt,m-am strecurat pe acolo si am mers pana in capatul lui unde langa sageata era o scorbura .
In ea, am dat de  flautul pe care l-am primit in copilarie de Craciun .Mi-am adus aminte tata,tare bucuros de vremurile de atunci .Obosit,m -am asezat pe o piatra si am cantat cantecul meu preferat,Nu l-am uitat canta,desi au trecut atati ani de cand nu am mai exersat...Apoi am iesit din acel coridor stramt si mi-am continuat drumul.La un moment dat am auzit undeva la dreapta un susur de apa.Apoi zgomot de apa involburataNu stiam exact de unde vine si am fost curios sa aflu.A trebuit sa ma abat iar de la drum .Am descoperit astfel un izvor pe care urmandu-l am ajuns intr-un canion pe unde apa cobora in cascada.A fost grea coborarea dar a meritat.Am dat de un mic lac subteran si grupuri de stanci ascutite in culori nemaivazute.Pe marginea lacului,am vazut o barca,iar in ea am gasit  cartea,cartea de istorie a tarii noastre din care am invatat atati ani .Am deschis-o la intamplare si la lumina felinarului am citit o pagina.Mi-am reamintit indurerat de atatea razboaie si suferinti.Apoi inchizand cartea am vaslit pe lac meditand.Mi-au trecut atunci multe lucruri prin minte,si triste dar si frumoase.M-am gandit apoi la intuneric si la lumina,la partea intunecata a istoriei si la partea ei luminoasa.Si am realizat un lucru,ca in viata ai nevoie de un felinar bun,o credinta in ceva luminos,prin care sa poti inlatura intunericul ce ameninta deseori,iar acesta credinta nu poate fi decat iubirea.
Cand m-am intors la drumul principal a fost mult mai greu.E  cu mult mai  usor sa cobori ,suisul este cu mult mai anevoios,mai greu.Si asa este si in viata.Mi-am continuat drumul si dupa ceva vreme am ajuns aproape de capat unde am dat de o minunatie de pestera de gheata.Tot  incantandu-ma si cercetand  frumusetea grupurilor de stalactite si stalagmite,am gasit lesne undeva intre ele asezata coroana ta.Am zambit bucuros sa o aflu acolo si fireste am luat-o cu mine.De acolo nu a mai fost mult pana am dat de iesire.

...
Auzind intreaga poveste,fiul cel mare a plecat capul rusinat.Si el vazuse semnele dar nu  l-au interesat defel sa cerceteze ce vor ele sa arate,si el auzise glasul naturii ca o invitatie la a descoperi ceva,dar trecuse nepasator,si el vazuse pestera de gheata dar nu a poposit baremi o clipa sa se bucure de frumusetea ei.
Fratele sau insa luase aminte la toate,si rasplata a fost pe masura cautarilor si efortului . El doar trecuse printr-un loc fara sa pretuiasca calatoria cu tot ce putea ea oferi.Ca atare ratase spectacolul ei,deoarece tot timpul se gandise la destinatia finala.Nu descoperise nimic cu inima din graba si ignoranta.

Regele i-a asezat fiului sau mai mic coroana pe cap,iar el  nu a putut decat sa recunoasca ca este cea mai buna si inteleapta alegere.


MORALA:
Viata e o trecere,un tunel, in care nu conteaza  atat de mult scopul final,destinatia ,cat conteaza   mijloacele,cautarea,sufletul ei adica calatoria in sine!
Nu poti carmui o tara daca nu poti lua aminte la ce se intampla in jurul tau,sa vezi ,sa auzi si sa simti frumusetile si suferintele ei!

PS:Compusa de mine special pentru nepoteii mei.

Casa frumoasa ,servire proasta...

Undeva in oras cineva a cumparat  un bar care arata jalnic si a inceput sa-l modernizeze .Incetul cu incetul de la luna la luna a tot modificat si adaugat...mobilier nou de lemn ,flori,televizoare,diverse obiecte decorative. Deseori,patronul insusi,evident un om cu mult bun gust si un perfectionist ,mai adauga cate ceva nou,mai face unele retusuri,schimbari,luand in consideratie cu maxim interes aspectul fiecarui coltisor,perete,adica orice detaliu ambiental.Mereu e loc pentru ceva nou,pentru frumos.Apoi,la asa investitii te-ai fi asteptat desigur la preturi mai piperate Ei nu, preturile sunt chiar acceptabile,nu ustura pe nimeni la buzunar!
Toata stima si respectul meu domnule,iata exemplul care reconfirma acea vorba din batrani, si anume ca omul sfinteste locul.
Pana aici toate bune si frumoase,dar totusi...

..ceva lipseste domnule patron..
Ceva fundamental.
Calitatea servirii,sufletul ei!

Nu tu un zambet barem,nu tu un raspuns cand spui "multumesc" ,fete anoste,o atitudine total inflexibila ,lipsita de acel aport uman,cald,primitor.Barmanii parca ar fi tonomate....este din pacate o realitate des intalnita in aceasta tara!
Culmea culmilor,unii cica au terminat si cursuri pentru asa ceva.

Puteti face domnilor barmani,chelneri si jonglerii cu consumatia clientului,daca lipseste capacitatea de a relationa cu clientii,de a servi cu bucurie,politicos nu din datorie "pe tava" ca un tonomat,nu ati invatat chiar nimic.Dar asta depinde de tine in primul rand,ca om!
Ori daca nu va face placere sa serviti,lasa-ti atunci  pe altii care au aceasta calitate.Patronilor,nu mai angajati asadar pe baza de pile,prietenii,obligatii,etc
Si mai strigator este cand asemeni barmani mai asteapta si bacsis,sau si mai si cand si-l opresc singuri facandu-se ca nu au rest.Clienti,nu le mai dati nimic in plus cand evident nu se merita.S-au invatat cu nesimtire,ca ar fi firesc asa ceva.
Un tonomat cel putin, nu cere sau opreste bacsis!
In plus,poti sa-l si programezi sa multumeasca,ba iti si canta ceva daca ai facut consumatie casei!

Si sincer, l-as prefera decat asemenea specimene umane lipsite de bun simt elementar!



MENTIUNE.Revenind la acest articol astazi 20 aprile 2019,tin sa adaug ca barul s-a desfiintat cu vreo 2 ani in urma!
Afacerea asadar a falimentat!Concluzia mea e una;"Degeaba casa frumoasa daca cine e gazda nu e omenoasa!"Ori cum spune un vechi dicton;"Omul sfinteste locul!"!
Imi pare rau  de efortul patronului,a avut grija de totul mai putin de ce era esential,servirea!!!

Despre mandrie

LUSTRUL SI CIOTUL MANDRIEI

Doi spiridusi calatoreau prin Cosmos, fiecare pe o semiluna.Unul avea  o semiluna neteda,alba si stralucitoare ca marmura cea fin lustruita,celalat o semiluna  cenusie si neslefuita,plina de asperitati,  cu multe cioturi si scobituri.Si intalnindu-se ei in drumul lor,primul incepu in bataie de joc sa se laude intruna cu semiluna sa perfecta,cu margini frumos rotunjite si lustru desavarsit.Apoi razand, striga  cu mare dispret:
-Vai si amar tie pocitanie cu  semiluna ta urata si diforma ,ca rad si stelele de tine!
Si auzind Dumnezeu lauda acelui spiridus sufla brusc  peste ei,si amandoi spiridusi dezechilibrandu-se cazura de pe saua semilunii.
In cadere laudarosul aluneca cu mainele peste lustrul semilunii sale perfecte fara sansa fireste sa se prinda  de ea.Si cazu astfel in abisul cerului.
Cel de pe semiluna sa neslefuita,dadu cu mainile de cioturile ei si se prinse de ele,apoi proptindu-si  picioarele in scobiturile ei reusi sa se urce usor din nou pe saua ei arcuita.
..
Si continuandu-si el tare fericit si mandru calatoria pe panza albastra si plina de stele a cerului,se intalni  dupa o vreme cu un alt spiridus care avea o semiluna la fel de frumoasa ca cea a celuia de mai inainte .
De data asta el fu cel care incepu sa se laude intruna despre cat de minunata,de utila,de desteapta  este semiluna sa, si-i povesti razand batjocuritor despre cele petrecute mai inainte.Apoi se pomeni si el strigand  cu mare dispret:
-Vai si amar tie filfizon cu lustrul tau perfect,ca te vei rostogoli ca prostul pe  derdelus la o rafala mai puternica de vant !
Si auzind iarasi Dumnezeu atata lauda ,sufla puternic intr-o directie si cele doua semiluni duse fura  de vant pana se ciocnira de un meteorit .Si nimerira ele intr-un defileu colturos si plin de scorburi,iar spiridusul de pe semiluna cea neteda cu margini  arcuite reusi sa se strecoare prin el,pe cand  spiridusul laudaros ramase blocat cu cioturile si scobiturile semilunii sale in gaurile si coltii de piatra ai meteoritului.
Si acolo ramase intepenit ca intr-o inchisoare  pentru totdeauna.


Morala;
Cea mai mare si mai de temut imperfectiune este mandria.
Doua lucruri o caracterizeaza,infatuarea si aroganta,precum simbolic,lustrul si ciotul din poveste.

Compusa de mine special pentru Stefan si Alexandra.
(Pentru cand o sa cresteti mai marisori ,ca acum ,mai greu de inteles este.)

Rostul fiecaruia in viata sau despre alegera cuvenita .

Intr-o zi mi-a spus : Nu am citit nici o carte!

Era pe atunci elev la  un liceu industrial,si deseori se poticnea la invatatura cu tot felul de examene restante,nici nu mai stiu daca si-a luat pana in prezent  diploma de absolvire a liceului.

Nu se poate  i-am raspuns, trebuie sa citesti baremi o carte si am avut ambitia apoi sa-l determin sa citeasca .Pentru inceput i-am dat o carte mai simpla"Aventurile lui Scatiu si Babusca"pe care dupa un timp mi-a restituit-o zambind ,spunand ca a citit-o.Fireste,m-am bucurat.Acum zic ,sa stii ca iti mai dau una asemanatoare,sigur o sa-ti placa mult,cred ca o sa o citesti pe nerasuflate.Am scos din raftul bibliotecii o alta carte a copilariei mele si anume:"Fiul Muntilor".Ceva mai consistenta,mai multa lectura solicitand. Victorios dupa un timp mi-a predat-o spunand ca a citit-o si i-a placut mult.Incantat  de izbanda mea ,i-am incredintat optimist o a treia carte,una dintre cele mai dragi carti ale copilariei mele,e vorba de "Singur pe lume " a lui Hector Malot.

A tot trecut vremea si tot nu reusea sa o termine.

Intr-o zi intrebandu-l unde a ajuns cu lectura, la care episod din carte,mi-a spus ferm;NU POT CITI!",nu ma pot concentra cand citesc,ma oboseste...atunci mi-am dat seama ca probabil citise printre randuri,frunzarise ici colo cartile primite,sau poate le citise atent dar reprezentase chiar o corvoada pentru el...nu am intrebat,nu am stat la discutii despre asa ceva.

Citise ceva  probabil dintr-un soi de respect fata de mine,se simtea obligat pentru ca il ajutasem la teme deseori,ori poate  citise  ambitionandu-se sa depaseasca aceasta faza a lipsei de lectura,ca urmare a reprosurilor parintilor ca nu citeste,ca nu-i place cartea...

Ei, acum insa am sa va spun despre partea plina a paharului,vorba vine.

Rareori am aflat o persoana mai onesta,cinstita,cu mult bun simt si harnica ca el.Daca este vorba sa mestereasca ceva in casa ,sa repare,sa munceasca intr-o gospodarie ,atunci el era primul,dovedind si rabdare si pricepere si multa sarguinta.Desi este slabut ca si constitutie fizica,si-a ales meseria de fierar-betonist,,,asta ii place,asta si-a dorit din lista de cursuri de calificare dupa terminarea liceului.

Cateva concluzii,ganduri de moment:

Nu poti judeca pe cineva dupa un anume model social,ori dupa chipul si asemanarea ta.Fiecare are darurile sale,putinta si neputinta proprie,Ce e cu putinta la tine lipseste la altul,ce e cu neputinta la tine exista la el.Fiecare om are rostul si menirea sa in acest templu vast si complex al vietii sociale,important fiind sa ocupi locul potrivit!

Jos palaria,si toate respectele mele pentru asemeni oameni onesti care aleg in viata locul potrivit lor, nu ca  multi altii care nu au chemare catre anumite meserii ,dar reusesc sa termine facultati importante  in felurite moduri necurate si mai apoi cu mita si pile sa se angajeze unde nu le este locul.Astia sunt totuna cu hotii!Fura dreptul si postul celuia ce are vocatia cuvenita !Iata de ce lucrurile merg prost in Romania,nu se da Cezarului ce-i apartine.

Exista copii care nu se pot concentra la carte,este o realitate! Trist este faptul  ca sunt etichetati ca lenesi si prosti.Nu este chiar asa,au harnicia si inteligenta lor proprie legat de o anumita activitate,doar sa fie descoperita la timp si cultivate ca atare.Aici parintii,scoala au un rol esential.

Parintii gresesc fundamental cand impun copiilor lor o anumita profesie de urmat fara sa tina cont de ce vor ei,de realitatea lor proprie.Daca ii vrei binele,lasa-l sa decida singur,altminteri e posibil sa il supui la o reala corvoada ,un chin,studiind  din obligatie cu poticniri repetate si frustrai mari pentru o sarcina ce nu o poate duce,pentru ca nu i se potriveste .

Oricum, inainte de orice bunul simt,corectitudinea,bunatatea ar trebui sa primeze in atentia noastra cand judecam o persoana.

Daca toti am vrea cu orice pret meserii banoase,renume de doctor,avocat,inginer,arhitect,savant,etc,,,cine ar mai munci pamantul,ar curata strazi,gunoaie,cine ar mai construi case,blocuri etc,etc...Se impune fireste dezideratul de a respecta fiecare persoana pentru echilibrul si aportul personal in societate.

Un petec de cer pentru fiecare...

Candva demult citisem intr-o carte imprumutata de la cineva o povestire cu talc care mi-a placut in mod deosebit.Din cate imi amintesc este din folclorul chinez.
Deoarece cartea am restituit-o,eu am sa o transpun aici in cuvintele mele;

"Cand afara era furtuna mare si fulgere amenintatoare spintecau cerul,o vrabiuta statea pe spate si tot dadea agitata din picioruse intruna.
O vulpe vazand-o,a intrebat-o in deradere:
-Dar ce faci tu vrabiuto  aici pe o vreme asa cumplita de stai tolanita pe pamant  cu picioarele catre cer?
-Cum?, i-a raspuns vrabiuta...tu nu vezi ce urgie,chiar nu ai teama ca sta Cerul sa se prabuseasca peste noi?
Ma stradui si eu asa sa-l sprijin sa nu se rastoarne peste mine.
Vulpea razand batjocuritor:
- Amarato ,si-ti imaginezi tu ca poti tine ditamai Cerul asta pe sfrijilitele alea de picioruse ale tale!
Vrabiuta suparata si indignata:
-Pleaca de aici sireato,ce stii tu?...FIECARE CU CERUL EI!"

Ca talc,semnificatie,eu desprind urmatoarele:

Fiecare in viata are propriul sau petec de cer pentru care ar trebui sa se simte responsabil!
Cum toate cele mici sau mai mari alcatuiesc intregul in toata maretia lui,fireste doar grija si stradania fiecaruia in parte pentru sarcina ce-i revine poate sustine  armonia si pacea Cerului ce ne adaposteste pe toti.

ps: Desigur ar fi si alte intelesuri de adaugat...

3 Pilde crestine

Foarte relaxant si interesant de urmarit aceste trei minunate povestiri ce talcuiesc anumite invataminte crestine.
Daca ai ceva timp liber, aloca-ti te rog o ora de vizionare in compania acestui triptic povestire ,trei filme de scurt metraj realizate in 2011 in regia lui Vitalii Liubetchi.
Merita!!!

Pilde/Puterea credintei adevarate

Stiam aceasta pilda ,si intamplator ,desi e de discutat aici cat sunt de intamplatoare sau nu lucrurile in viata noastra,am aflat astazi evocarea ei intr-un scurt film ortodox rusesc.
Puterea rugaciunii vine evident din smerenie ,din  acea simplitudine sacra a inimii care Crede cu toata fiinta.
Fara credinta puternica ,rugaciunea nu are putere.Desi pilda se intituleaza" Puterea rugaciunii",ma gandesc ca de fapt e vorba mai cu seama de aceasta putere a credintei acolo unde ea staruie si anima spiritul omenesc cu maxima naturalete  ,cu acea mereu sporita stare de suposenie si veneratie catre Creator...un spirit cucernic asadar prin intensitatea trairilor  si fara urma de tagada,suspiciune.
Intr-o lume atat de complicata,cine  oare poate urma aceasta cale?

PS:Desigur,nu cat de atractive si promitatoare ar putea fi vorbele noastre rugandu-ne conteaza, ci cata credinta,traire  si suflet exista in ele.

Valoarea artei...

Zilele acestea mi-am adus aminte de un film mai vechi,o poveste pe cat de simpla pe atat de pilduitoare despre tema mentionata.Poate reprezenta cu siguranta o minunata introducere in cadrul unui eseu ce pledeaza despre perceptia adecvata a artei,despre valoare si menirea ei.
Semnificatiile talcuite vi le las voua cititorilor sa le desprindeti.

Intr-o camera de hotel, doi tineri casatoriti ramasi fara casa se certau  din cauza lipsurilor financiare.Afacerea lor falimentase,in plus exista si povara mai multor datorii  neachitate.Nu le mai ramasesera bani decat pentru cazarea pe o scurta perioda la hotel,ceva bani de buzunar si singura avere ramasa era o lucrare de arta a sotului,o mini-statuieta apartinand celebrului sculptor englez Henry Moore.Amandoi cautau fireste o solutie salvatoare de a trece peste acest impas de cosmar...va dati seama de impact,ei fiind invatati cu un trai de lux,cu mancaruri si bauturi fine,cu petrecerile  mondene din mediile instarite ale societatii.
Singura solutie pe care sotia o intrevede este sa vanda la licitatie lucrarea faimosului sculptor,care facand parte dintr-un ciclu redus din opera artistului pe tema"strigatul" , ar fi ajuns evident la o suma remarcabila ,suficienta de a scapa de datorii si relua eventual startul in unele afaceri .El insa se opune vehement acestei  solutii  fiind vorba de o mostenire de familie de mai multe generatii.Lucrarea devenise un fel de blazon al familiei de care fireste era legat si un anume orgoliu ,o mandrie.Astfel discutiile se aprind pana ce intr-un final  el va ceda ,acceptand cea mai la indemana cale salvatoare.Insa in dimineata licitatiei,cand sa ia statuieta de pe noptiera ,observa stupefiat ca lipseste.

Cea care furase statuieta era o tanara menajera ,surdo-muta.
Zilnic facand curat in camera,ea se uita atent la lucrare cu un soi de teama si discretie sfanta..
Intr-o zi nu a mai rezistat unui sentiment puternic,si a furat-o ,ascunzand-o la ea acasa .
Femeia locuia impreuna cu un frate care se ocupa cu bisnita vanzand tot felul de lucruri prin piata,la cunoscuti sau straini.Ironia sortii,povestea se repeta,intr-o zi cotrobaind nervos prin casa,descopera statuieta ascunsa de sora lui si o fura ca sa o vanda.
Intoarsa acasa de la serviciu,sora panicata de lipsa lucrarii,il ia de guler pe frate,si cu mare suparare si revolta ii ceru socoteala din priviri si prin limbajul semnelor.Uimit de reactia ei atat de inversunata,fratele i-a raspuns cinic ,batjocuritor :"Ce ai nebuno,am vrut sa vand prostia  aia la care vad ca tii atat unui domn...auzi, nici 5 dolari nu a vrut sa-mi dea pe ea!...cica ce naiba  reprezinta figurina aia ciudata...pai avea dreptate omul ,nici eu nu pricep o iota,doar m-am gandit ca poate,poate scot si eu un ban pe ea.Ce naiba era sa fac cu ea,m-am infuriat si pe drum am aruncat-o  intr-o groapa de gunoaie"
"Unde mai exact ai aruncat-o?" a intrebat ea imediat..Apoi s-a imbracat iute si a plecat sa o caute.Prin maldarul de gunoaie,a avut noroc dupa ceva ceasuri sa o gaseasca.Bucuroasa  a luat-o in brate,a curatat-o cu o batista  si a strans-o cu emotie la piept .Precum o mama un copil,precum o copila papusa preferata.

Va dati seama ca politistul care a anchetat cazul nu i-a fost prea greu sa descopere faptasul.Prima suspecta era fireste chiar menajera care avea acces in camera zilnic.
Odata ce "hotia" a iesit la iveala,politistul a avut o dilema intreband  raspicat:: "Daca nu ai furat-o sa o vinzi,atunci de ce ai furat-o?!" 
Surdo-muta a luat imediat o bucata de hartie si i-a scris:
"PENTRU CA A STRIGAT SI EU AM AUZIT-O!"

Intreb si eu acum ,cui merita sa-i apartina lucrarea?
Mostenitorului ,celuia ce cumpara cu bani grei la licitatie,sau celeia care a simtit atat de pregnant fiorul ei plasmuit artistic?

Omul lenes si femeia isterica

MOTTO:Din ziua in care am inlocuit cuvantul "pacat" cu "boala",am ajuns sa fiu mai putin critic cu altii si desigur cu mine insumi.Astfel,am devin mai tolerant,mai intelegator,mai bun.

Sotul  dormea in nestire.Dupa 10,12 ore de somn,isi servea  alene  micul dejun,si foarte straniu,iar il apuca  intinsul si cascatul .Incet si cu mare efort reusea  sa mai lucreze cate ceva prin casa,iar dupa masa de pranz nu rata niciodata o repriza zdravana de somn.Sotia a suportat ani buni de zile felul sau de a fi,dar intr-o zi nu a mai rezistat sa-l vada astfel.Omule ,hai la doctor i-a zis ca ceva nu e in regula cu tine.
Doctorii au ramas surprinsi sa afle cate ore petrecea omul nostru dormind.Au fost insa atat de interesati de caz incat l-au supus unei analize foarte atente.L-au filmat pe durata somnului si au ramas uluiti sa vada ca bietul omul era foarte agitat ,se foia intr-una ,se rasucea cand pe o parte cand pe alta...parca se batea cu patul,cu asternuturile, nu alta.Concluzia era evidenta.Nu se putea odihni normal pe durata orelor de somn,fapt pentru care se trezea obosit. I-au prescris in final ceaiuri  si medicamente care sa-l linisteasca si sa imbunatateasca functia somnului.Si minunea s-a intamplat.Intr-o dimineata sotul si-a intampinat  sotia in bucatarie cu micul dejun ,cafea si un buchetel de flori din gradina...

Sotia avea crize de isterie.Erau momente bune si frumoase cand sotul era foarte incantat si multumit.Insa uneori se enerva usor din te miri ce, si nu mai contenea cu certuri,reprosuri,uneori scandaluri in toata regula.Intr-un an, in ajunul Craciunului,s-au certat cumplit. Intr-un acces de furie sotia a daramat bradul ce abia il terminasera impreuna de impodobit.In acel moment,sotul a simtit ca a ajuns la capatul suportabilitatii,si s-a decis.Te iubesc ,dar astfel nu mai putem continua!Trebuie sa mergi la un psiholog.Femeia si-a dat seama cat de nesabuita este uneori,ca  uneori nu se poate controla devenind excesiv de irascibila si nervoasa.A consultat mai multi doctori,deoarece tratamentul nu dadea roade.Itr-o zi un doctor priceput si-a dat seama ca sufera de depreso-manie! I-a prescris litiu ,un element chimic lipsa din organism in aceasta boala,care face realmente minuni..Sotia si-a revenit ,tine boala sub control,si poate astfel  arata lumii asa cum este ea in realitate,o persoana calda,energica,intelegatoare.Mai mult, si-a salvat casnicia ajunsa in pragul divortului.

MENTIUNE:Cele doua scurte povestiri reprezinta cazuri reale!Prima dupa un documentar tv ,sotia plangea chiar amintindu-si despre starea sotului,,,a doua ,dupa un film ce povesteste cazul  unei celebre actrite americane  ce suferea de depreso-manie.Incantata de rezultatele obtinute prin medicatia cu litiu,ea s-a implicat apoi in sustinerea unor proiecte pentru depistarea si tratarea unor asemeni boli.

NOTA DE FINAL;
Imaginati-va cele doua personaje intr-un alt spatiu,timp.El ar fi "lenesul satului",iar lumea l-ar desconsidera caci duhul trandaviei este mare pacat.
Ea ar fi probabil femeia rea de gura,scandalagie,necumpatata,rea.
Judecam fara a cunoaste in profunzime cum stau lucrurile,judecam dupa un model ideatic.Insa toate se explica,au o justificare si poti iata afla antidotul necesar.Uneori este de ordin biochimic,alteori,karmic,genetic,educational,etc.
Ma intreb de ceva vreme incoace : Cat e boala boala ,si cat este pacatul pacat?

In concluzie,vorba cuiva;"Avem datoria nu sa vedem prin oameni, ci sa-i ajutam!"

Ce ne dorim?...

Nu poti fi bun cu altii ,daca nu te preocupa sa fii tu insuti mai bun!
Nu poti vindeca cu adevarat ,daca nu cauti sa te vindeci pe tine insuti.
"Mult poate rugaciunea celui drept"- Biblia

"Un calugar s-a rugat timp de 10 ani lui Dumnezeu sa-i dea darul de a vindeca.Dupa asemenea staruite rugaciuni, Dumnezeu s-a indurat si i-a daruit harul mult dorit.
Foarte incantat si fericit,calugarul a alergat la staretul manastirii sa-i povesteasca minunea petrecuta.
Staretul l-a ascultat cu atentie si i-a raspuns astfel:
-Du-te inapoi in chilia ta,si roaga-L pe Dumnezeu sa-ti ia harul primit,si sa-ti dea in schimb darul de a-ti vedea propriile pacate."

 Cereti si nu stiti ce  cereti...se spune undeva in Biblie.Cand omul este sanatos atunci dau navala tot felul de placeri si ispite  lumesti in mintea si inima sa.Ne irosim ca atare in obiceiuri si atasamente lumesti ,nu mai avem timp de a asculta chemarea inimii catre altceva.
Esential ar fi sa cerem puterea de a iubi,ei dar asta inseamna sa suferi in numele altora,asadar sacrificii,indurerare,inima grea.Nimeni ca atare nu vrea sa iubeasca,omul modern vrea trai pe vatrai,viata lunga,fericire, prosperitate si asta pentru simplul fapt ca nu crede intr-o alta viata,in alta dimensiune.Aici si acum  e tot ce conteaza.In rest ...vorbe!
In rest asadar ,sanatate Doamne...ca ce o mai fi, nu se stie.Eventual si prosperitate materiala,nu?
Nu oare daca am cere si primi puterea de iubire,lumea de la sine s-ar orandui treptat spre pacea si multumirea tuturora?Nu oare doar iubirea vindeca cu adevarat,iar sanatatea este efectul ei?

Si totusi,e nevoie de atata iubire pentru ca exista atat de multa  suferinta in jur,iubirea sa intelegem asadar este Starea de Necesitate Suprema!
Si totusi, e clar ca exista o Vointa suprema in spiritul Iubirii!
Si totusi istoria cunoaste calai si martiri,viata se imparte intre cei multi si oropsiti si cei ce tin la putere,faima,averi,bani si conduc astfel lumea.



MENTIUNE:

Pentru bunastarea si pacea unora,axiomatic e nevoie de suferinta si boala altora.
Stranie imparteala ,revoltatoare nedreptate!Aici.Dar acolo?

Munca in echipa/"Furnicuta muncitoare "

Am patit-o si eu,intocmai...cu tot arsenalul de personaje din poveste!

"În fiecare zi, în zorii zilei, sosea la serviciul său FURNICUTA productivă şi fericită în felul ei. Acolo îşi petrecea zilele FURNICUTA; muncea, muncea cu spor şi canta vesela. Ea era fericită şi firma mergea foarte bine.

Dar… BONDARUL, director general la firma unde lucra Furnicuţa, a considerat că nu era posibil ca Furnicuţa să lucreze de capul ei, aşa că a creat postul de Supraveghetor. Pentru acesta l-a angajat pe SCARABEU, care avea multă experienţă.

Prima preocupare a SCARABEULUI supraveghetor a fost să organizeze munca FURNICUTEI, şi a pus-o să facă rapoarte de activitate zilnice. În curând a fost necesară angajarea unei Secretare pentru a-l ajuta pe SCARABEU la citirea şi înregistrarea rapoartelor FURNICUTEI Aşa că au angajat o PĂIENJENIŢĂ care organiza actele şi raspundea la telefon. Între timp, FURNICUTA productivă şi fericită muncea, muncea, muncea…

BONDARUL, directorul general, era foarte mulţumit de rapoartele date de SCARABEU, aşa că a mai cerut statistici, indicatoare de gestiune şi pronosticuri. Atunci a fost nevoie de angajarea unui GÂNDAC, asistent pentru supreveghetor… …şi a mai fost nevoie de un nou calculator şi de o imprimantă color. Curând, FURNICUTA productivă şi fericită a început să se plângă de toată hârţogâraia şi de toate rapoartele pe care trebuia să le facă. Cântecul ei nu mai era la fel de vesel ca inainte.

BONDARUL, directorul general, văzând aceasta, a considerat că trebuie să ia măsuri. Aşa că a creat postul de şef de departament, acolo unde lucra Furnicuţa productivă şi fericită. Postul i-a revenit unui GREIER, care şi-a făcut un birou nou, modern şi echipat corespunzător. Noul şef de departament avea nevoie de un asistent, care să îl ajute în pregatirea planului strategic şi al bugetului pentru departamentul la care lucra FURNICUTA productivă şi fericită.

FURNICUTA nu mai cânta ca înainte, şi era din ce în ce mai stresată. Într-o zi, directorul general, uitându-se peste cifre, şi-a datseama că departamentul unde lucra FURNICUTA nu mai era la fel de rentabil ca înainte. Aşa că a angajat-o pe BUFNIŢĂ, consultant de specialitate, pentru un diagnostic.

BUFNITA a stat 3 luni la firmă; în urma studiilor făcute a tras următoarea concluzie: “Departamentul are prea mult personal…”Aşa că, urmând sfatul specialistului, s-a făcut o reducere de personal. FURNICUŢA a fost prima pe listă, deoarece era nemulţumită mereu…
_________________________________________________________________

MORALA: Nici să nu-ţi treacă prin cap sa fii o FURNICUTA PRODUCTIVA SI FERICITA!.

E de preferat sa fii incompetent şi nefolositor. Incompetenţii nu au nevoie de supraveghetor… – toată lumea îşi dă seama de ce. Şi dacă, în ciuda “eforturilor” tale, eşti productiv, să nu araţi  pentru nimic în lume că eşti fericit. Asta nu ţi se va ierta!

Dar dacă, în ciuda celor de mai sus, te incăpăţânezi să fii o FURNICUŢĂ PRODUCTIVĂ ŞI FERICITĂ, lucrează pe cont propriu, astfel încât să nu ţii în cârcă bondari, scarabei, paianjeni, gândaci, greieri şi bufniţe în felul acesta."

ps; Nu stiu cui apartine aceasta povestire ,ea apare in diverse surse pe net la capitolul "povestiri cu talc".