De ce crezi in Dumnezeu?

Tot remarc in ultimul timp mai multe video-uri pe youtube cu dezbateri pe aceasta intrebare.Desigur, este in general ofensa ateilor,sau mai degraba, in mod viclean,capacana lor?!

Intrebarea in sine nu are sens..Dumnezeu nu e o alegere,credinta nu se motiveaza!

Nu exista "de ce" ci doar "cred" sau "nu cred"!Iar daca nu crezi e strict problema ta ,nu a Creatorului! Nu e vina Compozitorului daca nu simti muzica lui! Problema se pune asadar daca il simt sau nu pe Dumnezeu! Dumnezeu insusi spune in VT ,"de ma veti cauta cu toata inima voastra ma veti afla"! Vedeti,nu de ratiune e vorba ci de ceea ce vine prin sensibilitatea si strigarea inimii tale ,prin emotii! Iar astea nu se argumenteaza!

A crede inseamna in esenta a simti.Un fior interior!

Nu te bucura frumusetea unui copac pentru nu stiu ce rationamente,motive iti faci tu in minte,ci pur si simplu te fascineaza,il iubesti.Si astfel uneori te pomenesti exaltat ,exclamand:"Doamne ce copac frumos!"

Dumnezeu este cel ce este("eu sunt cel ce sunt"),si ca urmare, eu creatura exist!Ateul insa spune "eu sunt" ,iar Dumnezeu ca sa existe trebuie demostrat!Stupid.

An nou binecuvantat !!!Pace,intelepciune si iubire tuturor!

 

-Ce te face fericit an nou care ai venit?

-Sa invatati din anii ce-au trecut unde ati gresit,sa va cereti iertare, sa cresteti astfel in iubire si intelepciune...e tot ce conteaza cel mai mult pt a fi un an chiar rodnic si...fericit!!!

Trilogia Bunatatii ...

 

Trei ganduri ma framanata de ceva ani buni de zile incoace,trei drame ale inimii bune care sufera si se consuma pentru altii cu o deosebita aplecaciune,sfidand limitele suportabilitatii psihice dintr-un asumat  spirit de jertfa pana la sacrificiu chiar!

1) -Sa suporti indelung,menajand si injrijind o persoana draga cu o fire f dificila,incapatanata,suparacioasa ,patimasa , asta presupunand sa cedezi tu mai de fiecare data ca sa nu-l starnesti ,sa nu-l superi! Deseori  raspunzi cerintelor si pretentiilor sale  exagerate,egoiste si chiar ridicole!Deseori te face sa plangi,dar tu suporti cu stoicism acesta relatie de supunere sperand  cu naivitate  ca poate se schimba ceva in timp,ca efortul tau merita totusi,si poate chiar va fi rasplatit intr-o zi. Si se intampla astfel ca intr-un final, tu sa te imbonavesti grav nervos, sa te simti fizic si psihic daramat,epuizat,depresiv iar ea mai bine chiar,mai linistita ,echilibrata,multumita .

2) -Sa vrei sa ajuti  din toata inima ta o persoana straina aflata intr-o situatie disperata sau suferind de o boala grea ,si in ciuda eforturilor tale ,din diverse motive,sa nu reusesti,ba mai mult sa iasa si mai rau.Intr-un final ajungi chiar sa te intrebi daca merita,daca nu era mai bine sa ramai pasiv,ignorant!In asemenea situatii,am ajuns sa ma intreb ce e binele,,analizand parcursul celor intamplate am constatat ca uneori binele care crezi tu ca-l faci,nu e tocmai binele.Desigur, intentia conteaza,insa mai trebuie ceva ca sa si reusesti!Ce doare in acest caz este faptul ca nu mereu esti la inaltime,ai si caderi,cedezi nervos,gresesti,ai si momente cand vrei sa renunti ,simti ca nu o poti duce la capat.Devii frustrat,anxios vazandu-ti propria neputinta in a gestiona situatia existenta!Nu e suficient oameni buni sa vrei sa ajuti,e necesar ca si pesoana respectiva sa faca un efort,sa lupte,sa asculte ce o sfatuiesti!Si bineinteles,mai e nevoie si de priceperea ta,de mult tact,de puterea ta de convingere! 

3) - Sa te invinovatesti  cand ajutand ai esuat,sa ajungi sa crezi ca tu ai gresit undeva ,pt ca nu ai gasit solutia cuvenita,pt ca nu ai facut suficient pt ea,intotdeauna cand ai o inima buna te gandesti ca s-ar fi putut mai mult cu atat mai mult in contextul unor reprosuri venite culmea ironiei chiar din partea  persoanei respective.Aceasta ia ea oare in calcul ca si tu te confrunti cu  necazuri,boli...ca si tu ai limite si chiar nevoie de ajutor,ca nu iti e usor!?E bine, uneori chiar trebuie sa i-o spui! Pe de alta parte un glas interior al ratiunii iti spune ca ai facut ce si cat  ai putut tu mai bine,omeneste,stradania ti-e martor la Dumnezeu,ca nu esti supraom, ca nu trebuie a te judeci asa aspru pt nereusita,insa, cu toate astea ceva lautric tot nu-ti da pace,te roade,te doare...chiar si cand stii f bine ca persoana ajutata are partea ei de vina !

CONSOLARE: Am citit candva demult intr-o carte de S.N.Lazarev : "In toate religiile mondiale se admite ca Nivelul de Stradanie este mai important decat cel de Realizare!"

MANGAIERE: Sfanta Tereza de Calcutta :"Dumnezeu nu-si doreste sa reusesti,ci sa incerci din toata Inima ta!"

A fi cu adevarat bun inseamna sa suferi multe, nu doar drame personale si de familie ci multe alte drame ale altor fiinte cu care interactionam ,fie oameni,fie necuvantatoare!O Inima Mare presupune o Constiinta extinsa ,e acel "Eu Universal"cum il denumea Tagore,  prin care fireste empatizezi cat mai mult cu sufletul suferintei lumii inconjuratoare,incercand sa aduci pe cat iti sta tie in putinta alinare,pace,vindecare!

PS:Iubirea nu nominalizeaza,dragostea pe toate indelung le rabda,le sufera,le nadajduieste !!!

Cu imaginatie si suflet, si pietricelele spun povesti!

 

"Cine nu il vede pe Dumnezeu pretutindeni,nu-L vede nicaieri!"- proverb evreiesc

Eu,tu,binele si raul...

  Absurditatea raului...mi-a atras atentia in mod deosebit aceasta replica dintr-un film:

"Eu NU POT sa-ti fac rau,tu insa de ce VREI sa-mi faci rau?"

Sa te certi,sa te razboiesti facand rau cu cel ca si tine pornit,mai pot cumva intelege,admite,insa sa te certi,sa declari razboi celuia pasnic,pacifist, care nu are nimic cu tine,e strigator la cer de revoltator si de stupid!

Aurul bisericii

Aur ,smirna si tamaie ca la mare Imparatie,,,darul catre Iisus la nastere,de la cei 3 magi

Tot mai multi oameni citind diverse comentarii pe net,isi exprima indignarea vis a vis de imbracaminti preotesti cusute cu fir de aur,sau de aspectul somptuos al unor biserici cu obiecte de cult religios din aur sau poleite cu aur ! Oameni buni,nu e vb de aur in sensul de bogatie,bani,avere...ci de un material pretios care nu rugineste si care straluceste precum astrele,motiv de asociere simbolica cu perenul si lumina divina.
In arta bizantina culoarea aurului,bronzul auriu atat de prezent in iconografie ,semnifica desprinderea de teluric si aspiratia omului catre lumina sfanta cereasca,catre Dumnezeu
Simbolic,e aurul din suflet,frumusetea scanteietoare si calda a inimii bune,credincioase,de unde si expresia "inima de aur"! In arhitectura urbana avem expresia "orasul de aur",iar in muzica "voce de aur"Aurul in aceste cazuri simbolizeaza frumusetea aparte,desavarsita din arta.
Faptul ca multi din spirit pragmatic,lumesc (sau lipsa de cunoastere,intelegere adecvata) vad in el doar bani ,putere financiara ,lacomie,e cu totul alta poveste!Ori in cazul celora care facand juramant de credinta lui Dumnezeu,ajung sa fie orbiti de stralucirea aurului ca exponent al lumii materiale banesti devenind astfel sluga acestuia!Precum Iuda care si-a vandut sufletul pentru 30 de arginti!

Daca de maine aurul nu ar mai fi convertitbil in bani,nu ar ramane de apreciat decat frumusetea lui nobila ca material de expresie artistica,care sa recunoastem, se potriveste minunat in reprezentarea si cinstirea divinitatii insasi!

ps:Galbenul e cea mai luminoasa dintre culori,denota solaritate,viata,caldura,energie creatoare!

Film: Iisus din Nazaret

O productie semnata Franco Zefirelli...si indiscutabil o reusita cinematografica care a incantat de la premiera si pana astazi milioane de oameni!

Arta in sine prin caracterul ei profund uman si mijloacele atistice de exprimare este un mesager al Creatorului Suprem!...intotdeauna am crezut si sustinut cu tarie aceasta afirmatie!
Daca ceva bun si frumos  se petrece,e de la Dumnezeu vreere si putere,adica binecuvantare! Fireste,aceasta binecuvantare are un rost in planul sau de restaurare si mantuire a umanitatii!

Traind cu inima emotia actului transpus artistic,suntem mai aproape sufleteste  de dragostea si izvorul luminii ei creatoare!

"Imparteala lui Dumnezeu"...

Un tata inainte de a muri ,le-a lasat celor 3 fii ai sai un sac mare cu mere ca sa-l imparta frateste.
Insa oricat s-au socotit ei,imparteala nu li se parea dreapta,deoarece unele mere erau mai mici,altele mai stricate.Asa  s-au hotarat ei sa ceara ajutorul unui batran din sat.
-Sa le imparti asa cum le-ar imparti Dumnezeu,i-au spus cei 3 fii batranului
Batranul  nu a stat prea mult pe ganduri,a luat 2mere din sac si l-a dat celui mare,,apoi vreo 20 de mere le-a dat celui mijlociu,iar restul sacului celui mic.
-Ce fel de imparteala este asta batrane,a sarit cu gura  foarte revoltat fiul cel mare ...eu cu doua mere,ba uite ,unul este pe jumatate si  stricat,pe cand fratelui meu mai  mic i-ai dat aproape sacul intreg!!!!Halal imparteala,credeam ca esti un om drept si intelept!
-Pai,nu-ti fie cu suparare baiete,nu mi-ati cerut voi sa  va impart ca dupa socoteala lui Dumnezeu?
-Exact asa ti-am cerut, a strigat fiul cel mijlociu.
-Ei bine,zise batranul foarte calm,eu asa vaz,ca pe lumea asta Dumnezeu le da unora foarte putin de abia isi duc traiul de la o zi la alta,iar altora,fie le da  mult ,fie cu nemiluita,si tot nemultumiti sunt!
Important este insa dragii mei...cum veti socoti intre voi ca frati aceasta socoteala,anume lasata de Dumnezeu!



Morala;Socoteala lui Dumnezeu este un test in care saracului i se solicita rabdarea,iar bogatului darnicia.
In justitia divina unele lucruri sunt nedrept socotite la suprafata,pentru ca in profunzime,cu inima buna si multa rabdare, sa se echilibreze si actioneze spre indreptare.

ps: Auzita intr-o forma mai simpla ...reformulata de mine cu un anume adaos pentru a intari un anume mesaj,semnificatie.

Dorobantul lui Dumnezeu

Ieri l-am descoperit pe acest parinte venit ca dintr-o alta lume.E incredibil ce viata a avut,ce minte sclipitoare(licentiat in Teolgie, Filozofie si Filologie cu Magda cum  Laudae,doctorand la Teologie,absolvent a 4 ani de Drept,absolvent al scolii de Stenodactilografie), cu ce capacitati extraordinare era inzestrat,dar mai cu seama cu ce spirit de daruire,prin atatea renuntari,nevoiri si sacrificiu de sine din dragoste pentru Hristos!
Cum de nu am auzit de el pana acum???
A parasit lumea aceasta in 1977,la dezgropare,sicriul era gol!

Candva am avut asa un sentiment puternic...si anume ca atunci cand un om de exceptie moare ceva cutemurator se intampla in lumea asta,Dumnezeu isi plange fiul prigonit,umilit,batut,aspru nedreptatit.!Natura insasi sufera pentru raul facut,se revolta !
Parintele Nil Dorobantu,a murit in anul cutremurului!
Parintele Arsenie Boca ,ne-a parasit si el,in anul revolutiei !
Viata amandurora a fost un calvar datorita persecutiei securitatii din regimul comunist!
Amanadoi aveau harisme de exceptie ,cum extrem de rar afli in randurile celora dintre lumea monahala.

Citeste barem in pdf cartea aceasta.

http://www.slideshare.net/tibisor/viaa-printelui-nil-dorobanu-cel-nebun-pentru-hristos-i-viaa-maicii-emanuela-ucenica-lui-a5

IISUSE DULCE

RUGACIUNEA
PARINTELUI NIL DOROBANTU

"Slavă Ţie, Iisuse, că toate le-ai lucrat spre binele Etern si Infinit! Lucrează şi vorbeşte Doamne, pentru că robul Tău, ascultă! Slavă Ţie, Iisuse, Dulce! Ai făcut minuni multe in faţa noastră, a tuturora, dar inimile împietrite, urechile necircumcise, cerbiciile încordate, nu vor să se smerească! Hristos ne dă har şi iubire, credinţa şi nădejde, chiar în prigoana şi în amara primejduire, ne dă harisme precum odinioară primei Sfinte Biserici Ortodoxe.
Deci nu mă părăsi Doamne, că nici eu, păcătosul, nu mă ruşinez de Tine în faţa lumii! Că în fiecare zi mor pentru Tine, sunt urât de tot cosmosul pentru Tine şi port rănile, Crucea, spinii, ocara, Biserica Ta in spinare! Ocara cu care Te-au urât ighemonii a căzut asupra mea! Si râvna casei Tale m-a mâncat! In timpul muncii, în via şi în ogorul Tău experimentez mistic. Si totuşi Hristos a biruit şi de data aceasta. Iată că s-a proslăvit, întru puterea Sa infinită eternă. Şi-a arătat slava Sa cea mare şi întru mine, m-a scos din pragurile morţii şi ale iadului cu Mână Tare şi Braţ Inalt, m-a însănătoşit fără să mă încredinţeze ajutorului omenesc. Parcă a fost un vis. Invie Doamne, să se risipească vrăjmaşii Tăi! Fă minuni Doamne, că Tu eşti Dumnezeul cel mare şi Atotputernic! Şi azi te-am experimentat, Te-am constatat că eşti Acelaşi Dumnezeu, viu şi lucărător şi adevărat, întrucât am auzit glasuri din ceruri şi Ti-am văzut lumina Taborica, Te-am gustat zilnic cât de Bun eşti, Tu, Iisuse Dulce, scump Mântuitor, şi văd cum mă proniezi şi mă porţi pe braţe şi pe umeri spre Patria Cerească! Că sunt primit la Ceruri şi sunt iubit cu iubire veşnică, numai pe TineTe iubesc şi Te propovăduiesc! Am murit şi am înviat din nou, ca să-ţi laud Slava Ta!
Sunt îndragostit de Tine, Iisuse Dulce, n-am vorbe, nici scris, care să corespundă demnităţii Tale Divine, faţă de marile daruri pe care le-ai adus din destul peste mine! Ce să fac să-ţi mulţumesc, să Te bucur pe Tine, care ai spus că Ţi-e întristat sufletul până la moarte? Lasă-mă să-Ţi scot spinii şi piroanele, vino la sânul meu bolnav şi mă tămăduieşte definitiv, minunează cu milele Tale viaţa mea cea surghiunită! Că numai pe Tine te am Scump Odor, Te iubesc cu iubire înflăcărată, în locul tuturor iubirilor! Vreau să Te am pururea pretutindeni! De aceea Te port şi Te apăr, îmi risc viaţa pentru Tine, cum şi Tu Te-ai răstignit pentru mine şi m-ai iertat înainte de a mă naşte! Pătrunde în sufletul meu îndurerat, veseleşte-mi inima rănită, lucrează precum, ştii în viaţa mea, ca să mă mântuiesc şi să-Ţi slujesc Sfânta Liturghie zilnic! Da-mi un loc să-mi întind Sfântul Antimis, să-ţi ridic altar sfânt curat, să mă rog pentru tot cosmosul, să Te proslăvesc împreună cu toată Ortodoxia şi cu Sfânta Biserica triumfătoare.
Amin!
Ai milă Iisuse Dulce! Că sunt prigonit şi n-am putere, n-am nimic şi nu pot să deschid gura! Dar nu mă ruşinez in faţa duşmanilor Tăi, Iisuse, ca să nu Te hulească, să nu Te defăimeze, din cauza noastră! Preamăreşte Sfânt numele Tău, întru toate, arată tăria Braţului Puterii Tale şi miluieşte-mă şi acopera-mă, că sunt strâmtorat din toate părţile şi nu am reazăm decât la Tine, scump Dumnezeule Sfânt!
Auzi-mă Iisuse! Rămâi cu mine Iisuse Dulce, mângâierea sufletului meu şi mă miluieşte, ca sunt şi eu robul Tău şi nu am nici un alt scop decât să Te iubesc! Toti mă prigonesc, mă roagă să ies din hotarele lor, precum şi pe Tine te-au persecutat, te-au hulit cu batjocuri din hotarul gadarenilor şi a gherghesenilor! Dar dacă tu ai suferit, cine sunt eu păcătosul să fiu slăvit în valea plângerii?
Slavă Tie, Iisuse, pentru toate! Te iubesc veşnic şi te apăr cu slabele mele puteri, că atunci când sunt slab sunt mai tare! Că tu esti eşti Dumnezeul viu, “Sfinte Tare “ , întru Tine mi-am pus nădejdea şi pe Tine Te iubesc, întru Tine nădăjduiesc pururea, pretutindeni, cu dor nespus. (…..)
Iată ard de dorul Tău, de a Te vedea, de a Te auzi, de a Te simţi precum eşti, de a Te apăra, precum mi-am pus viaţa in joc pentru sfânta Ta Cruce, Icoana, Taina, peste tot, cu sfânta râvnă spre indumnezeire! Ai lovit pe toti duşmanii cu milă, ca să se pocăiască! Iartă-i Doamne ca nu ştiu ce fac! Dacă nu i-ar ispiti satana, n-ar huli si n-ar prigoni ce nu cunosc. Deci ai milă, Iisuse Dulce, şi intăreşte zidirea Ta, inalţă-ti Dreapta Ta spre izbăvire şi apără-mă şi pe mine de toţi duşmanii văzuti si nevăzuţi, trimite ingerul pazitor să mă acopere cu ale sale aripi şi imi dă să am har şi iubire, credinţă şi nădejde, lucrare in via şi in ogorul Tău, că Tu esti Adevăr şi Viaţă, Inviere şi Lumină şi pre Tine te laudă toate Puterile Cereşti, in veşnicia Infinită.
Amin!
Eu sunt vierme şi praf in Faţa Ta creatorule Divin şi vreau să mă mântuiesc! Slavă Tie, Doamne, pentru toate şi binecuvântat să fii in vecii nesfârsiţi! Te iubesc Iisuse, vreau sa-Ti ramân credincios, vreau sa Te propovăduiesc, vreau să Te am in inima mea rănită, vreau să Te apăr, vreau să te slujesc mereu că să am plată, să fiu cu Tine in Ceruri! Ia-mă Doamne de pe pământ şi ţine-mă langă Sânul tau, pune-mă in harul ceresc divin de-a dreapta Slavei Tale, iubeşte-mă şi acopera-mă cu iubirea ta mereu! Că n-am alt Dumnezeu afară de Tine şi n-am altă nădejde in afară de Iubirea Ta!
Numai pe Tine Te am, Iisuse Dulce, şi numai intru Tine am nădejdea, numai cu Tine vreau să fiu! Sunt certat de toţi şi sunt bătut, toţi scrâşnesc din dinţi asupra mea, mă hulesc şi mă batjocoresc! Dar şi Tu ai fost prigonit şi hulit, bătut, scuipat şi înspinat, flămând şi gol, dosădit şi urât in zadar.
Eu pentru Tine sufăr azi! Primeste jertfa mea in Ceruri si lacrimile mi le şterge, mă apară că neputincios sunt, slab si urât şi n-am loc unde să-mi plec capul! Că sunt prigonit, nu numai din cetate in cetate, dar chiar din casă in casă şi din om in om. Dar şi sfintele Icoane, sfintele Cruci, sfintele Taine şi altarele Tale sunt prigonite, hulite şi călcate in picioare. Iar Tu taci, sau vorbesti pe şpotite Cuvânt Ceresc! Te văd cat eşti de dosadit şi neinteles de creaturi, Iisuse Dulce!
Mai lasă-mă, Iisuse, să răsuflu in durerea-mi grea! Mai slăbeşte Scump Iisus prigoana, ca să mă bucur de pacea Ta! Tu apară-mă şi acoperă-mă, ca să inceteze prigoana şi mă pune sub lumina aripilor Tale, mă scapă de toate relele şi mă intăreste cu harul Tău, că sunt mic şi prost şi n-am alt ajutor decat Dumnezeirea Ta Sfanta şi Dulce!
Dar ce mai doresc alceva oare? Numai pe Tine vreau să Te iubesc şi să Te gust! Numai intru Tine am incredere şi vreau să Te cunosc, fericirea şi viata veşnică este intru cunoaşterea Ta Divina! Eu pe Tine Te vreau Iisuse Dulce şi intru toate pre Tine te cercetez, te caut, ca sa ma imbogatesc intru Slava Ta eternă Infinită, să am comori in Ceruri, că sus e adevarata bogătie, la Tine de-a dreapta Slavei!
Iartă-mă că Te-am răstignit cu neamul şi cu ucenicii mei, indură-te şi dă-mi iubire, har şi putere de a-ti sluji vesnic! Vreau să mă inflăcărez de iubirea Ta şi să nu mai simt spinii, boldurile şi piroanele! Ajută-mi Doamne că prea sunt persecutat de tot cosmosul! Ajută-mi Iisuse Dulce să fac slujbe divine, să scot suflete din iadul cel mai din afund! Pentru prigoana dinlăuntru, incetează şi prohibeste-o pe cea din afară, deşi toate sunt grele! Dar cu Sfânta Ta Cruce biruiesc totul, că numai intru Tine imi aflu tot dorul.
Iartă-mă Iisuse, că n-am cuvinte puternice, mă rog şi nu ştiu ce-aş vorbi eu păcătosul! Te-am pus ca pe o pecete pe inima mea, m-am pitit in Sfintele tale răni, m-am pitulat langă Sfânta Ta Cruce, am luat jugul Tău cel bun şi uşor, m-am invelit cu Sfântul Sânge Euharistic, sunt copleşit de vederea Ta, incântat de Cuvântul Tau Ceresc Divin!
Vreau să mă pocăiesc şi să nu te mai supăr cu păcatele mele! Că pentru Tine mă mânii, mă doare sufletul când Te văd prigonit, vreau să Te apăr şi să-Ţi iau ocara asupra mea, mă supăr şi plâng, blestem pe satan şi pe toţi vrăjmasii Tăi, aş vrea să-i trăsnească Sfântul Ilie şi să crape pământul sub ei, că nu mai pot suferi să Te hulească atâta!
In toate frământările şi prigoanele am văzut minuni şi taine divine, lucrarea lui Hristos a umplut totul, încât toti vrăjmaşii ei, cu capete şi picioare sparte şi rupte, hăituiţi de îngerul lui Hristos, au încetat prigoana. Dar lumea creaturii este schimbătoare şi iar mă va persecuta. Deci nu aştept decât mila, iubirea, providenţa lui Hristos, întru care nu-i schimbare, nici umbră de mutare. In mijlocul durerii, postului, foamei, setei, golătăţii, terorii, stăinătăţii, sunt cu Tine Iisuse Dulce şi Tu-mi eşti de toate.
Ajută-mi Doamne Iisuse pururea, pretutindeni, lucrează prin mine, scrie şi propovăduieşte, dă har şi puteri, minuni şi semne, scoate din iad la Sfânta Liturghie miliarde de suflete! Primeşte, Doamne Sfinte, jertfa zilnică, iubirea, credinţa, nădejdea. Te apăr cu preţul vieţii mele, pentru că Tu Ţi-ai dat viaţa pentru mine şi pentru întreg cosmosul. Iar eu daca mi-am pus viaţa în joc pentru Tine, înseamnă că dobândesc viaţa veşnică şi învierea întru slava Ta eterna Infinită.
Sufăr pentru Tine, în fiecare zi sunt dat ca oile spre junghiere pentru Impărăţia Cerurilor! Mă zbat cu frică şi cu cutremur, lucrând pentru mântuire! Duşmanii Tăi vor să-ti dea afară Sfintele Taine, Sfânta Cruce, să-ţi dărâme Sfintele altare, catacombele prigonite! N-am loc si vreme în contra-timpul incomensurabil, sunt singur şi rănit de iubirea Ta! Port ocara Ta între duşmanii Tăi, între farisei şi vipere, stăin şi însetat, gol şi fămând, rănit şi închis, prigonit şi din afară şi dinlăuntru! Intre spini şi şerpi zac, e grea Crucea pe care o duc singur, părăsit de toţi! Dar Te am exemplu pe Tine, căci ai dus Sfânta Cruce singur până la capăt şi porţi Sfintele Răni, în care mă ascund şi eu azi. Că înainte de a suferi noi creaturile, Tu însuti ai fost ascultător până la moarte.
Eşti şi astăzi hulit, procesul şi judecata Ta înca nu s-au închis. Te înjură în faţa mea de Sfintele Paşti, Te blestemă şi Te hulesc toţi. Dar cum nu ţi-ai deschis gura din Sfintele Icoane şi de pe Sfânta Cruce, la fel tac şi eu, mai mult Te înţeleg, Te iubesc şi Te ador, Iisuse Dulce! N-am cu cine vorbi si n-am cui să mă spovedesc, de aceea-Ţi scriu din groapa cu lei şi din Egiptul patimilor, din amara primejduire, dintre ameninţări şi calomnii. Nu mă părăsi, nu mă prigoni şi Tu, că pe cine vine la Tine nu-i scoţi afară, iar eu la cine mă voi duce Doamne?

Mentiune:Această “Plangere-Rugaciune” este extrasă din “Mistica”, scrisă de ieroschimonahul Nil Dorobanţu (pg. 105)Multumiri celuia care a postat-o intr-un comentariu!

.............

"Învățat de Părintele Arsenie Boca cum să pogoare „mintea-n inimă” și înzestrat cu „harisma predicii”, a propovăduit Cuvântul lui Hristos atât în biserici și mănăstiri, de unde a fost alungat de fiecare dată, cât și cu „biserica în spate”, predicând „ore întregi desculț, cu crucea în mână, cu capul gol, încins cu o funie, prin sate și orașe”, slujind Sfânta Liturghie zi de zi, cel mai adesea în spații neconvenționale și în natură („În șuri, în păduri, în grajduri, prin beciuri, în pivnițe, în fân, în cetină, în noroi și pe gheață, pe acoperișuri, pe ulițele cetății, noaptea și ziua”), atrăgând în jurul său mii de oameni, dar și „ighemonii“ securiști, care nu i-au iertat cuvântul răspicat și opiniile tranșante, faptul că la predică vedea „lumină sau întuneric, porumbel sau păcat, iubire sau ură, la fiecare creștin“ și nu-și termina „cuvântul propovăduitor, până nu pierea satan din toți”.

L-au arestat în mai multe rânduri, l-au scos din slujbă în straiele cu care oficia Liturghia și l-au batjocorit, bătândul cu pumnii și cu „arme grele”, aruncându-l în „întunericul demonic al celulei nr. 5” și punându-i viața în pericol de mii de ori, fără a reuși însă nicio clipă să-i perturbe convingerile și să-l oprească din activitatea sa misionară. Dimpotrivă, condițiile grele din temniță i-au folosit la „curățirea, iluminarea și unirea mistică” iar suferințele l-au ajutat, la marea judecată, să scape de „iadul cel veșnic”.

Considerat nebun și caterisit în cele din urmă de arhiereii pe care îi mustra pe față și, tocmai de aceea, nu-l aveau nici ei la inimă, a preferat să stea ascuns în satul natal vreme de 14 ani și să studieze, elaborând o operă teologică impresionantă, ce abia de acum încolo va fi valorificată, după cum deducem din Cuvânt(ul) de încheiere al îngrijitorului ediției.

Flacără vie a monahismului românesc, ieroschimonahul Nil Dorobanțu (1920-1977) va fi, cu siguranță, nu doar scos din uitare, ci și integrat în galeria impresionantă a patericului autohton și, de ce nu, chiar înscris în sinaxare, întrucât gradul său de sfințenie și minunile pe care le-a săvârșit în ultimele decenii vorbesc de la sine. Citiți volumul și vă veți convinge că cel ce a îmbrăcat încă de tânăr „haină de batjocură” și se considera, din smerenie, „vierme și nu om” a fost și este, în fapt, unul dintre mulții sfinți tăinuiți iviți în spațiul românesc și care merită cu prisosință să fie cunoscuți."

Cornel GALBEN – Bacău – Meridianul Cultural Românesc, Nr.3

Apiratorul iubirii...

Cui la iubire si pace  ii sta mintea si sufletul mai cu seama pe lumea asta,negresit in ceasul dreptatii supreme acolo va pasi ...in Imparatia Iubirii depline  si eterne !
Cui la altele...oriunde altundeva,dar nu tocmai  acolo!


Dumnezeu doar va deschide cerurile si toate ca la un semn se vor duce si aseza in matca lor specifica ...vom fi aspirati catre ceea ce am aspirat si cutezat mai mult cu fapta si vorba pe lumea asta!

Cereti in Rugaciune puterea de a iubi,de a afirma si dezvolta  cat mai mult din potentialul iubirii din voi...nu sanatatea e cea mai insemnata,si nicidecum ,banii,succesele,fericirea !

Oamenii nu vor puterea de a iubi,pentru ca asta presupune sa suferi pentru multe,,insa asta e tot ce conteaza mai mult in justitia divina,pentru ca doar iubirea spala din pacatele tale si ale omenirii intregi!

Oamenii vor trai linistit si ferice, si aici,si dincolo..nu se poate!

Credinta cu adevarat!

Motto:"Am imbratisat copacul,si am simtit slava Cerului!"

Spune careva cuiva  intr-un comentariu:
"Pocaieste-te si crede in evanghelie!"

Of Doamne...nu ajungi sa faci ceva cu adevarat bine,atat timp cat nu simti ceva puternic pentru acel ceva!
Nu poti crede,sau sa te pocaiesti  cu adevarat ,doar  asa ca ti se spune ca asa e bine,asa trebuie,asa scrie intr-o carte sfanta!Adevarata credinta nu poate surveni ca o forma de ascultare impusa sau autoimpusa,,,atat timp cat nu poti simti tu singur impetuos ceva pentru care ajungi pur si simplu sa exclami firesc "Doamne!"

Poti spune/recomanda cuiva "citeste Evanghelia"...insa finalitatile de a crede si te pocai e ceea ce ramane la alegerea cititorului.
Credinta cu adevarat  se afirma treptat in contextul unei  anumitei experiente de viata,cautari permanente,maturizari .
Altminteri, se apropie sau este chiar,de ceea ce se numeste ,indocrinare!

Lipsesc Mijloacele in problema credintei...Dumnezeu,dragostea de El,,, se reprezinta prin diverse cai de acces ,si fiecare le poate cunoaste pe anumite dintre ele prin cautare,traiere,dedicatie!
Daca omul este creatia cuiva,acel Creator este ca parte de simtire, recunoastere,recunostinta in tine!

Prefer  pe cel care citeste scriptura pentru ca a ajuns dupa o anumita experienta de viata la considerentul ca trebuie sa o citeasca,decat pe cel care o citeste pentru ca asa i-a spus careva ca trebuie,sau pur si simplu i s-a impus!!
Pentru ca adeseori constat in cel de-al doilea caz, cata fatarnicie si proasta intelegere exista in perceptia existentei si vointei divine.

Viata se traieste,Dumnezeu e Viata!
Cartea,e doar un semnal,o atentionare,o punte de reflectie,aprofundare catre Viata!
Daca nu posezi Viata, nu o traiesti constient,analitic...cum sa simti,sa intelegi cartea?

Terapii

Terapia prin scris ar da cu mult mai multe roade daca ar fi dublata de terapia prin conversatie!

Puterea lor e impreuna!!

Insa si mai puternice sunt ele daca se adauga terapia prin rugaciune!!!.

Tu cu tine,tu cu altii,tu cu Dumnezeu...intotdeauna trebuie ca unul sa tinda catre  doi ,si doi catre trei!

Matematic ,e diferenta dintre punctual,liniar,spatial!
Comunicarea ca spatiu vital,are nevoie de 3 puncte!
Ele reunite duc catre triunghi.

A reflecta /Credinta

Credinta in nici un caz nu o poti impune cuiva la modul ca daca nu crede e vai si amar de el,ori ca nu se va mantui!Nu cred ca Dumnezeu vrea cu orice pret sa crezi in El.Daca vrea ceva foarte mult ,sunt faptele tale bune,milostenia ,iubirea afirmata cat mai plenar dispui cu putinta!
Credinta nu poate veni prin constrangere,targuiala,amenintare!Vine din cautare proprie,din truda vietii tale,din anume prinos al inimii tale greu incercate.
Apoi,cata credinta au cu adevarat cei care se falesc cu ea?
Pai,Biblia spune clar"De-as avea credinta cat un graunte de mustar as muta si muntii" ori,"Cred Doamne ,ajuta necredintei mele"Sunt asadar  in noi si un ateu si un credincios,iar intre ei o lupta permanenta ,e cat se poate de firteasca..Daca am avea credinta adevarata,nu ar exista lasitate ori frica de moarte!Vaz totusi cat menaj si reverente fac preotii conducerii acestei lumi!Vaz gramada de "credinciosi" pentru care ecuatia om -divinitate ,mai cu seama  din incidenta bolii capata eligibilitate.

Ei da,cate indoieli,caderi nu sunt,insa cati de putin le vor recunoaste vreodata!
Maica Tereza spre exemplu, a recunoscut si s-a temut sa nu spuna prea multe de teama de a nu fi catalogata drept eretica.
A murit sub semnul incertitudinii"Daca Dumnezeu exista,il rog atunci sa ma ierte".
Apropos ,anul asta ar urma sa fie sanctificata.Nu am nimic potrivnic,pentru ca si caderile fac parte din cautare!Nu am nimic potrivnic,deoarece primeaza o viata intreaga de dedicatie altora, oblojind bolnavi intr-un tablou al mizeriei si sarciei de nedescris!Altii care comenteaza obraznic ,hulind chiar, nu sunt capabili sa aiba grija de propriul parinte bolnav,angajeaza in cel mai bun caz pe cineva ,caci nu suporta chipul bolii,suferintei.
Doar puneti-va in locul ei nitel ca sa intelegeti de ce merita sa fie sanctificata.

Dai omului cateva teme de reflectie,sugereaza cateva lucruri importante,,.nu insista fluvial moralizator ,lasa-l apoi singur sa mediteze,sa caute,sa-si afle drumul catre ce ai voit tu indemnul.
Materialul postat exact prin asta mi-a placut,Rationamente simple ce dau oricui de gandit,,,fara pretentii,fara acea obedienta strict moralizatoare.
Un mod de a te atentiona despre o perspectiva ce nu ti-a trecut probabil prin minte!
Desigur,nu e musai   sa fii intru totu de acord cu ce scrie.
Dumnezeu din iubire,te-a creat liber sa alegi!Adica,nu te trazneste pe loc cand gresesti,cand ratacesti,cand pacatuiesti.Ai timp sa decantezi,sa cauti,poti sa te caiesti,poti sa schimbi drumul tau in acest labirint sofisticat si anevoios al vietii.Din aceasta perspectiva,duhul trandaviei ,comoditatea,atasamentul de rutina,confort,bunastare materiala...astea sunt cele mai grave metehne omenesti.

Toate sunt ingaduite,dar atentie,,,nu toate sunt de folos spre zidirea ta!(spune Biblia)