Domnul "Ori-Ori"

Au trebuit sa treaca multi ani pentru ca intr-o zi analizandu-ma sa inteleg ca sufar de o bola in privinta capacitatii mele decizionale..Cum exact ar fi ea denumita psihologic ,nu stiu,ceea ce stiu este ca ma hotarasc greu intre diversele activitati ce mi le propun .De multe ori oscilez atat de mult incat trece ziua si nu reusesc sa ma concentrez asupra uneia.Cand ma apuc sa lucrez ceva,ma gandesc daca nu ar fi mai bine sa fi facut altceva,mi-e greu sa-mi fixez prioritatile,toate imi par foarte importante
Cand pictez spre exemplu,vaz n combinatii posibile cromatice,dar nu reusesc sa ma hotarasc asupra uneia ,Trec asadar prin mai multe versiuni,si niciodata nu sunt multumit.Se aduga un soi de perfectionism ,mereu vad ca se poate ceva in plus,ca e loc de mai bine. Ce disconfort ai,cat de macina asa ceva,doar eu stiu.Cumplita boala,e nevoie de un efort urias ca sa reusesc finaliza ce-mi propun,si mai mult,repet,niciodata nu sunt suficient de multumit de rezultat.
Incerc sa ma educ cumva,sa renunt la acest perfectionism.
Incerc sa-mi stabilesc un program de activitati pe care sa-l respect...inca nu am reusit!


Interesant, astazi citeam urmatoarele despre unul dintre cei mai mari filozofi ai lumii, danezul Soren Kieregaard.
El a scris o carte intitulata "Ori-ori"in care povesteste despre experienta sa de viata in privinta incapacitatii sale de a lua decizii.
A ramas neinsurat,cu toate ca o femeie s-a indragostit foarte tare de el si l-a cerut ea in casatorie pe el.I nsa el a spus"casatoria este un lucru serios,trebuie sa ma gandesc,nu pot sa spun pe loc da sau nu" Si s-a tot gandit,si a murit fara sa se poata hotara.
Toata viata sa cauta argumente,dezbatea o problema amanuntit,sub aspect pro si contra,dar niciodata nu gasea un raspuns final ,menit sa-l satisfaca.Nu a ajuns niciodata profesor,cu toate ca era perfect indreptatit,scrisese multe carti,si toate foarte importante,ele sunt valabile chiar si astazi,nu sunt depasite.Dar nu a ajuns profesor.A completat cererea ,insa nu a putut sa o semneze,nu s-a putut hotara daca sa predea la universitate sau nu.Cererea a fost gasita cand a murit,in camaruta in care locuia.
Statea ore intregi in intersectie,cautand sa se hotarascape unde sa o ia.
Toata Copenhaga a ajuns sa-i cunoasca ciudateniile ,iar copiii l-au poreclit "Domnul Ori-ori"Vazand situatia,tatal lui,inaintea de a muri,si-a lichidat toate afacerile,a depus toti banii intr-un cont, si a aranjat ca lunar,in prima zi a lunii,fiul sau sa primeasca o anumita suma,ca sa poata supravieti.

Surprinzator,in ziua in care a scos ultimii bani,ultima cota, in timp ce venea spre casa a cazut pe strada si a murit.
A scris mai multe carti,dar nu se putea hotara daca sa le publice sau nu.Si-a lasat toate cartile nepublicate.