Cand pictez spre exemplu,vaz n combinatii posibile cromatice,dar nu reusesc sa ma hotarasc asupra uneia ,Trec asadar prin mai multe versiuni,si niciodata nu sunt multumit.Se aduga un soi de perfectionism ,mereu vad ca se poate ceva in plus,ca e loc de mai bine. Ce disconfort ai,cat de macina asa ceva,doar eu stiu.Cumplita boala,e nevoie de un efort urias ca sa reusesc finaliza ce-mi propun,si mai mult,repet,niciodata nu sunt suficient de multumit de rezultat.
Incerc sa ma educ cumva,sa renunt la acest perfectionism.
Incerc sa-mi stabilesc un program de activitati pe care sa-l respect...inca nu am reusit!
Interesant, astazi citeam urmatoarele despre unul dintre cei mai mari filozofi ai lumii, danezul Soren Kieregaard.
El a scris o carte intitulata "Ori-ori"in care povesteste despre experienta sa de viata in privinta incapacitatii sale de a lua decizii.
A ramas neinsurat,cu toate ca o femeie s-a indragostit foarte tare de el si l-a cerut ea in casatorie pe el.I nsa el a spus"casatoria este un lucru serios,trebuie sa ma gandesc,nu pot sa spun pe loc da sau nu" Si s-a tot gandit,si a murit fara sa se poata hotara.
Toata viata sa cauta argumente,dezbatea o problema amanuntit,sub aspect pro si contra,dar niciodata nu gasea un raspuns final ,menit sa-l satisfaca.Nu a ajuns niciodata profesor,cu toate ca era perfect indreptatit,scrisese multe carti,si toate foarte importante,ele sunt valabile chiar si astazi,nu sunt depasite.Dar nu a ajuns profesor.A completat cererea ,insa nu a putut sa o semneze,nu s-a putut hotara daca sa predea la universitate sau nu.Cererea a fost gasita cand a murit,in camaruta in care locuia.
Statea ore intregi in intersectie,cautand sa se hotarascape unde sa o ia.
Toata Copenhaga a ajuns sa-i cunoasca ciudateniile ,iar copiii l-au poreclit "Domnul Ori-ori"Vazand situatia,tatal lui,inaintea de a muri,si-a lichidat toate afacerile,a depus toti banii intr-un cont, si a aranjat ca lunar,in prima zi a lunii,fiul sau sa primeasca o anumita suma,ca sa poata supravieti.
A scris mai multe carti,dar nu se putea hotara daca sa le publice sau nu.Si-a lasat toate cartile nepublicate.
9 comentarii:
Eu nu aş spune că este o boală ci ceva ce ţine de autoeducaţie, mai ales atunci când conştientizezi. Determinarea nu ţine de boală ci de personalitatea fiecăruia. Obţinem ceva în funcţie de cât de mult ne dorim acel lucru, bineînţeles dacă obţinerea acelui lucru ţine de voinţa şi putinţa noastră. Incearcă. Sunt convinsă că vei reuşi. Motivează continuu fiecare acţiune. Incepi cu lucrurile simple şi vei reuşi!
Esti tu amabila...dar este o boala!
Eu reusesc prin exaltare,entuziasm sa duc la capat ceva!Altminteri daca mai este si o stare de indispozitie,ca sa nu mai vb de depresie,nici o sansa sa finalizez in timp optim propus.
Cazul lui Kieregaard este cat se poate de concludent!
Il inteleg perfect!
La el este extrema,la mine ce se intampla la el se intampla cand pictez,nu ma prea pot hotara la rezultatul final,,,dpmdv lucrarea nu este niciodata terminata!
Greu de inteles,,,dar ma bucur ca de ceva ani m-am inteles,si nu ma mai judec acum atat de aspru in anumite privinte ca altadata.
Cunoaste-te pe tine insuti!..mare adevar,e fr important!
Vreau intr-o zi ,sa ma plimb, sa citesc ,sa pictez ,sa vad un film bun , sa scriu,sa inventez o poveste,sa ma intalnesc cu cineva,sa merg la biserica,sa ascult muzica,sa citesc o carte buna,sa meditez,sa creez un nou model de origami etc,etc
Sunt multe lucruri care imi fac placere iara asta imi da batai de cap nu gluma...cu care sa incep,cum sa le abordez,cat timp sa le aloc fiecareia?Cand ma apuc de una ,imi spun ca trebuia sa incep cu
alta,nu am stare,oscilez permanent...greu de descris,doar cineva care se confrunta cu aceeasi problema ca mine poate intelege!
Acum o intelegi pe Andaluza?!!..ea are in cap de toate ca mine, vrea muuuulte!
Cu deosebire ca ea si face ce doreste ,eu ma tarai in comparatie cu ea!
ps;Iar uneori simt ca toate sunt desartaciune,asa ca nu mai vreau nimic ,decat sa dorm!
Aşa-i! când este vorba de cunoaştere, trebuie să începem cu noi. Doar aşa ne vom putea învinge slăbiciunile, mai ne trebuie voinţă. Nici eu nu pot scrie când am o indispoziţie, indiferent de natura ei. Dovadă este lunga mea pauză de pe blog acum şi de atâtea ori. Mai încerc câteodată să mă cert, dar sunt mult prea încăpăţânată când "nu-mi sunt boii acasă". dar dacă trebuie şi trebuie, mă mobilizez şi iese!
ha-ha-ha! Ce mai semănăm! Şi eu îmi propun o mulţime de activităţi care mai de care mai dragi mie. Imi imaginez cum ar decurge, întrevăd rezultatele, doar că dacă nu este acea stare de graţie care ţi-o dă liniştea sufletească... pauză! Şi de unde atâta linişte când parcă în fiecare minut mai apare câte ceva care să mă scoată din visare. Diferenţa între noi este că la mine nu este vorba de a oscila între o activitate sau alta, ci pur şi simplu că apare vreo problemă şi ... s-a dus amorul cu artele! Aşa că, stai liniştit eu te înţeleg foarte, foarte bine.
Ei ! Legat de dormit te înţeleg fiindcă şi eu îm doresc acest lucru, dar noaptea fiindcă am nişte insomnii de mă prinde uneori ora 5 dimineaţa . Nu vreau să recurg la somnifere. Nu sunt chiar toate deşertăciuni! Gândeşte-te şi la momentele când ai zâmbit. Atunci nu a fost deşertăciune ci bucurie. Şi dacă am trăi într-un hohot de râs probabil că nu am şti să apreciem acea stzare, aşa că eu zic să te bucuri de ce se poate şi trăieşti pentru acele satisfacţii şi bucurii oricât de mici ar fi. Ia exemplu de la Andaluza. Ea este o luptătoare şi renaşte de fiecare dată mai puternică şi mai strălucitoare. Eu mă raportez mereu la ea , deşi recunosc cîă mai mereu sunt pe locul 2, dar să nu-i spui că te pomeneşti că începe să-mi ţină şi morală şi atât mai mi-ar trebui.
In cocluzie, zâmbeşte fiecărei dimineţi şi bucură-te de frumuseţea luminii, fiindcă sunt atâţia care nu o pot vedea ...
O da,,,incerc sa invat de la maestra Andaluza,...tu stii,cu ea fac terapie totodata!!!
Bucuriile astea ,din pacate,sunt mereu nori care sa le umbreasca!
Grei si cenusii!
Cateodata mi-e fr ciuda ,pentru ca tu vrei sa faci multe dar mereu se opun atatea si atatea...nu te lasa unii sa-ti urmezi visul!
Se gaseste mereu cineva care sa-ti strice ziua!Prosteste!
Trimiteți un comentariu