Prietenie,dreptate,egalitate

POVESTE CU TALC PENTRU COPII

Intr-o zi, pisica, cu o mutrita vicleana si glas mieros,zise cainelui:
-Mai caine ...stii ce m-am gandit eu,ce-ar fi sa facem noi pace ,sa nu ne mai certam atat ,ca vezi tu,ne suparam stapanul ,iar el,stii si tu prea bine,ce bun si iubitor este cu noi.
Cainele vesel, dand din coada,ii raspunse deindata:
-Ca bine zice tu pisico,nu-i stapan mai bun ca al nostru ,dar  noi... il suparam cu ciondaneala noastra de  fiecare zi!Si nu e drept lucrul asta,asadar sunt sa stii total de acord cu tine,sa facem cum spui,pace !
-Deci, zise pisica cu acelasi glas dulce, esti de acord ca de acum incolo sa ne avem ca fratii ,sa impartim totul egal, si bucurii si necazuri?
-Absolut de acord incunviinta ferm cainele,stapanul nostru merita tot ce e mai bun din partea noastra!
Si uite asa,pisica si cainele facura  legamant secret de mare prietenie ,pace si egalitate frateasca .

A doua zi la pranz,  stapanul  le-a servit mancare, ca de obicei :o portie mai mare pentru caine,ca de,era dulau mare si una fireste mai micuta...  pentru pisicuta .
Cainele flamand se grabi la farfuria sa,dar pisica iute in cateva salturi  sari sa-l opreasca:
- Stai caine,zise pisica pe un ton cu suparare,ai uitat ca de astazi suntem frati si ca totul se imparte egal?!
Si lua pisica jumatate din portia cainelui ,apoi merse la farfuria ei ,si-i dadu  jumatate din a ei.
Cainele nauc de asa imparteala incepu sa maraie:
-Bine pisico,dar eu sunt mare iar tu cu mult mai mica decat mine,.Nu crezi ca imparteala  stapanului e mai buna si mai dreapta?
-Nu cred nimic ,miorlai pisica a mare nemultumire ...ai uitat de juramantul nostru , prietenia inseamna egalitate fratioare!!!Iar asta inseamna sa impartim jumi-juma, orice!
Ori ai vrea sa ne certam si sa-l suparam pe stapanul nostru,miorlai  ea pe un ton  anume,cu indurerare.

Cainele credincios ,cu gandul la stapanul sau sa nu-l supere cu cearta lor,tacu si inghiti galusca,ce sa mai spuna,juramantul era apoi juramant,iar un caine adevarat se tine de cuvant!
Isi infuleca resemnat portia mai mica ca de obicei,pe cand pisica nu doar ca avu destul sa se ghiftuie bine ,ba ii si ramase mancare pe care o puse bine la loc secret intr-o camaruta din beciul casei.
....

Dupa asa  socoteala frateasca,dupa jumatate de an,cainele slabi si se obisnui cu mai putina mancare decat i-ar fi fost suficienta ,pe cand pisica  ospatandu-se  cu mult peste necesarul ei crescu si se  ingrasa frumusel.
Uimit dar si ingrijorat, stapanul hotara intr-o zi sa schimbe regimul pisicii,dandu-i mai putina mancare ,iar cainelui mai multa.Acum de calculati si voi copii,asta schimbare impartita jumi-juma ,tot una ca inainte este!Primi pisica mai putin si cainele injumatatind primea mai putin ,primi cainele  mai mult ,si pisica primea mai mult injumatatind.
Nici un folos asadar,unde mai pui ca stransese pisica provizii stiva in camaruta ei secreta,de unde isi suplimenta lesne portia in zilele mai sarace ,cand stapanul le dadea hrana mai putina.
Astfel dupa un an de zile pisica se ingrasase in asa hal,ca abia isi mai tinea burta mare cat dovleacul pe picioare.
Ce sa se mai incapa acum vorba de joaca cu fratele ei  cainele ,cat era ziua de mare doar cu mancatul ,lenevitul  si dormitul se ocupa,nici sa toarca mateste nu mai avea habar..

Cainele plictisit  cu un asa tovaras de joaca, deseori se pomenea oftand:
-Halal fratie,halal egalitate,halal dreptate...ce bine  era pe vremuri ,mancam  si eu suficient,si chiar daca ne  certam uneori ,ne impacam apoi si  ce joaca mai trageam prin casa si prin curtea toata.
Si totusi in inima lui credincioasa de caine,era tare multumit ca stapanul nu-l mai certa ca altadata  pentru poznele si galceava cu pisica .
Si mai era ceva de stiut care il incanta nespus...de cand pisica se ingrasase si toata ziua lenevea,stapanul fireste  isi petrecea mai mult timp cu el mangandu-l , alintandu-l si  jucandu-se cu el!Iar asta pentru un caine ,e cea mai mare rasplata si fericire cu putinta!
....

Intr-o dupa amiaza , stapanul pleca la un vecin ,si din graba uita poarta deschisa.
Pisica profitand de plecare,scosese o bucata  mare de carne  din camara ei secreta ,si iesi cu ea afara cu gandul sa o savureze in aer liber ,desfatandu-se la soare...
Cainele cum o vazu, cu gandul la imparteala frateasca,sari vesel in intampinare sa-si primeasca portia cuvenita.

-Pleaca caine,asta e mancarea mea economisita din jumi-jumate ,frateste!Fa-ti si tu provizii fratioare ,nu sa ajungi sa cersesti de la gura mea dreptul meu,miorlai pisica cu nerusinare .
Cainele marai  revoltat,dar nu zise nimic.
 Apoi fugi in spatele casei sa-si caute ceva de lucru ,sa uite de afuriseala pisicii.
Ramasa  singura in curtea din fata casei se tolani pe iarba langa un copac.Cu ochii atintiti la carne, adulmecandu-i parfumul si  socotind ea cum sa o inceapa ,cum o savureze mai bine,nici nu observa cand pe poarta casei se strecurase un caine vagabond .Nici nu apuca sa muste din carne ,ca se si vazu fata in fata cu strainul nepoftit.,aratandu-si coltii amenintator.Ce a urmat?Vai de ea,grasana, de ar fi lasat .mancarea  din gura si ar fi luat-o la fuga,bine ar fi fost ,insa prea lacoma din fire ,isi facu ,socoteala  pe data, sa se catare cu ea in copac. .Jalnica socoteala!De cand doar cu mancatul ,de unde sa mai aiba ea  forta si agilitate pentru un asemenea sport ?Abia reusi un salt anemic,iar de grasa ce era si forta prea putina in picioare ce avea,la urmarorul hop se pravali pe spate.Nici nu apuca sa se rasuceasca bine ca se si pomeni cu o muscatura puternica de burta.Cu un ultim efort din instinct de aparare pisica il zagarie pe caine pe bot si scoase un tipat de ajutor .Furios,cainele dadu sa o muste iar,si pe data pisica ar fi sfarsit groaznic daca nu i-ar fi sarit la timp in aparare fratele care auzise latrat strain si tipatul pisicii.

Cainele vazand in ce hal era sora sa pisica, nu a stat mult la hartuiala cu cainele strain .Viata pisicii era in pericol si timp de pierdut nu era,trebuia sa actioneze grabnic!.L-a lasat asadar  sa fuga pe poarta cu bucata de carne,iar el a dat fuga la vecin sa-si cheme  stapanul.
Stapanul  ajuns acasa,a invesmantat-o cu grija intr-o intr-o paturica,si a fugit repede cu ea in brate la veterinar.Doctorul a facut tot ce era necesar,insa in final consultandu-i inima ,a  oftat :
-Imi pare rau,de avea o greutate normala,altfel ar fi stat lucrurile,insa  fiind atat de grasa ,inima ei nu are suficienta putere sa pulseze bine sangele ramas in tot corpul.Iata de ce respira foarte greu ,sincer,cred ca nu va apuca sa mai traiasca decat cateva ore.
Acasa,stapanul indurerat a tot mangaiat-o si dezmierdat-o o vreme buna,dupa care a asezat-o in locul ei preferat ,un fotoliu mare cu o cuvertura rosie,moale si pufoasa.
....


Simtind ca i-a sosit ceasul,pisica l-a chemat pe caine la capataiul ei.
-Iarta-ma bunul meu caine,imi pare atat de rau  ca am fost atat de uracioasa  si egoista cu tine,atat de nedreapta!Tu insa, ca un adevarat frate,m-ai suportat atata vreme fara sa-mi porti pica,iar la necaz mi-ai sarit si in ajutor ca sa-mi salvezi  viata.Sincer,  nu meritam.
Abia acum am inteles ce inseamna prietenia cu adevarat,ce inseamna credinta si iubirea de stapan. V-am nesocotit pe amandoi cu socoteala mea prosteasca,dar crede-ma caine, un gand necurat m-a ispitit pentru tot ce s-a intamplat.Inainte ca sa-ti propun acel legamant viclean de pace si fratie,tot vedeam cum stapanul nostru iti da tie mereu mai multa mancare.Doar la asta imi statea mintea ,si uite asa in mintea mea naiva de pisica,mi-am imaginat ca pe tine te iubeste mai mult.Apoi mai era si faptul ca deseori te lua la plimbare prin oras,pe cand eu ramaneam de fiecare data  acasa singura. Asa am inceput tot mai mult cu timpul sa te invidiez, ba chiar sa te urasc in sinea mea,ma gandeam ca sunt tare nedreptatita de stapan,ca nu sunt tratata corect,ca de la egal la egal.E adevarat,mai apoi mi-am dat seama cat de amarnic greseam,dar devenisem din pacate prea lacoma ,prea pofticioasa ca sa cedez.Mi-am dat seama ca egalitatea asta, nu inseamna intotdeauna dreptate,ca in toate exista o masura cuvenita pe care stapanul nostru in intelepciunea lui stia cum sa o foloseasca,mi-am dat seama apoi ca el ne iubea si respecta pe amandoi la fel,doar ca ne trata diferit pentru ca suntem diferiti.Nici vorba ca mi-as fi dorit eu vreodata sa ma tina in lesa la plimbare,asta e ceea ce doar un caine poate si ii face placere,doar sa fie mereu alaturi de stapan...noi pisicile suntem altfel,avem cu totul  alte preferinte.Dar asa este,cand ti se intuneca mintea de invidie,orice ti se pare gresit si nedrept,iar cele bune,drepte si frumoase,,nu le mai vezi.

 Insa cel mai important lucru ce l-am invatat acum,este ce inseamna prietenia cu adevarat...adica sa rabzi, sa suporti multe,pana si foamea,pana  si nedreptatea ,doar ca sa nu superi pe cine il iubesti.Abia acum inteleg de ce se spune ca voi cainii ,sunteti cei mai buni prieteni ai omului.De la tine caine am invatat astea, eu insa ,vai mie...m-am gandit doar la stomacul meu,.si uite asa pe tine te-am lasat sa flamanzesti,iar pe stapan i-am nesocotit imparteala dreapta si increderea de s-a ales cu o pisica grasa si lenesa...o nesuferita!
Iartati-ma  ..mai apuca pisica sa spuna odata inainte de a se cufunda in somn
-Te iert pisico,te iert ,ii raspunse  cainele cu lacrimi in ochi,dar te rog eu ,nu muri...,doar te cunosc de mica de cand te-ai nascut si imi esti sa stii foarte draga,chiar daca ai gresit,eu te-am iertat sa stii surioara,cu totii mai gresim .Putem sa o luam de la capat,si vom fi presimt eu,cei mai buni prieteni !
Pisica il auzi ,dar nu mai avu putere sa-i raspunda.

Cainele a iesit afara si  toata noaptea s-a rugat  lui Dumnezeu,latrand la stele si la luna sa nu o lase pe pisica sa moara,sa o ierte..
Abia spre dimineata a adormit, si atunci a avut un vis uimitor.In vis se vazu cum se ruga  la cer,iar dintr-o data luna incepu sa coboare de pe cer ,marind-se tot mai mult si mai mult.Si se cobora chiar in fata custii sale,si era acum mare,mare cat casa stapanului.
Apoi ca intr-un medalion ,aparu in cadrul ei rotund de-un alb sidefiu,stralucitor , Dumnezeu insusi . Tare mult mai semana cu stapanul sau!
Si privindu-l drept in ochi,cu blandete,Dumnezeu i-a spus::
-Caine ,prieten bun si credincios ce esti,dupa tote cele marturisite si petrecute,iata socoteala mea pentru socoteala nesabuita a pisicii.
Dumnezeu a ridicat ambele maini si in fiecare a aparut o farfurie cu mancare.Cata mancare era in stanga tot atat si in dreapta,asa, ca dupa socoteala pisicii.

-Iata ,spuse Dumnezeu privind la portia din stanga,aceasta e jumatatea nedreapta ce ti-a revenit tie.Tu insa ai iertat-o ,nu te-ai impotrivit impartelii ei,nu ai dusmanit-o.Daca tu ai suportat nedreptatea si ai  iertat-o in inima ta asa cum i-ai marturisit,cum as putea sa nu o iert si  Eu? Si spunand astea,Dumnezeu sufla odata peste farfurie si ea se preschimba intr-o stea care se ridica deasupra umarului sau stang.
Apoi privi la farfuria din dreapta.
-Iata si cealalta jumatate  nedreapta a socotelii,ce ia revenit ei,parte la care nu a vrut sa renunte niciodata.Daca  ieri dupa amiaza  ar fi impartit cu tine bucata aceea de carne,acel caine strain nu ar fi intrat in curte,m-am indurat de ea insa,si am facut sa auzi strigatul ei de ajutor ca sa fii la timpul potrivit alaturi ,sa nu sfarseasca pe loc.I-am mai dat astfel o sansa.In ultima clipa,in mare suferinta fiind,s-a intamplat ce am tot asteptat de la ea,faptul de a se cai amarnic si recunoaste greseala  cerandu-si iertare..Pentru asa ceva ,primeste iarasi binecuvantarea iertarii de la mine,caci scris este ca pacatul recunoscut sa fie pe jumatate iertat,iar asta este o jumatate din pacatul ei.
Si spunand acestea,sufla peste farfurie si ea se preschimba intr-o stea care se ridica deasupra umarului sau drept.
 Cainele sari in sus de bucurie si vru sa multumeasca ,insa Dumnezeu ii facu semn ca nu a terminat inca .
-Am iertat pentru atitudinea voastra,pentru bunatatea si credinta  ta,pentru cainta ei ,si faptul de a-si fi cerut iertare,dar mai exista in toata socoteala asta o parte importanta de iertat.
Este partea  nedreapta fata de stapan,caruia i-a nesocotit imparteala.
Aceasta este  chiar nedreptatea fata de mine insumi.Cand cineva nedreptateste pe cineva,uita ca  ma nesocoteste totodata pe mine,neascultand oranduiala mea menita ca ei sa traiasca in pace si armonie..
Insa loc de iertare mereu exista!Pisica a recunoscut ca a gresit fata de stapan ,iar tu te-ai rugat pentru viata ei din toata inima ta.Mult poate dragul meu rugaciunea celui drept si credincios!
Si spunand astea, Dumnezeu batu o data din palme si inca  o stea minunata aparu,de data aceasta deasupra capului .
Ce tablou minunat era acesta dragi copii,greu de povestit.

Ar fi privit el mult tabloul acesta in vis,insa imediat auzi o voce puternica.
-Hei caine,trezeste-te !
Cainele deschise ochii  si vazu in fata sa pe stapan in picioare cu pisica in brate.
Stapanul se lasa apoi pe vine si parca il vazu astfel pe Dumnezeu in vis cum se coborase din cer.
Da,  stapanul meu seamana cu Dumnezeu, si la voce de asemenea isi spuse el in sinea sa cu mare incantare..
Iradios ,cu zambetul pe fata,stapanul ii spuse :
-Bucura-te caine,pisica si-a revenit,traieste!!!
-Da,stiu,stiu,stiu...latra el de trei ori cu mare bucurie,asa,ca pentru fiecare dintre cele trei stele aratate in vis.
Apoi ,se ridica pe doua picioare si incepu sa-si linga de zor stapanaul  pe obraji ,pe nas ,pe urechi... si bineinteles nici pe pisica nu  uita sa o alinte asa cum stiu doar ei cainii sa o faca.
-Ce ma bucur caine sa te vad,mieuna cu blandete pisica privindu-l drept in ochi...crede-ma, mai mult ca niciodata...bunule meu frate!