Se afișează postările cu eticheta Rugaciune. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Rugaciune. Afișați toate postările

miercuri, 1 august 2018

Rugaciunea si Durerea Inimii

"Dar pentru ca rugăciunea să se facă în chip corect, trebuie să te doară pentru ceilalţi. Pentru că tipicul multor creştini din vremea noastră este să nu dorească să se mâhnească. Chiar şi pensionarii, care toată ziua stau, nu se duc să se apropie de un copil părăsit, deoarece aceasta cere durere de cap. Mănân­că, îşi beau cafeaua lor, fac o plimbare, se duc la vreun spital care are infirmieri, la ceva organizat, ca să vadă vreun bolnav pentru că aceasta este mai uşor. Adică fac aceasta ca să fie satisfăcuţi şi astfel îşi odihnesc gândul că şi-au făcut datoria. Pe câţi n-am îndem­nat să ajute copii părăsiţi! Dar n-au făcut nimic."
....
" Trebuie să ne doară. Oare poate persista o ispită sau o stare grea dacă se roagă călugării cu inima? Cu toate că trecem prin ani grei, văd că în mănăstiri domneşte un duh… de veselie! Lumea arde. "
....

"Totul este calitatea rugăciunii. Rugăciunea trebuie să fie din inimă, să se facă cu durere. Pentru Dumnezeu nu are atâta valoare cantitatea rugăciunii precum are calitatea ei. Rugăciunea ce se face în mănăstiri are cantitate, dar nu ajunge aceasta. Trebuie să aibă şi calitate. Atâtea ore de rugăciune făcută de atâtea persoane, dacă ar fi fost din inimă, ar fi schim­bat lumea. De aceea scopul este ca slujbele să se facă din inimă.
Rugăciunea din inimă ajută nu numai pe ceilalţi, ci şi pe noi înşine, pentru că înlesneşte să vină bunătatea lăuntrică. Când ne punem în locul celuilalt vin în mod firesc dragostea, durerea, smerenia, recunoştinţa noastră faţă de Dumnezeu cu slavoslovire neîncetată, şi atunci rugăciunea pentru semenul nostru se face bine primită de Dumnezeu şi îl ajută."
Sfantul Paisie Aghioritul

duminică, 18 martie 2018

Ruga lui Corneliu Coposu



Cerne Doamne linistea uitarii,
Peste nesfarsita suferinta,
Seamana intinderi de credinta,
Si sporeste  roua indurarii.

Rasadeste Doamne dragostea si  crinul,
In ogorul napadit de ura,
Si asterne peste munti si zgura,
Linistea, iertarea si seninul.

Poezia  este inscriptionata pe un monument dedicat acestuia,monument aflat  intr-un mic parc de pe Bulevardul "Corneliu Coposu" din Bucuresti.(sector 3,langa biserica Sfantul Mina)
Bustul apartine sculptorului buzoian Bogdan Adrian Lefter.
Lucrarea acestuia mi-a atras in mod deosebit atentia(chiar reusita),si astfel cercetand-o am ajuns sa citesc aceasta rugaciune .Prin simplitate si frumusetea rimei, mi-a mers chiar la suflet!




miercuri, 20 ianuarie 2016

Rugaciunea Sfantului Francisc din Asissi


Doamne,
Fa din mine un instrument al impacarii intre oameni:
Unde este ura,eu sa aduc iubire,
Unde este vina, eu sa aduc iertare,
Unde este dezbinare,eu sa aduc unire,
Unde-i ratacire,eu sa aduc adevarul,
Unde-i indoiala ,eu sa aduc credinta,
Unde-i disperare,eu sa aduc speranta,
Unde-i intuneric,eu sa aduc lumina,
Unde-i suferinta,eu sa aduc bucurie.

Doamne,
Ajuta-ma ca mai curand eu sa mangai pe altii decat sa fiu mangaiat,
Ca eu sa-i inteleg pe altii decat eu sa fiu inteles,
Ca eu sa iubesc pe altii decat eu sa fiu iubit.

Caci cand ma uit pe mine insumi atunci ma gasesc,
Cand iert,atunci gasesc iertare,
Cand mor pentru mine,atunci inviu la viata de veci.
Amin.





Mentiune: Sfantul Francisc din Assisi este considerat ocrotitorul animalelor pentrul harul sau deosebit de a comunica cu ele.Este celebrat in fiecare an pe 4 octombrie,zi declarata si "Ziua Internationala a Animalelor".

joi, 12 iunie 2014

Rugaciunea Parintelui Arsenie Boca...

Doamne,
Cela ce vii in taina intre oameni,
Ai mila de noi...



Multumiri autoarei acestui minunat clip.Felicitari!

sâmbătă, 6 iulie 2013

"Rugaciune" de Octavian Goga

Rugaciune...

Rătăcitor, cu ochii tulburi,
Cu trupul istovit de cale,
Eu cad neputincios, stăpâne,
În fața strălucirii tale.
În drum mi se desfac prăpăstii,
Și-n negură se-mbracă zarea,
Eu în genunchi spre tine caut:
Părinte,-orânduie-mi cărarea!

În pieptul zbuciumat de doruri
Eu simt ispitele cum sapă,
Cum vor să-mi tulbure izvorul
Din care sufletul s-adapă.
Din valul lumii lor mă smulge
Și cu povața ta-nțeleaptă,
În veci spre cei rămași în urmă,
Tu, Doamne, văzul meu îndreaptă.

Dezleagă minții mele taina
Și legea farmecelor firii,
Sădește-n brațul meu de-a pururi
Tăria urii și-a iubirii.
Dă-mi cântecul și dă-mi lumina
Și zvonul firii-ndrăgostite,
Dă-i raza soarelui de vară
Pleoapei mele ostenite.

Alungă patimile mele,
Pe veci strigarea lor o frânge,
Și de durerea altor inimi
Învață-mă pe mine-a plânge.
Nu rostul meu, de-a pururi pradă
Ursitei maștere și rele,
Ci jalea unei lumi, părinte,
Să plângă-n lacrimile mele.

Dă-mi tot amarul, toată truda
Atâtor doruri fără leacuri,
Dă-mi viforul în care urlă
Și gem robiile de veacuri.
De mult gem umiliții-n umbră,
Cu umeri gârbovi de povară...
Durerea lor înfricoșată
În inimă tu mi-o coboară.

În suflet seamănă-mi furtună,
Să-l simt în matca-i cum se zbate,
Cum tot amarul se revarsă
Pe strunele înfiorate;
Și cum sub bolta lui aprinsă,
În smalț de fulgere albastre,
Încheagă-și glasul de aramă:
Cântarea pătimirii noastre




Mentiune:In imagine, "Pieta" de la Domul din Florenta,lucrare neterminata apartinand lui Michelangelo.