A doua sansa/Obiecte de arta din materiale reciclabile

Vazusem odata la televizor un interviu cu o doamna care obisnuia sa culeaga tot felul de obiecte vechi si stricate aruncate la gunoi,obiecte pe care cu multa imaginatie si simt creativ le reconditiona obtinand lucruri minunate cu valoare artistica.Intrebata ce anume o determina sa faca lucrul acesta,ea a spus ca oricine merita o a doua sansa,chiar si aceste lucruri (nedorite) care au fost bune candva si lumea s-a dispersat de ele, fie ca s-au stricat ceva,fie ca vrea ceva nou si modern.O noua infatisare,o noua viata in ambientul de acasa!
Uneori imbina diversele piese din acestea pentru a obtine ceva cu totul nou si inedit!Imaginatia in arta nu are limite !

In materialul prezentat e vorba de materiale reciclabile care insa sub bagheta pasiunii,talentului  si imaginatiei artistice dobandesc structura,forma si culoare de vis!Superb!

Copii si parinti/Imaginatie vs. rigorism

Copiii se simt foarte bine atunci cand parintii au hobby-urile lor,si mai putin bine,ori chiar rau,atunci cand   din lipsa de hobby-uri acestia isi centreaza atentia asupra lor, dadacindu-i si moralizandu-i permanent .
Un hobby poate apoi deveni o forma minunata de comunicare intre parinte si copil,ori ceva pe care parintele il poate transmite copilului sau ca o zestre de suflet drept mostenire.
Prea multi parinti sunt posesivi cu copii lor,prea mult primeaza dorinta de a-i controla de  a le impune ceva !.Astfel,nu faci decat sa ii sufoci,inabusi,inhibi personalitatea in formare!
Copilului trebuie sa-i lasi libertate in activitatile specifice varstei,iar orice corectie dorita in anumite aspecte negative,trebuie sa se realizeze cu rabdare,tact, discretie fara ca acesta sa resimta acea autoritate in regim  de forta,amenintare,pedepsire.
Cand greseste fa-l sa intelega de ce greseste,iar pentru asta poti sa-i dai multe exemple despre urmarile unui anume greseli.Ascultarea in contextul intelegerii are sorti de izbanda cu mult mai mare decat vocea autoritara care tuna si ameninta!
"Nu e bine,nu e frumos!"...nu e suficient de spus,trebuie sa-i si explici de ce,trebuie, mai mult, sa gasesti o forma de a-i explica cat mai  interesanta si pe intelesul lui!

Constat adeseori  o mare,mare lipsa de imaginatie din partea parintilor.
Copilaria este prin excelenta un teritoriu psihologic tributar  jocului si fanteziei de poveste.
Joaca-te ca atare cu el,da in mintea lui apeland la imaginatia de poveste,inventeaza situatii amuzante cu personaje fictive bune sau rele,abordeaza anumite sarcini de lucru sub forma de concursuri cu recompense,citeste-i din literatura specifica varstei discutnd apoi impreuna despre subiect...si foarte important in acest caz,fa-o cu maxima convingere,cu inima plina,cu entuziasm si bucurie,nu ca o sarcina autoimpusa!

Ar trebui scrise carti pentru parinti lipsiti de imaginatie,cu tipuri de activitati si forme de abordare inedite  in functie de anumite dificultati specfice in cresterea si educarea copiilor.!Ar trebui multe asemenea carti in casa unui parinte!
Un parinte foarte rigorist, adica  lipsit de ceva imaginatie si fantezie creatoare,ar trebui sa se autoeduce in acest sens daca vrea sa-i ofere copilului sau o copilarie fericita !

Cred ca cea mai minunata menire a copilului in viata adultilor este aceea de a-i reconecta pe acestia din cand in cand la taramul jocului si fanteziei de poveste,pentru ca altminteri riscam sa ne robotizam,sa devenim sclavii muncii si pragmatismului lumesc.
Pentru asta  insa,trebuie fireste  ca tu ca parinte sa accepti sa joci cu el jocul copilariei!
Fii muncitor, responsabil.,serios,dar nu uita totusi sa te bucuri de compania propriului copil!Urmarindu-l,discutand si jucandu-te cu el,vei avea de redescoperit  multe lucruri minunate  ce s-au atenuat sau chiar pierdut odata cu maturizarea ta.
Vorba lui Brancusi "Cand nu mai suntem copii,suntem ca si morti!"

Parintii obsedati de curatenie,mancare,munca in exces pentru  confort si bunastare materiala...au ratat "Marea Intalnire "cu propriul copil!