Absurditatea raului...mi-a atras atentia in mod deosebit aceasta replica dintr-un film:
"Eu nu pot sa-ti fac rau,tu insa de ce vrei sa-mi faci rau?"
Sa te certi,sa te razboiesti facand rau cu cel ca si tine pornit,pot admite,insa sa te certi,sa declari razboi celuia pasnic,pacifist, care nu are nimic cu tine,e strigator la cer de revoltator si de stupid!
Astazi stiinta spune una,maine apar conform altor studii,alte consideratii,teorii.Contestatii!
Sincer,a inceput cumva sa ma si amuze lucrul asta!
Voi ce parere aveti?
Suferiti in lipsa comunicarii cu altii,sau preferati de cele mai multe ori sa fiti singuri cu gandurile si pasiunile voastre?
Apropos, citeam undeva acum cativa ani ca oamenii de stiinta au descoperit o noua gena responsabila pt insigurare!Simbolic au denumit-o "gena singuratatii"!
Citeste aici intr-o clipa de ragaz!
https://www.descopera.ro/stiinta/19960604-cat-de-multa-nevoie-au-oamenii-de-conexiuni-sociale-o-teorie-de-baza-a-psihologiei-este-contestata
NP:Candva demult am scris ca prefer nebunia singuratatii decat prostia si mediocritatea anturajului.Nu neg ca am nevoie sa discut,sa comunic cu altii,dar nu stiu cum se face ca de cele mai multe ori raman cu un gust teribil de amar.Adeseori,plec spunandu-mi ca mai bine evitam persoana si imi vedeam de dumul meu.Singur pe o banca privind lumea de departe,ajung sa cred ca e cea mai buna optiune in care interferez cu lumea,doar vizual,contemplativ.,uneori e suficient,da roade chiar.adica sentimentul unei singuratati apasatoare se diminueaza suficient incat sa-mi regasesc resurse de a o suporta si chiar de a ma bucura de viata..in multe momente de singuratate!!
Cand discut cu cineva,adeseori vrea atentie permanenta,turuie si nu se mai opreste ,e clar,diverse marcaje, boli isi spun cuvantul..e un monolog in asta iar eu ca si ascultator ma umplu si ma consum teribil.Ma simt intr-un final epuizat cumva,toti se plang,toti acuza,repeta obsesiv aceeasi placa a unei suferinti,nemultumiri,conflict...ce lume bolnava,ce trist!Daca reusesc sa spun si eu ceva,un sfat,o vorba buna de duh,am sentimentul ca nu asculta,ca nu i-au aminte,nu retin mai nimic defapt,doar mimeaza ascultarea,mintea le este doar acasa la ei,la problemele si obsesiile lor!
Daca nu mai stim sa ascultam,comunicarea devine doar o tentativa menita esecului, un fiasco! Sa ascultam fiecare,fara reciprocitivitate ,fara respect la urma urmei,nu se poate comunica!E inutil,e pierdere de timp!
Ai grija omule fata de cine te confesezi,pe cine asculti,ai grija la masura,ce,cat si cum discuti.Spune stop la timp ,nu te lungi la vorba cu strainuii,si nici baremi ,in multe cazuri am constatat,cu cei care pretind ca isi sunt prieteni!
Ajuta ascultand,ajuta cu un zambet,cu o vb buna ,cu un gest daca se impune,dar dupa caz cu masura de timp si implicare cuvenita!
Cine nu stie sa taca ,nu stie sa asculte,si asemenea , cine nu stie sa asculte nu stie sa taca !Conversatia in comunicare e o arta pe care ambele parti trebuie sa si-o insuseasca,sa o practice!Un dialog real,benefic de ambele parti se construieste cand emitatorul si recepturul schimba rolurile cu o anumita frecventa,e o lege de bun simt tacit,respect, educatie si niscai intelepciune.
Categoric arta conversatiei ar trebui sa reprezinte un obiect de studiu in scoala!
Altminteri,si in "comunicare" ajungem la legea egoista si primitiva a lui "Care pe Care"!
