Copii si parinti/Imaginatie vs. rigorism

Copiii se simt foarte bine atunci cand parintii au hobby-urile lor,si mai putin bine,ori chiar rau,atunci cand   din lipsa de hobby-uri acestia isi centreaza atentia asupra lor, dadacindu-i si moralizandu-i permanent .
Un hobby poate apoi deveni o forma minunata de comunicare intre parinte si copil,ori ceva pe care parintele il poate transmite copilului sau ca o zestre de suflet drept mostenire.
Prea multi parinti sunt posesivi cu copii lor,prea mult primeaza dorinta de a-i controla de  a le impune ceva !.Astfel,nu faci decat sa ii sufoci,inabusi,inhibi personalitatea in formare!
Copilului trebuie sa-i lasi libertate in activitatile specifice varstei,iar orice corectie dorita in anumite aspecte negative,trebuie sa se realizeze cu rabdare,tact, discretie fara ca acesta sa resimta acea autoritate in regim  de forta,amenintare,pedepsire.
Cand greseste fa-l sa intelega de ce greseste,iar pentru asta poti sa-i dai multe exemple despre urmarile unui anume greseli.Ascultarea in contextul intelegerii are sorti de izbanda cu mult mai mare decat vocea autoritara care tuna si ameninta!
"Nu e bine,nu e frumos!"...nu e suficient de spus,trebuie sa-i si explici de ce,trebuie, mai mult, sa gasesti o forma de a-i explica cat mai  interesanta si pe intelesul lui!

Constat adeseori  o mare,mare lipsa de imaginatie din partea parintilor.
Copilaria este prin excelenta un teritoriu psihologic tributar  jocului si fanteziei de poveste.
Joaca-te ca atare cu el,da in mintea lui apeland la imaginatia de poveste,inventeaza situatii amuzante cu personaje fictive bune sau rele,abordeaza anumite sarcini de lucru sub forma de concursuri cu recompense,citeste-i din literatura specifica varstei discutnd apoi impreuna despre subiect...si foarte important in acest caz,fa-o cu maxima convingere,cu inima plina,cu entuziasm si bucurie,nu ca o sarcina autoimpusa!

Ar trebui scrise carti pentru parinti lipsiti de imaginatie,cu tipuri de activitati si forme de abordare inedite  in functie de anumite dificultati specfice in cresterea si educarea copiilor.!Ar trebui multe asemenea carti in casa unui parinte!
Un parinte foarte rigorist, adica  lipsit de ceva imaginatie si fantezie creatoare,ar trebui sa se autoeduce in acest sens daca vrea sa-i ofere copilului sau o copilarie fericita !

Cred ca cea mai minunata menire a copilului in viata adultilor este aceea de a-i reconecta pe acestia din cand in cand la taramul jocului si fanteziei de poveste,pentru ca altminteri riscam sa ne robotizam,sa devenim sclavii muncii si pragmatismului lumesc.
Pentru asta  insa,trebuie fireste  ca tu ca parinte sa accepti sa joci cu el jocul copilariei!
Fii muncitor, responsabil.,serios,dar nu uita totusi sa te bucuri de compania propriului copil!Urmarindu-l,discutand si jucandu-te cu el,vei avea de redescoperit  multe lucruri minunate  ce s-au atenuat sau chiar pierdut odata cu maturizarea ta.
Vorba lui Brancusi "Cand nu mai suntem copii,suntem ca si morti!"

Parintii obsedati de curatenie,mancare,munca in exces pentru  confort si bunastare materiala...au ratat "Marea Intalnire "cu propriul copil!

Spirit vs robotism.

Dai cu stersul prafului si cu mocul,dai cu gatitul si haleala ,dai cu cicaleala copiilor si cu barfele in casa si printre vecini.Supliment:barfele de la maria sa tv-ul,,unde emisunile de barfa si scandal sunt cele mai agreate si urmarite!
Si astazi, se adauga copios, gramada de emisuni culinare,pentru cultura ta in arta gatitului,asta  in cel mai bun caz.Ce sa spun, simt o bucurie sufleteasca nemaipomenita!
De peste 2000 de ani de la venirea lui Iisus,lumea a ramas la aceeasi rutina casnica care nu are nimic de a face cu propasirea spiritului dornic de cunoastere,joc,inedit,zbor,bogatie si ardoare sufleteasca prin implicarea in diverse tipuri de activitati inteligente,creative..
Omule,cum sa daruiesti dragoste daca nu acumulezi o anumite zestre de suflet,spirit,cunoastere?
Fara lectura unor carti bune ce sa discute doua persoane ? Barfe,maruntisuri,lucruri care nu conduc catre nimic bun ,constructiv,relevant.
In loc ca omul sa caute sa adauge in permanenta cate ceva universului sau de cunoastere si simtire,el se complace in postura de sclav al muncii,al trebaluitului casnic dus adeseori in extrema,al mancarurilor si bauturii,al discutiilor lipsite de orice substrat de idei si mesaj uman..Cata josnicie,cat conservatorism,instinctualitate,cat atasament de materie si confort ,cata lipsa de cutezanta si indrazneala!
Spiritul cel inaripat a fost infrant de robotism si spirit gregar de barfa!Ingerii si-au pierdut aripile,nu mai canta,Dumnezeu insusi... plange!!!

Mentiune: Am scris acest aticol,si cu gandul la emisiunea "Schimb de mame!"
Bine zic marii pedagogi:."Educatia ar trebui sa inceapa in primul rand cu parintii!"
E fr trist ce mentalitati inapoiate persista si astazi in universul familiei!