Credinta cu adevarat!

Motto:"Am imbratisat copacul,si am simtit slava Cerului!"

Spune careva cuiva  intr-un comentariu:
"Pocaieste-te si crede in evanghelie!"

Of Doamne...nu ajungi sa faci ceva cu adevarat bine,atat timp cat nu simti ceva puternic pentru acel ceva!
Nu poti crede,sau sa te pocaiesti  cu adevarat ,doar  asa ca ti se spune ca asa e bine,asa trebuie,asa scrie intr-o carte sfanta!Adevarata credinta nu poate surveni ca o forma de ascultare impusa sau autoimpusa,,,atat timp cat nu poti simti tu singur impetuos ceva pentru care ajungi pur si simplu sa exclami firesc "Doamne!"

Poti spune/recomanda cuiva "citeste Evanghelia"...insa finalitatile de a crede si te pocai e ceea ce ramane la alegerea cititorului.
Credinta cu adevarat  se afirma treptat in contextul unei  anumitei experiente de viata,cautari permanente,maturizari .
Altminteri, se apropie sau este chiar,de ceea ce se numeste ,indocrinare!

Lipsesc Mijloacele in problema credintei...Dumnezeu,dragostea de El,,, se reprezinta prin diverse cai de acces ,si fiecare le poate cunoaste pe anumite dintre ele prin cautare,traiere,dedicatie!
Daca omul este creatia cuiva,acel Creator este ca parte de simtire, recunoastere,recunostinta in tine!

Prefer  pe cel care citeste scriptura pentru ca a ajuns dupa o anumita experienta de viata la considerentul ca trebuie sa o citeasca,decat pe cel care o citeste pentru ca asa i-a spus careva ca trebuie,sau pur si simplu i s-a impus!!
Pentru ca adeseori constat in cel de-al doilea caz, cata fatarnicie si proasta intelegere exista in perceptia existentei si vointei divine.

Viata se traieste,Dumnezeu e Viata!
Cartea,e doar un semnal,o atentionare,o punte de reflectie,aprofundare catre Viata!
Daca nu posezi Viata, nu o traiesti constient,analitic...cum sa simti,sa intelegi cartea?

A reflecta /Credinta

Credinta in nici un caz nu o poti impune cuiva la modul ca daca nu crede e vai si amar de el,ori ca nu se va mantui!Nu cred ca Dumnezeu vrea cu orice pret sa crezi in El.Daca vrea ceva foarte mult ,sunt faptele tale bune,milostenia ,iubirea afirmata cat mai plenar dispui cu putinta!
Credinta nu poate veni prin constrangere,targuiala,amenintare!Vine din cautare proprie,din truda vietii tale,din anume prinos al inimii tale greu incercate.
Apoi,cata credinta au cu adevarat cei care se falesc cu ea?
Pai,Biblia spune clar"De-as avea credinta cat un graunte de mustar as muta si muntii" ori,"Cred Doamne ,ajuta necredintei mele"Sunt asadar  in noi si un ateu si un credincios,iar intre ei o lupta permanenta ,e cat se poate de firteasca..Daca am avea credinta adevarata,nu ar exista lasitate ori frica de moarte!Vaz totusi cat menaj si reverente fac preotii conducerii acestei lumi!Vaz gramada de "credinciosi" pentru care ecuatia om -divinitate ,mai cu seama  din incidenta bolii capata eligibilitate.

Ei da,cate indoieli,caderi nu sunt,insa cati de putin le vor recunoaste vreodata!
Maica Tereza spre exemplu, a recunoscut si s-a temut sa nu spuna prea multe de teama de a nu fi catalogata drept eretica.
A murit sub semnul incertitudinii"Daca Dumnezeu exista,il rog atunci sa ma ierte".
Apropos ,anul asta ar urma sa fie sanctificata.Nu am nimic potrivnic,pentru ca si caderile fac parte din cautare!Nu am nimic potrivnic,deoarece primeaza o viata intreaga de dedicatie altora, oblojind bolnavi intr-un tablou al mizeriei si sarciei de nedescris!Altii care comenteaza obraznic ,hulind chiar, nu sunt capabili sa aiba grija de propriul parinte bolnav,angajeaza in cel mai bun caz pe cineva ,caci nu suporta chipul bolii,suferintei.
Doar puneti-va in locul ei nitel ca sa intelegeti de ce merita sa fie sanctificata.

Dai omului cateva teme de reflectie,sugereaza cateva lucruri importante,,.nu insista fluvial moralizator ,lasa-l apoi singur sa mediteze,sa caute,sa-si afle drumul catre ce ai voit tu indemnul.
Materialul postat exact prin asta mi-a placut,Rationamente simple ce dau oricui de gandit,,,fara pretentii,fara acea obedienta strict moralizatoare.
Un mod de a te atentiona despre o perspectiva ce nu ti-a trecut probabil prin minte!
Desigur,nu e musai   sa fii intru totu de acord cu ce scrie.
Dumnezeu din iubire,te-a creat liber sa alegi!Adica,nu te trazneste pe loc cand gresesti,cand ratacesti,cand pacatuiesti.Ai timp sa decantezi,sa cauti,poti sa te caiesti,poti sa schimbi drumul tau in acest labirint sofisticat si anevoios al vietii.Din aceasta perspectiva,duhul trandaviei ,comoditatea,atasamentul de rutina,confort,bunastare materiala...astea sunt cele mai grave metehne omenesti.

Toate sunt ingaduite,dar atentie,,,nu toate sunt de folos spre zidirea ta!(spune Biblia)

Marturia lui Dostoievski

"Prin ce chinuri groaznice am trecut, cât m-a costat şi cât mă costă încă această sete de a crede, care e cu atât mai puternică în sufletul meu, cu cât se găsesc mai multe argumente potrivnice. Şi cu toate acestea, Dumnezeu îmi trimite uneori momente în care sunt cu desăvârşire liniştit. În aceste momente eu îi iubesc pe alţii şi găsesc că şi alţii mă iubesc pe mine. În asemenea clipe mi-am alcătuit un simbol de credinţă în care totul pentru mine este limpede şi sfânt. Acest simbol este foarte simplu. Iată-l, cred că nu e nimic mai frumos, mai profund, mai simpatic, mai raţional, mai bărbătesc şi mai desăvârşit decât Hristos. Şi nu numai că nu este, ci mi-o spun cu dragoste geloasă, nici nu poate fi. Mai mult: dacă cineva mi-ar dovedi că Hristos este în afară de sfera adevărului, aş prefera să rămân mai bine cu Hristos decât cu adevărul."