Uneori ai nevoie de munca fizica ca sa poti alunga gandurile sumbre care inerent se strecoara pe calea unei meditatii prea indelungate.Munca fizica te ajuta psihic sa te mentii sanatos atunci cand te-ai afundat in butoiul acela cu melancolie al dizertatiei cu iz filozofic.
Desigur, si cel care munceste prea mult fizic,ar trebui din cand in cand sa mai citeasca o carte ca sa nu devina tocmai un robot,sau sa ramana intr-un stadiu mai mult primitiv-instinctual.
Din pacate, din cate constat,ori una ,ori cealalta extrema ,a le imbina armonios, mai rar!
Drum de mijloc,greu de infaptuit.
Nu te atasa de nimic in exces,nu starui sa oscilezi numai intr-o anume directie,,orice saturatie e nesanatoasa!
Imbina pe cat poti de mult,diverse tipuri de activitati!Fiecare tip sporeste ca forta benefica de actiune asupra ta ,la modul combinativ!Ca si intr-o mancare gustoasa,trebuie sa amesteci diverse ingrediente,condimente,arome in anumite proportii!
Desigur.fiecare prin temperament,vocatie are o dominanta in viata sa ca forma de dedicatie,dar nu uita ca doar adaugand constant si alte forme de actiune,ea capata o forta mentala sanatoasa si expresie aparte!
Ca si mancarea,are o dominanta ca gust prin ingredientul de baza,dar fara anumite alte adausuri , condimente,nu obtii savoarea maxima!
Am ascultat candva enorm de multa muzica, am facut cum s-ar spune, meloterapie!Am exagerat!
Azi nu mai prea pot asculta muzica ca odinioara!Aproape ca o refuz !
Orice mancare cat de gustoasa ar fi ea,daca zilnic manaci doar acelasi fel..cu siguranta intr-o zi datorita saturatiei,ti se va apleca!
In urma unor necazuri mari,poti lesne ajunge la o depresie puternica.
Daca ar exista cultul si obisnuinta sa imbini diverse tipuri de activitati in timpul liber,cred ca sansa de a se instala si croniciza ar scade substantial.Un stil de viata sarac in tipuri de activitati,indiferent de calitatea lor,nu este evident suficient de a traversa ,lupta cu o depresie.
Rutina,saturatia ei, nu prea face casa buna cu sanatatea in caz de boala.
Exploreaza noul,incearca si altceva decat ceea ce obisnuiesti,nu te plafona de acelasi tip de activitate ,indiferent cat de draga iti este!
Cand vei reveni la ea,o vei aprecia si mai mult si vei avea idei,imaginatie si spirit mai viguros pentrua a o sustine si performa calitativ!
Se afișează postările cu eticheta echilibru. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta echilibru. Afișați toate postările
miercuri, 5 octombrie 2016
miercuri, 6 aprilie 2016
Fanatismul si Moderatia
MOTTO: Calea echilibrului:"Nici prea mult eu,nici prea mult zeu!"
Unii sunt cazuti intr-o extrema numita fanatism,un soi de idolatrie,de atasament excesiv fata de ceva sau cineva atat de mare incat orice parere contrarie la adresa cultului respectiv,provoca lesne indignare si ura.Nu e greu de dedus ca asa ceva tine si de un sine din cale afara de mandru,invidios,egoist.Omul mandru vrea mereu sa aiba dreptate,iar cand mai exista si un soi de fetis ,cu atat mai mult !Adeseori in cazul fanatismului apar resentimente teribile ce merg catre spirit agresiv-razbunator.
Psihiatric se pare ca fanatismul are o legatura puternica cu ceea ce este denumit "paranoia megalomanica"
In cazul credintei si opusului ei,exista din aceasta incidenta credinciosi fanatici ori atei fanatici.
Exista insa si stilul echilibrat,moderat.In acest caz exista o pretuire deosebita fata de ceva sau cineva ,insa fara a cadea in acel exces specific idolatriei .Una este sa fii fan Beatles sa spunem,si cu totul altceva sa devii fanatic Beatles!(Lennon a fost ucis de un fanatic revoltat ca idolulul sau a refuzat sa-i acorde un autograf!)Orice atasament excesiv ,indiferent despre ce este vorba,indiferent cata virtutea regasim in acel ceva sau cineva,nu este altceva decat fanatism.Un soi de fixatie maladiva,de obsesie care limiteaza si intuneca glasul ratiunii,inimii.
Daca un credincios moderat se intalneste cu un ateu fanatic,ori viceversa, are loc o discutie intre un credincios fanatic si un ateu moderat,nu e bine deloc,sar si scantei in ultima instanta!
Daca intra in disputa un credincios si un ateu,ambii fiind fanatici...e grav rau, jale si prapad mare ce se poate isca!
Insa..daca discuta un credincios moderat si si un ateu modert,ei da,se poate comunica,se pot intelege,respecta reciproc,invata si construi deopotriva ceva.
Credinciosul poate spre exemplu recunoaste clipe de necredinta negate din fatarnicie,,ateul poate recunoaste clipe de credinta negate din mandrie!...
Asadar cautati calea echilibrului...motto-ul ales mi se pare cat se poate de sugestiv!
Unii sunt cazuti intr-o extrema numita fanatism,un soi de idolatrie,de atasament excesiv fata de ceva sau cineva atat de mare incat orice parere contrarie la adresa cultului respectiv,provoca lesne indignare si ura.Nu e greu de dedus ca asa ceva tine si de un sine din cale afara de mandru,invidios,egoist.Omul mandru vrea mereu sa aiba dreptate,iar cand mai exista si un soi de fetis ,cu atat mai mult !Adeseori in cazul fanatismului apar resentimente teribile ce merg catre spirit agresiv-razbunator.
Psihiatric se pare ca fanatismul are o legatura puternica cu ceea ce este denumit "paranoia megalomanica"
In cazul credintei si opusului ei,exista din aceasta incidenta credinciosi fanatici ori atei fanatici.
Exista insa si stilul echilibrat,moderat.In acest caz exista o pretuire deosebita fata de ceva sau cineva ,insa fara a cadea in acel exces specific idolatriei .Una este sa fii fan Beatles sa spunem,si cu totul altceva sa devii fanatic Beatles!(Lennon a fost ucis de un fanatic revoltat ca idolulul sau a refuzat sa-i acorde un autograf!)Orice atasament excesiv ,indiferent despre ce este vorba,indiferent cata virtutea regasim in acel ceva sau cineva,nu este altceva decat fanatism.Un soi de fixatie maladiva,de obsesie care limiteaza si intuneca glasul ratiunii,inimii.
Daca un credincios moderat se intalneste cu un ateu fanatic,ori viceversa, are loc o discutie intre un credincios fanatic si un ateu moderat,nu e bine deloc,sar si scantei in ultima instanta!
Daca intra in disputa un credincios si un ateu,ambii fiind fanatici...e grav rau, jale si prapad mare ce se poate isca!
Insa..daca discuta un credincios moderat si si un ateu modert,ei da,se poate comunica,se pot intelege,respecta reciproc,invata si construi deopotriva ceva.
Credinciosul poate spre exemplu recunoaste clipe de necredinta negate din fatarnicie,,ateul poate recunoaste clipe de credinta negate din mandrie!...
Asadar cautati calea echilibrului...motto-ul ales mi se pare cat se poate de sugestiv!
miercuri, 16 decembrie 2015
Film /The walk
Regia: Robert Zermeckis
Genul:biografic
Filmul povesteste despre incredibila performanta a acrobatul Philippe Petit ,cel care pe data de 7 august 1974 a reusit sa traverseze pe cablu intins distanta de 61m dintre cele doua turnuri gemene de la World Trade Center.A sfidat atunci abisul numarand 110 etaje,adica 417m!
Reprezentarea sa a durat cca 45 de minute,timp in care a traversat franghia de 8 ori si a executat cateva figuri dificile tinand cont de altitudinea respectiva.
Acest vis al sau denumit metaforic de presa si "Crima artistica a secolului",s-a realizat va dati seama in mod ilegal,fara permisiune!Evenimentul a fost planificat timp de 6 ani,timp in care a invatat tot ce se putea despre cele doua cladiri si constructia lor.
Pentru a se strecura in cladire si a reusi amplasa echipamentul necesar a fost ajutat de cativa prieteni si complici.Si probabil Dumnezeu insusi i-a fost complice si ajutor in lupta cu inaltimea ametitoare,pentru ca toata povestea in sine, pare chiar de domeniul imposibilului de realizat!
Lui insusi cand a ajuns la fata locului prima oara,i s-a parut Imposibil!
Insa Chemarea era mai puternica decat Teama!
-Oricum ,am sa o fac!
Inainte de acest eveniment,in 1971 Philippe Petit reusise o alta performanta,tot ilegal ,traversand distanta dintre cele doua turnuri ale catedralei Notre-Dame de Paris.Presa straina l-a felicitat,mai putin presa franceza Nostim ,inainte de acest eveniment,la o reprezentare la o mica inaltime deasupra unui rau,datorita comentariilor rautacioase ale unor oameni care se plimbau cu barca pe rau,si-a pierdut puterea de concentrare si a cazut in apa. Esecul l-a infuriat ,dar nu l-a descumpanit.
Filmul este realizat in 2015 si se bucura de un scenariu bine scris si gandit ca mesaj .S-au folosit efecte speciale 3D ,totul parand aevea,foarte veridic.
Un gand de moment:
Viata noastra ,viata planetei insasi este intr-un permanent echilibru instabil ..coreland acest incredibil eveniment cu tragicul dezdonamant al celor doua turnuri,eu unul intrevad intr-un anumit plan simbolic,un semnal de atentionare catre umanitate:
Este timpul sa luam cat se poate de in serios acest echilibru fragil,sa depunem efortul necesar de a reda acestei planete mai multa siguranta ,stabilitate,speranta!!!
Impresii personale:
Un caz absolut fascinant,un film motivational pentru a lupta sa-ti depasesti anumite limite,de a indrazni mai mult in ati urma un vis,o aspiratie. M-a subjugat intru totul!
Prin el mi se reconfirma ideea ca fiecare il traieste si simte pe Dumnezeu intr-un anumit mod!Sunt atatea moduri de a te relationa cu El,de a te apropia,comunica.Uneori,ca in acest caz,nonverbal!
Pentru Philippe Petit,acest echilibru pe sarma,e VIATA insasi!
Cine a facut ceva gimnastica,acrobatie,,,stie prea bine ce stare aparte ,sublima ai in asemenea exercitii!
Gestul lui, nebunesc poate pentru foarte multi,eu unul il iau ca un minunat Simbol al cutezantei fara limite!
Si daca e nebunie,ce frumoasa nebunie !
ps:Doar sa poti vedea dincolo de rutina acestui exercitiu,metafora lui spatiala... aduceti-va apoi aminte cand erati copii ,ce atractie irezistibila,ce stare speciala simteai cand faceati echilibristica pe o bordura, o banca ,un trunchi de copac,etc.De ce oare?Meditand,poti descoperi si dezvolta o filozofie intreaga despre viata!
Suntem in permanenta in cautarea echilibrului!
Echilibrul,ce concept!!!
NB: Curajul in acest caz,este el insusi un mijloc artistic!!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)