joi, 9 august 2012

Talentul,har sau mit?



Filmul despre viata lui Enid Blyton,m-a pus chiar pe ganduri.Asadar o faimoasa scriitoare britanica de literatura pentru copii,care afirma ca ea stie exact ce-si doresc copii,de ce anume au nevoie,afirmatie absolut adevarata judecand fireste dupa sutele de scrisori admirative ce le primea de la micutii cititori .Nu mi-a fost greu de asemenea sa-mi dau seama dupa unele secvente in care se citeaza pasaje din povestile ei ca Enid avea o imaginatie remarcabila si desigur talentul deosebit de a impleti,mestesugi cuvinte,de a crea aceea magie de poveste cu multe elemente ce intretin si dezvolta misterul ei captivant.In plus era extrem de productiva,colabora cu mai multe edituri,deci s-a bucurat de un succes enorm.
Ei, pana aici partea frumoasa,insa culmea ironiei ce am aflat-o urmarindu-i viata este ca "Regina povestilor pentru copii" nu era nicicum o mama devotata si iubitoare!!!Avea doua fetite pe care le trata cu multa raceala si severitate,copile ce au aflat se pare  mai multa afectiune si timp de joaca in compania  doicei si a unei tinere menajere.Nu prea le era cuvenit sa comenteze,sa puna intrebari,erau expediate imediat in camera lor  si mai mult si incredibil chiar, le-a considerat o povara  la un moment dat,incat le-a trimis rapid pe rand  la un internat.Dureroasa si foarte sugestiva secventa din film in care un mic admirator ii scrie ca daca ar fi mama lui ce s-ar mai juca impreuna,la care ea ii raspunde imediat :"draga...,mi-ar place mult sa fiu mama ta,cu siguranta  ne-am distra pe cinste impreuna..."
Distanta ,rece,taioasa,resentimentara,foarte egoista si ipocrita sunt aspecte ce rezulta si din atitudinea ei fata de sot de care va divorta,desi a fost cel care a crezut in ea si sustinut-o primul in calitate de editor,  fata de doica pe care o numeste "prietena" la un moment dat,ori incredibil fata de cei doi frati mai mici ai ei,pe care nu a vrut sa-i mai vada din ziua cand foarte tanara fiind a parasit caminul parintesc dintr-o adversiune teribila fata de mama sa.Si-a idolatrizat insa tatal,desi ciudat, acesta i-a parasit cand erau doar niste copii ,fara sa mai pastreze o legatura in timp.Se pare ca a considerat-o vinovata de acest divort pe mama,nevrand sa  accepte faptul ca tatal era un usuratic, un om slab incapabil de a fi un familist dedicat.

Un scurt comentariu si distributia aici:

http://www.cinemagia.ro/filme/enid-467229/

Cu siguranta anumite aspecte psihologice din copilarie au marcat-o pe Enid,pe de alta parte era atat de absorbita de a scrie,de munca ei ,de aceasta lume fictiva a povestilor incat ma gandesc ca ar fi suferit probabil de un soi de autism...a scris atat de mult (vreo 750 de carti ) incat a fost acuzata in repetate randuri ca ar fi fost ajutata de cineva,ori chiar ca altcineva ii scrie.Astazi nu ne mira prin dezvaluirile vietii ei,"nu avea timp" pentru familie,mama,frati,sot...copiii ei erau crescuti de altii,neglijati de dragostea materna.Fireste ,avea mult timp la dispozitie astfel  pentru a se dedica  scrierii cartilor ei.Sa ceara oare arta un asemenea sacrificiu?Ei bine aici doream sa ajung cu discutia acestui articol.Se vorbeste de talent,de har artistic sub incidenta unei inspiratii divine,dumnezeiesti,pe de alta parte istoria consemneaza in lumea si viata marilor artisti ,multe orgolii,invidie,temperamente dificile,antipatice,razbunatoare,vicii,droguri,pacate diverse....asadar unde este acea  compatibilitate intre har si morala,etica...logica,rationamentul asa dicteza totusi,nu?!este talentul artistic har divin sau afirmatia ramane doar un mit?
Ori sa intelegem ca una este una si alta este alta,ca sunt diverse entitati care ne bantuie sufletul si existenta,marcaje psihologice profunde ori boli stranii care conduc catre duplicitatea egoului si personalitatii noastre?!Ca atare poti avea har dumnezeiesc dar totodata poti fi un inger cazut in indatoriile tale lumesti.Cine stie?

Enid Blyton, a suferit inspre ultimii ani ai vietii de Alzheimer ,a murit la 71 de ani.Ce a ramas in urma vietii ei?...o opera impresionanta ce a cucerit inimile a milioane de copii,si foarte straniu -paradoxal totodata ,undeva in plan astral,amintirea dureroasa a propiilor ei copii si frati ignorati si "abandonati ".Nu judec eu,Dumnezeu Stie.


PS: "JK Rowling,scriitoarea cu cele mai mari vanzari in Marea Britanie,datorita seriei"Harry Potter",s-a clasat doar pe locul al treilea in topul celor mai iubiti autori britanici,prima in acest clasament fiind Enid Blyton,cunoscuta in special pentru seria "Famous Five",relateaza Reuters."

7 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

Nu am văzut filmul, dar, judecând după cele ce spui , în cazul de față este ceva patologic, greu de explicat și de înțeles.
Este ca în imaginea aceea pe care am postat-o săptămâna trecută: lupul, jumătate alb, jumătate negru.
Dacă asemenea ființe există, probabil că sunt răscolite de demoni, de frustrări atât de puternice, că doar în imaginație pot fi bune. În plan real, sunt imposibil de acceptat.
Mie nu-mi plac filmele care dor.
Nu pot să accept ființele pe care nu le înțeleg..//
Arta înseamnă dăruire, sacrificiu, dar nu sacrificarea copiilor. De ce i-a adus pe lume? Greu de răspuns. Greu de înțeles.
Geniile nu sunt ferite. Nici nu pot ferici pe nimeni.
În categoria nefericirilor, n-aș integra copiii.
Mamele înțeleg asta mult mai bine decât bărbații.

Modart spunea...

Inca am fost "amabil" povestind...totusi ce este frapant este ca scria adorabil!Inspiratia ei de unde vine?De la demoni?

Filmele care dor sunt realitati Gina,nu poti sa le eviti,asta-i viata!
Ce vina avea Enid pentru ce se petrecea in mintea si sufletul ei,de unde stii tu ce remuscari teribile ar fi avut in anumite momente de introspectie...stia cu siguranta ca nu este o mama adevarata,dar nu putea fi altfel probabil,si atunci a incercat "sa se recupereze,abiliteze"probabil prin arta sa.Sfinti nicicum nu au fost nici cei mai mari dintre genii,ba dincontra,multe vicii aveau...vezi problema este Complexa si stranie totodata.Nu spun ca sunt de acord cu ea,insa nici sa o condamn anume nu pot.Tema am rumegat-o mai demult.

Uneori nu e cazul sa intelegem,peste puterea noastra,insa putem accepta,eu asa ma gandesc...e modul crestin chiar de a-I lasa lui Dumnezeu drepturi depline de judecata.

INCERTITUDINI spunea...

Nu pot să accept ființele pe care nu le înțeleg..//
Când spun că nu le accept nu înseamnă, neapărat, că le condamn. S-o luăm metodic- este o scriitoare extraordinară, are talent, inspirație, putere de muncă, de analiză. Este una dintre laturile sale.
În plan real, este un dezastru..este de neacceptat- de ce și-a dorit copii? știi cum este? nu-i întrebi pe copii dacă vor să vină pe lume. Ei nu-și aleg părinții/rudele/numele. În clipa în care i-ai adus pe lume, le aparții, este o mare responsabilitate.//
Tu vorbești, cumva, de un echilibru./
Nu cred că este echilibru între a crea un mediu literar perfect, care este fictiv și o realitate crudă.
Oricum, creația ține de ego, realitatea înseamnă relația fiecăruia cu ceilalți.
Nu judec nicidecum, privesc lucrurile așa cum le simt eu.

Modart spunea...

Gina,fictiunile ei au alimentat totusi visele,sperantele,imaginatia,sufletele a milioane de copii!Si astazi dupa mult timp inca!
Fara ele poate ar fi crescut cu siguranta mai saraci sufleteste...nu intelegi ce vreau sa spun...tema e complexa repet,si stii prea bine cum se intampla cu artistii mari deseori.Nu a putut fi om intre oameni,nu a fost mama reala dar totusi a fost o mama in imaginatia copiilor ce-i citeau cartile.

Imagineaza-ti ca nu se putea adapta conditiei de mame,ptr ca ea insasi a avut o relatie ingrozitoare cu mama sa.A urat-o,sau poate ca era vb de altceva....
Sunt multe mame care se cred exemplare,in realitate sunt posesive,iubesc copii lor,dar nu pe ai altora,tot egoism este.Ea credea intr-o educatie mai spartana,era cu totul apoi acaparata sa scrie,numai conta nimic in jur.Nu avea simtul realitatii,un soi de autism poate,ce putem sti noi cu adevarat?E drept, instinctul ei matern era deplorabil,asta i-a fost crucea,sa nu poata darui real propiilor copii,insa a daruit totusi la milioane altii...o hrana pentru suflet.Straniu,dar adevarat.

Modart spunea...

Ce era bun si sfant in ea,s-a concretizat in scrierile ei care fac dovada unei mari sensibilitati totusi!Nu sunt ca ideie lucrari avangardist-expresioniste,hilare,sofisticate,abstracte,bizarerii,mofturi,etc

INCERTITUDINI spunea...

Chiar crezi că nu înțeleg asta?
Bine ai zis- un fel de autism.
Paradoxurile vieții.

Anonim spunea...

Este clar ca ea avea probleme din copilarie. A trait in lumea pe care si-a creonat-o de mica. Nu a fost fericita niciodata. A incercat sa impresioneze lumea si cam atat.