luni, 13 august 2012

Cugetari Andrei Tarkovski



 Tarkovski, opera la nivelul cadrului cinematografic in imagini de o rara si emotionanta  forta de evocare poetica,insa bazandu-se pe o cunoastere si intelegere a expresivitatii ei din perspectiva mijloacelor de exprimare specifice artelor plastice,pur vizuale.Nu este vorba de o poetica narativa de gen beletristic in care o suita de secvente obisnuite conduc catre o anume stare poetica,ci de o succesiune de fotograme si cadre elaborate minutios ce au o anumita determinare artistica  in cadrul extins al secventelor cinematografice.Acestea au in permanenta in vedere un sens,o semnificatie in acord cu tema artistica,fapt ce implica un sustinut efort compozitional. Multe fotograme ce alcatuiesc un cadru animat reprezinta  un mesaj in sine,un simbol, ori  veritabile fotografii de arta in sine .
O anumita asceza a  filmelor sale,o simbolistica densa ,fac din pacate din Tarkovski un regizor foarte putin inteles si gustat de public,chiar si intre "experti" existand numeroase voci critice.Fireste ,calea catre o anumita iluminare spirituala nu poate fi accesibila fara un efort autoimpus,si un studiu temeinic ca atare.Nu se poate in fond  ca muntele sa vina la Mahomed ...recunoastem prin anumiti senzori ca avem de a face cu un artist de exceptie,de geniu,si in rest acceptam provocarea,devenim ambitiosi si ne straduim necontenit.Ori ignoram,traind ferice in patria kitschurilor de tot soiul!
Fireste gusturile nu se discuta,dar totusi...se educa!


Andrei Tarkovski a fost un artist integru,modest,profund sensibil,introvertit,grav meditativ,singuratic si un mare contemplativ...iata cateva din cugetarile celuia ce a deschis calea filmului crestin ,si a staruit indemnul prin filmele sale de a cauta raiul inimii noastre.




"Eu cred ca motivul principal pentru care cineva merge la cinematograf este timpul: timpul pierdut sau petrecut , ori pur si simplu netrait. El merge acolo pentru o experienta de viata. Cinematograful, ca nici o alta arta, largeste si concentreaza experienta unei persoane si o face mai lunga. Aceasta este puterea cinematografului autentic. Star-sistemul, show-business-ul, divertismentul nu au nimic de a face cu el."

"Mi-au placut intotdeauna oamenii care nu se pot adapta la viata in mod pragmatic. In filmele mele nu exista eroi."

"Un artist fara credinta,ar fi ca un pictor orb"


Filmul este ca viata, ca dragostea. Iar viata, plina de mistere, e cel mai mare miracol. Cine poate sa explice de ce traim, pentru ce iubim? Cateodata putem explica de ce uram, dar nu stim pentru ce iubim. Fara aceasta viata ar fi imposibila. Dragostea din noi a fost programata de sus.”

"Vreau sa pastrez nivelul calitatii. Asa cum Atlas a tinut intreg universul pe umeri. Putea foarte bine sa-l arunce jos dupa ce-a obosit. Dar n-a facut-o. Dintr-un motiv anume a continuat sa-l tina. Aceasta este partea cea mai remacabila a legendei: nu faptul ca a tinut universul pe umeri atata timp, ci acela ca nu a renuntat, dezamagit, lasandu-l jos."

"Toate filmele mele, intr-un fel sau altul, repeta ideea ca oamenii nu sunt singuri si parasiti intr-un univers vid, ci ca ei sunt legati prin numeroase legaturi de trecut si viitor si ca fiecare individ innoada prin destinul sau o legatura cu destinul uman in general. Aceasta speranta, ca fiecare viata si fiecare act are un sens, mareste intr-o masura incalculabila responsabilitatea individului fata de cursul general al vietii.”

"Adevarul nu exista in sine. Exista in metoda. Este chiar metoda."


"Singura libertate a artistului: aceea de a alege intre a-si realiza talentul cat poate de deplin si a-si vinde sufletul pe treizeci de arginti



"In "Calauza" am facut un fel de declaratie completa: Si anume, ca dragostea umana singura, in mod miraculos, este o dovada impotriva afirmatiei ca nu exista nici o speranta in lume... Aceasta este procesiunea noastra comuna si neconvertibil pozitiva. Desi nu prea mai stim cum sa iubim." 

 "Suntem chinuiti de propria noastra neputinta de a cunoaste adevarul. Dar n-avem nevoie sa-l cunoastem. Avem nevoie sa iubim. Si sa credem. Credinta e cunoastere cu ajutorul dragostei."









2 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

Am citit pe îndelete, în liniștea diminețíi, am citit nu doar cu ochii, am citit cu toată ființa.
Mi-am așternut un val de curățenie în suflet.
Știi ce cred? aparenta noastră fugă de lume este o dovadă că, și atunci când te sperii sau te înspăimântă lumea cu relele ei, tot o cauți.
Cauți, cum spune Eroul tău- iubirea.

„...dragostea umana singura, in mod miraculos, este o dovada impotriva afirmatiei ca nu exista nicio speranta in lume...
Aceasta este procesiunea noastra comuna si neconvertibil pozitiva. Desi nu prea mai stim cum sa iubim."
Îmi place cum mi-am început ziua!
Mulțumesc frumos!

Modart spunea...

Sa stii ,ca atunci cand am postat aceste cugetari tarkovskiene,m-am gandit ca iti vor merge la suflet,asadar nu m-am inselat.
Multumesc de ale fi impartasit cu toata fiinta ta!

"Suntem chinuiti de propria noastra neputinta de a cunoaste adevarul. Dar n-avem nevoie sa-l cunoastem. Avem nevoie sa iubim. Si sa credem. Credinta e cunoastere cu ajutorul dragostei."