sâmbătă, 27 octombrie 2012

Ermitaj:Intoarcerea fiului Risipitor


Anii batranetii l-au aflat pe Rembrandt intr-un dezolant tablou al bolii si singuratatii, in conditii de trai mizere,foarte saracacioase.Se spune ca a murit cersetor.
Cu doi ani insa inaintea mortii,la varsta de 66 de ani, acest "geniu al focului si luminii" asa cum este el recunoscut astazi in  istoriei artelor, avea sa daruiasca lumii cea mai tulburatoare lucrare a geniului sau creator si poate cea mai emotionata panza din istoria picturii cu tematica religioasa.Este vorba de "Intoarcerea fiului risipitor",subiect biblic pe care artistul l-a abordat pe parcursul vietii si in alte lucrari in pictura si grafica.
Doar aici insa, in aceasta ultima capodopera in care experienta artistica acumulata s-a impletit cu experienta si cunoasterea dureroasa a unei  vieti,acest subiect va atinge o expresie mistuitoare, inegalata anterior.

Acest tablou este "Testamentul" sau artistic, un act si un mesaj profund de credinta si iubire catre umanitate,este efortul sau artistic suprem printr-o intensa traire si  capacitate de transfigurarea artistica.

Celebra pictura este adapostita astazi de muzeul Ermitaj din Petersbourg.Este o pictura la scara naturala(termen folosit pentru lucrari de mari dimensiuni in care personajele se apropie de dimensiuni reale),fapt ce amplifica as spune forta ei de expresie  tinand cont de aspectul profund uman al temei abordate.Un fel de dialog direct in care acest foc interior al creatiei artistice,arde si se daruie cu o intensitate si o forta de iradiere uimitoare.



 Citeste aceasta pilda aici( paragrafele 11-32):
http://www.biserica.org/Biblia/NT/EV/Luca/15_index.html

Metafora plastica transcede aici talcul pildei : La o analiza atenta a temei biblice, realizezi ca subiectul principal nu este  fiul, ci tatal!Cu totii suntem asemeni fiului...el este evident un simbol  al ratacirii  si risipei omenesti din nechibzuinta,nepricepere,ispita,al indepartarii omului de la calea dreapta si ca atare de Dumnezeu .Insa ,ce vrea Iisus sa ne asigure prin aceasta pilda, prin exemplul tatalui, este dragostea lui Dumnezeu Tatal care isi asteapta fiii in orice moment, dispus fiind cu mare bucurie sa ne  reprimeasca la sanul Sau ,sa ne  ierte !Unica conditie care se impune fireste este de a stavili mandria coborand judecata in inima si recunoasterea prin cainta ca atare.Bucurie mai mare nu exista pentru Tata decat regasirea fiului intors acasa ,pentru ca "pierdut era,dar s-a aflat",pentru ca si-a venit in sine(fire).
Rembrand insista mai mult pe imaginea fiului in lucrari anterioare,anii batranetii aduc cu sine fireste o intelegere sporita si profunda asupra acestei subiect biblic.El insusi se intoarce  catre Dumnezeu cu toata fiinta sa ca niciodata,el insusi resimte o puternica necesitate de a ingenunchia,de a se ruga,de a primi iertarea....tabloul poate fi inteles din aceasta perspectiva si ca o rugaciune a artistului ce invoca cu ardoare harul luminii tainice si sfinte,iertarea.



Marea viziune calauzita de focul inspiratiei launtrice s-a  consumat si s-a produs aici.
Fiul ingenunchiaza primind binecuvantarea tatalui prin gestul protector al mainilor ce-i acopera umerii.Atitudinea  lui ca niciodata,  se substituie riguros si foarte expresiv ansamblului monumental de expresie piramidala.Capul in racursiu atinge pieptul batranului tata,fata acestuia  se pierde tainic in reflexe de umbre si penumbre.Aceasta legatura organica ,monolitica intre atitudinea fiului si cea a tatalui este reliefata apoi artistic de Rembrandt printr-o  fascinanta regie a luminii in tehnica clarobscurului.Celebra" lumina aurie rembrantiana".
Remarcam aici doua centre de interes  prin modul in care aceasta lumina invaluie misterios si dramatic personajele.Un cerc luminos pe umerii fiului pentru a evidentia expresia mainilor atat de fireasca ,de paterna si desigur centrul de interes major,apoteotic...chipul tatalui unde lumina atinge maximul de intensitate si forta metaforica in redarea plastica.


Aici, pe acest chip de batran a asternut acest geniu al focului si luminii toata dragostea si emotia sa omeneasca.Sosise momentul regasirii depline prin arta:el omul,el fiul imbatranit si impovarat de amintiri rascolitoare ,el artistul aproape de pragul mortii, fata in fata cu Creatorul insusi.
O viata de tristeti ,amaraciuni, suferinte si deceptii cumplite dar si de momente tandre,bucurii,toate s-au condensat frenetic in acest portret prin pulsul ritmic si tensiunea trasaturilor de penel in straturi dense de culoare.Iata suprema sa incercare pentru a defini si invoca chipul sacru al indurarii,dragostei,bunatatii.Dumnezeu Tatal sub chipul unui batran  cu trasaturi hristice...

Expresia fetei cu fruntea larga descoperita  si pleoape aplecate este atat de inspirat  reliefata prin expresia umerilor aplecati ce descriu ritmic  un semicerc usor inclinat.O mantie de un  rosu-portocaliu  cu reflexe bland-catifelate invesmanteaza umerii acestuia.Un rosu aprins ,simbolul purificarii,al dragostei si  energiei vitale interioare iradieaza  expresia luminoasa a chipului invalurit in clarobscur
Pasaje cromatice foarte senzitive si accente usor dramatice intre lumina,umbra,transpunerea acestora in planuri ample,de sinteza confera chipului o expresie monumentala in care se ingemaneaza tainic spiritul unei inefabile blandeti  cu cel al unei sacre suferinte interioare.
In taina contemplatiei...glasul inimii este atat de prezent si viu in acest chip.



Rembrandt a utilizat in aceasta pictura o schema compozitionala pe dubla diagonala.Cea de forta,principala  este accentuata de  personajul din dreapta lucrarii .Prin profilul sau luminos si acelasi  rosul intens al hainei,pictorul directioneaza  prin repetitie atentia catre centrul de interes major,tata-fiu,iar prin expresia meditativa  a chipului artistul staruie fireste indemnul catre introspectie.
Cealalta diagonala secundara cuprinde trei personaje ce se pierd gradual ca luminozitatea in atmosfera sumbra ce invaluie feeric pictura..Sunt trei stari rafinate, subtonale ce se desprind din dominanta cromatica inchisa a tabloului.O scara valorica in "trei note muzicale estompate in surdina",o alta metafora plastica rembrandtiana menita sa sporeasca starea de taina si mister a tabloului,nota lui majora de introspectie grav meditativa."Ceva miraculos se intampla aici"...e un sentiment pe care Rembrandt stia ca nimeni altul sa-l transmita in pictura sa prin maiestria-i  unica in tehnica clarobscurului si prin regia luminii.
S-a spus despre Rembrandt ca daca ar fi trait in vremurile noastre ar fi fost probabil,un mare regizor de lumini in lumea filmului.Termenul de "lumina rembrandtiana" este inclus demult in  limbajul cinematografic.


In facultate,un coleg basarabean care vazuse lucrarea la Ermitaj ,mi-a povestit odata ca in fata ei te simti mic,coplesit ,pierdut....Astazi ma duc cu gandul la pilda hristica care se termina prin sintagma "pierdut era,dar s-a aflat".Fireste, in fata acestei "flacari smulse de artist din insusi focul sacru al stelelor" ajungi sa te simti prin propria traire o particica din spiritul ei,o scanteie din acest mistuitor foc demiurgic."Te pierzi"cu sensul regasirii printr-o anume emotie puternica generata de harul si inspiratia artistului.


MENTIUNE:Prin galeria de autoportrete(vreo 80 la numar) si cea a portretelor de batrani ,Rembrandt este initiatorul inegalat vreodata al portretului psihologic."Privirea fara spatiu" ,acea starea a omului "pierdut in ganduri" definesc capacitatea harului sau artistic unic printr-o virtuoasa  tehnica a clarobscurului ce va atinge apogeul in istoria picturii prin geniul sau creator.




7 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

Îmi doresc de câțiva ani, să ajung la Ermitaj! Trebuie să se întâmple!

Am mai văzut tabloul„Întoarcerea fiului risipitor„, niciodată însă, însoțit de atâtea explicații.
Am avut senzația că îl văd cu tot sufleul, pe părți, apoi, recompunându-se.
Dincolo de spusele tale de cunoscător, pe mine mă impresionează talpa fiului, sunt impregnate acolo , parcă , toate suferințele umanității, ce lungă și primejdioasă cale îi trebuie omulul/artistului/ să se întoarcă spre lumină.
Este, așa cum simt eu, asemenea urcușului pe Golgota, este, de fapt, calea anevoioasă, prin trudă și jertfă, către izbăvire..
Zguduitor!

Mihai spunea...

Frumos! Imi place documentarea. Asa invatam. Putin cate putin. Multumim!

Modart spunea...


Articolul a fost scris cate un pic in mai multe zile.
Sunt sentimentele, gandurile si ideile mele personale legate de aceasta fascinanta compozitie plastica.Inclusiv legate de pilda biblica despre care astazi cautand un site sa fac trimiterea catre lectura ei,am ramas foarte surprins de cum este ea interpretata de unii.Ma abtin sa comentez.Mi-am spus punctul de vedere aici.Personal,regasesc sensul ei in "citirea" acestei uimitoare picturii.

Mi l-am imaginat Gina pe Rembrandt in fata panzei,bolnav,singur,sarac.Si mereu atent la lucrare sa am cautat sa intru in dialog cu spiritul ei.Sunt multe de spus desigur.

ps;Atentie totusi la organizarea spatiului,la mijloacele artistice,la expresia de ansamblu,la accentele majore,centre de interes,incadrare,etc...imaginea este un poem condensat care ce se citeste ordonat in functie de expresia acestora,apoi se adaoga detaliile ca expresie.

Modart spunea...

Chiar mi-am propus un eseu care sa ofere unele informatii utile de ordin plastic precum si o anumita sistematizate ca mod de prezentare.Mai fugitiv pe alocuri ce-i drept,asta pentru ca stressul meu isi spune cuvantul.
Ma bucur mult daca le simti binevenite.

INCERTITUDINI spunea...

Bună dimineața!
Mă uimești!
Vorbind, tu te dăruiești, luminându-ne!
Îmi recunosc puținătatea cunoștințelor în analiza compozițională a unei magistrale opere, cum este aceasta!
Dacă mă gândesc, niciodată , oricâte picturi celebre am văzut , nu am fost atât de încărcată emoțional, ca acum.
Încă un prilej de a-ți mulțumi!

Modart spunea...

Aceasta lucrare este mandria Ermitajului,precum "Gioconda" la Louvre,"Madona Sixtina" la Dresda sau "Las Meninas"la Prado!
Daca ajungi la Ermitaj, care este cel mai mare muzeu din lume(vreo 2 milioane jumatate de lucrari) ar trebui sa stai vreo luna sa-l poti vizita mai pe indelete si sa te bucuri de ce ofera el.Cere ghidului daca nu ai timp,informatii spre pavilionul in care se afla aceasta nestemata...e posibil sa ratacesti prin alte parti si sa ratezi esentialul!Ma rog, tu stii de lucrare,multi nu,si pleaca fara sa o vada!

Pe Rembrandt,autorul portretului psihologic il asociez cu Dostoievski initiatorul romanului psihologic!Amandoi au marea calitate a evocarii dramatice,dense,profunde,sondand cele mai adanci cute ale sufletului omenesc... amandoi au risipit bani in mod nechibzuit,au suferit mult,au avut o plecaciune deosebita catre sufletul omenesc si staruita cautare de intelegere catre Dumnezeu.

INCERTITUDINI spunea...

Am revenit târziu..Cu aceeași mereu trează recunoștință!