Se afișează postările cu eticheta ajutor. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ajutor. Afișați toate postările

joi, 9 octombrie 2025

Trilogia Bunatatii ...

 


Trei ganduri ma framanata de ceva ani buni de zile incoace,trei drame ale inimii bune care sufera si se consuma pentru altii cu o deosebita aplecaciune,sfidand limitele suportabilitatii psihice dintr-un asumat  spirit de jertfa pana la sacrificiu chiar!

1) -Sa suporti indelung,menajand si injrijind o persoana draga cu o fire f dificila,incapatanata,suparacioasa ,patimasa , asta presupunand sa cedezi tu mai de fiecare data ca sa nu-l starnesti ,sa nu-l superi! Deseori  raspunzi cerintelor si pretentiilor sale  exagerate,egoiste si chiar ridicole!Deseori te face sa plangi,dar tu suporti cu stoicism acesta relatie de supunere sperand  cu naivitate  ca poate se schimba ceva in timp,ca efortul tau merita totusi,si poate chiar va fi rasplatit intr-o zi. Si se intampla astfel ca intr-un final, tu sa te imbonavesti grav nervos, sa te simti fizic si psihic daramat,epuizat,depresiv iar ea mai bine chiar,mai linistita ,echilibrata,multumita .

2) -Sa vrei sa ajuti  din toata inima ta o persoana straina aflata intr-o situatie disperata sau suferind de o boala grea ,si in ciuda eforturilor tale ,din diverse motive,sa nu reusesti,ba mai mult sa iasa si mai rau.Intr-un final ajungi chiar sa te intrebi daca merita,daca nu era mai bine sa ramai pasiv,ignorant!In asemenea situatii,am ajuns sa ma intreb ce e binele,,analizand parcursul celor intamplate am constatat ca uneori binele care crezi tu ca-l faci,nu e tocmai binele.Desigur, intentia conteaza,insa mai trebuie ceva ca sa si reusesti!Ce doare in acest caz este faptul ca nu mereu esti la inaltime,ai si caderi,cedezi nervos,gresesti,ai si momente cand vrei sa renunti ,simti ca nu o poti duce la capat.Devii frustrat,anxios vazandu-ti propria neputinta in a gestiona situatia existenta!Nu e suficient oameni buni sa vrei sa ajuti,e necesar ca si pesoana respectiva sa faca un efort,sa lupte,sa asculte ce o sfatuiesti!Si bineinteles,mai e nevoie si de priceperea ta,de mult tact,de puterea ta de convingere! 

3) - Sa te invinovatesti  cand ajutand ai esuat,sa ajungi sa crezi ca tu ai gresit undeva ,pt ca nu ai gasit solutia cuvenita,pt ca nu ai facut suficient pt ea,intotdeauna cand ai o inima buna te gandesti ca s-ar fi putut mai mult cu atat mai mult in contextul unor reprosuri venite culmea ironiei chiar din partea  persoanei respective.Aceasta ia ea oare in calcul ca si tu te confrunti cu  necazuri,boli...ca si tu ai limite si chiar nevoie de ajutor,ca nu iti e usor!?E bine, uneori chiar trebuie sa i-o spui! Pe de alta parte un glas interior al ratiunii iti spune ca ai facut ce si cat  ai putut tu mai bine,omeneste,stradania ti-e martor la Dumnezeu,ca nu esti supraom, ca nu trebuie a te judeci asa aspru pt nereusita,insa, cu toate astea ceva lautric tot nu-ti da pace,te roade,te doare...chiar si cand stii f bine ca persoana ajutata are partea ei de vina !


CONSOLARE: Am citit candva demult intr-o carte de S.N.Lazarev : "In toate religiile mondiale se admite ca Nivelul de Stradanie este mai important decat cel de Realizare!"

MANGAIERE: Sfanta Tereza de Calcutta :"Dumnezeu nu-si doreste sa reusesti,ci sa incerci din toata Inima ta!"

A fi cu adevarat bun inseamna sa suferi multe, nu doar drame personale si de familie ci multe alte drame ale altor fiinte cu care interactionam ,fie oameni,fie necuvantatoare!O Inima Mare presupune o Constiinta extinsa ,e acel "Eu Universal"cum il denumea Tagore,  prin care fireste empatizezi cat mai mult cu sufletul suferintei lumii inconjuratoare,incercand sa aduci pe cat iti sta tie in putinta alinare,pace,vindecare!

PS:Iubirea nu nominalizeaza,dragostea pe toate indelung le rabda,le sufera,le nadajduieste !!!



sâmbătă, 29 aprilie 2017

Singuratatea si sinuciderea

Cineva imi recomandase un link despre Alain Delon...nu l-am gasit,insa am gasit alt articol in care se vorbea despre intentia celebrului actor  de a se sinucide.
Stupoare!
Motivul,pe scurt,singuratatea!

Nu-l cred..habar nu are ce se inseamna cu adevarat acest sentiment!Poate faptul ca nu mai e atat de mult in centrul atentiei precum in tinerete,il face sa se simta la cei peste 70 de ani ai sai,mai putin iubit ,mai singur!
Cand ai faima ,bani,frumusete..nu ai cum sa fii singur!Doar daca tu respingi oamenii din anumite motive!
Poti ajuta,poti darui..sunt mereu oameni care au nevoie de ajutorul cuiva,,,e pacat sa te plangi cand poti si nu o faci!E un soi de narcisism in asta!
Vine o varsta apoi,cand singuratatea e chiar recomandata uneori,in anumite momente,pentru a rememora,medita si decanta asupra rosturilor si semnificatiilor vietii tale ,pentru a te apropia astfel in cuget si simtire mai mult de Dumnezeu,de izvorul vietii tale!
Lasi  orgoliile si ravna lumeasca in urma,,nu mai pretinzi nimic lumeste un timp ,inchizi incet o usa a eului,si te pregatesti sa  fii vrednic pentru a deschide  usa cea mare catre lumina cea pura si sfanta!

Daca ai primit unele daruri in viata,ai datoria sa te folosesti de ele pentru a-i ajuta pe cei mai putin daruiti,norocosi sau privilegiati de soarta!E un test al iubirii!
Mereu o dau exemplu in acest sens pe Margareta Paslaru,al carei crez in viata este:

"In tinerete ne straduim sa ne facem un nume.
La maturitate,trebuie sa folosim "numele",spre binele altora." 

Astfel ii doresc si lui Alain Delon ,sa-l preocupe ce poate darui lumii  prin "numele "sau ,sa se gandeasca la cat de mult bine ar putea face in lumea asta,pana in ultima clipa a vietii aleasa de Dumnezeu!
M-am intristat profund pentru ce a spus"Nu-l las pe Dumnezeu sa aleaga!"
Pai..Dumnezeu a ales sa-i  dea,gramada,,,si fireste, tot El se cuvine sa aleaga ceasul despartirii tale lumesti.
Eu inteleg asemenea ganduri omenesti,cand sunt traume profunde in viata omului,cand nu mai suporti un stres,esti panicat,foarte indatorat,grav bolnav,etc ..dar in acest caz,e chiar prostie si pacat!




.