miercuri, 15 mai 2013

Cred Doamne,ajuta necredintei mele...

Nu am inteles niciodata cu adevarat  afirmatia!!!!
Ori crezi ,ori nu!Biblia insasi da de inteles clar  ca nu se prea poate cu jumatati de masura.

Inainte de a muri Maica Tereza a spus astfel: "DACA EXISTA DUMNEZEU,  IL ROG ATUNCI SA MA IERTE!" Atentie asadar."DACA...!"
Am vazut la televizor lucrul acesta ,cum glasuia aceste cuvinte...nu este deci vorba despre vreo rastalmacire de cuvinte  precum lesne se intampla  in publicatii de revista care intortocheaza anume cuvinte pentru a le da sensuri  socante de reporteri  dorite!!!
A recunoscut  inainte de aceasta afirmatie ca uneori avea ganduri sumbre  pe care nu indrazneste sa le spuna ferm,pentru a nu fi catalogata drept o ertetica.Ganduri cuprinse totusi in jurnalul ei intim ce si-a dorit  sa fie ars !!! Nu a fost sa fie astfel, si ca atare cum a fost de Aspru  judecata ,Insultata,Denigrata dupa publicarea lui nu am cuvinte,va puteti singuri imagina!.
Biserica i-a sarit in aparare vorbind despre ispita , cadere,.acea necredinta ce-i macina uneori chiar si pe marii mistici!

Oricum,eu nu stiu ce sa mai cred uneori.Daca EA care  nu a avut viata privata si s-a daruit intru totul oblojirii celor sarmani,bolnavi  si mizeri( asa cum Scriptura doreste si indeamna),si-a pierdut credinta,a lasat-o Dumnezeu sa simta astfel,ce sa mai cred eu oare care traiesc in egocentrismul meu de simplu muritor de este sa compar cu Dedicatia ei Uimitoare ptr aproapele ei!!!! Pentru mine era un MODEL!!!Si va ramane oricum!
De ani buni de zile ma obsedeaza un lucru: daca Dumnezeu exista ,de ce atata dificultate de a-l simti barem in unele momente plenar,sa-L poti asculta cu toata fiinta ta! De ce nu se releva tuturor in diverse moduri?
Eu suflet de artist avand,  ma straduies adesori din rasputeri,dar altii care sunt mai indaratnici, pragmatici?Indiferent de ce categorie ar fi vorba,daca Dumnezeu exista cu adevarata ma gandesc ca ar trebui sa se releve pe diverse cai  creaturii, indiferent cat de decazuta ar fi ea!De ce atatea confuzii,deruta,stare  incerta?!Unde este amprenta Creatorului!De ce nu ar recunoaste-o  lesne creatura?

Ma prea indoiesc uneori, nu prea constat  urme ale indumnezeirii   omenesti .Vorbe doar vorbe,sporavaiala,suprafete,ipocrizie,paranoia..Asta simt in general.
Sincer,uneori imi pare  ca totul este in mintea omeneasca si atat.
Ne-a creat Dumnezeu pe noi,sau noi pe El?

ps:Daca nu as fi simti puternic uneori ecouri ale dumnezeirii noastre prin Arta,demult as fi dezertat in fata existentei lui Dumnezeu!






6 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

Poate că ar trebui să „ mă pregătesc „ să încerc un răspuns.
N-o fac.
Scriu exact ce simt în clipa asta, pentru că oameni suntem, iar schimbarea ne este în tot ce facem.
Când am spus că A CREDE ÎN DUMNEZEU este ceva personal,răspunsul tău a fost că A CREDE trebuie rostit cu toată convingerea.(poate că n-am redat exact)
Revin- eu chiar cred că este ceva personal, mă tem „să-i fac reproșuri„ pentru bâjbâielile și neîmplinirile mele, pentru relele unora și altora, poate că eu greșesc mult mai mult decât altul.
Trăim aparent „laolaltă„,dar fiecare trăiește pentru sine, suntem diferiți, asta înseamnă că și percepțiile noastre sunt diferite despre tot, chiar dacă încercăm să ne raportăm la câteva mari, esențiale concepte.( nu-mi vine alt cuvânt în minte)
Crezi că putem fi altfel decât egoiști?
Oricât ai vrea să te situezi în locul altcuiva sau să-l înțelegi, cred că este doar o încercare, el este „el„, tu ești și rămâi „tu„.
Ce poate face Dumnezeu în această ecuație?

Știi, mie îmi place mult de tot o nuvelă- Popa Tanda„.
Este o scenă, petrecută în Duminica Rusaliilor- părintele este sărac, are patru copii, zestrea preotesei este pe sfârșite, îi plouă în casă, lumea îi ia cuvântul în derâdere.
Singur, în biserică,( o adunătură de trunchiuri putrede de copaci) el plânge înăbușit și-i cere Domnului ”AJUTĂ-MĂ , DOAMNE„.
În clipa aceea, se produce ILUMINAREA- el conștientizează că ajutorul este chiar el, el omul.
Începe marea schimbare- nu vorbe, lumea nu se schimbă cu vorbe.
Devine mai bună prin FAPTE!
Scuze, poate că nici nu am răspuns gândurilor tale..

Modart spunea...

Daca Dumnezeu exista ,daca te raportezi la El,trebuie sa-l marturisesti pe orice cale dispui.Dumnezeu lucreaza prin oameni,cei care il simt au datoria sa povestesaca ...asta era ce incercam sa-ti spun. Altminteri inseamna ca nu crezi,sau esti atat de incert,de derutat incat pastrezi rezerve.Uneori apare o exclamatie interioara,si spui "Doamne" si te incredintezi Lui,uneori insa suferintele si nedreptatile acestei lumi te duc la o mare revolta, si ridica multe semne de intrebare..pana la Dumnezeu!

Nu am citit nuvela,dar afirmatia ca "ajutorul este chiar el,omul" rasuna a evolutionism!Ateii spun ca omul face totul,crestinii considera ca fara Dumnezeu nu se poate.
Ma rog,subiectul este prea dificil...tocmai asta aduceam in discutie,incercare a de a te apropia de Dumnezeu,este prea anevoioasa ceea ce mi se pare hilar ..ar trebui ca magia sfanta sa o poti simti mai lesne,sa simti din Exterior cum se apropie lucrurile de tine,pe cand este atata distanta in ciuda eforturilorMaica Tereza l-a invocat pe Dumnezeu o viata,pentru ca in final sa aiba semne de intrebare,necredinta. Straniu.
Ionesco vorbea de absenta lui Dumnezeu cand vorbeste cu El,ca nu simte nimic,pentru ca in finalul vietii sa staruie cu gandul catre Dumnezeu,la importanta rugaciunii chiar.
Imi pare ca ne joaca mintea feste si atat.Ne simtim atrasi de contrarii,de aici tabere la antipod si dispute felurite.Nu inteleg.
Lipseste impetuozitatea,claritudinea,firescul in relatia om-Dumnezeu...
Nici nu ma mira, de atata morala , pedepse,viziuni apocaliptice,...cum sa descopere omul iubirea,intr-un climat mereu incarcat cu teama.
Care biserica vorbeste de frumos,de arta ,de comuniunea cu natura?
Doar ele pot apropia de Dumnezeu,daca exista.
Frumosul este echitatea absoluta,semnul suprem.
Si vad ca il cam pierdem.

Modart spunea...

In concluzie as spune atat,"Il cautam pe Dumnezeu,de crezut am inoieli mari"Oamenii in general nu credNu pot.
.Nu credinta asadar,cautare!Inclusiv prin momente de revolta.
"Sa-l cauti gemand' vorba lui Pascal.

INCERTITUDINI spunea...

Uff!
Ziceam că păstrez credințá MEA!o păstrez, îmi aparține.
M-am dus cu mare plăcere, cu deschidere totală la biserică, la trei denii.
Ei bine, și acolo există persoane care te trag de mânecă „uite așa se face„, uite ..

Merg la biserică, mă rog, pentru că simt, sunt între oameni, dar legătura este între EL și mine.
De ce trebuie să ai temeri și acolo?
De ce în tonul cuiva afli tot reproș?
De ce este nevoie de atâta frică?
Smerenia nu înseamnă frică.

Modart spunea...

Greu,greu,greu...il simtim cu adevarat pe Dumnezeu cand ne rugam?...asta este intrebarea?Sau doar ne imaginam cum Dumnezeu ne asculta,intelege,etc
Eu il simt ca o Necesitate..de a ma incredinta,preda Cuiva.Dar pare doar un drum cu un singur sens adeseori,asa cum cauti sa comunici cu cineva si astepti un feed -back pe masura.
Apoi sunt situatii de viata cutremuratoare in care ma intreb de ce sunt lasate sa se intample.Prea multa drama,prea multe tragedii,orori.
Kant nu credea.Si stii de ce? Pentru ca gasea finta asta omeneasac prea natanga,imperfecta.Si totusi chiar daca razboaie oribile am starnit exista pe de alta parte si capodopere incredibile in arta savarsite!.

Modart spunea...

Nu am spus "a crede trebuie rostit cu toata convingerea"...stiu prea bine cat si cum cred multi...inclusiv eu.Cautarea catre El trebuie insa adusa la suprafata,marturisita desigur cu o anumita moderatie,masura fara exaltari gratuite si crize religioase.