luni, 24 septembrie 2012

Melancolie de toamna



Reiau acest adorabil cantec marca Vangelis intr-un montaj extrem de inspirat ,de o  forta poetica absolut tulburatoare
.Foarte senzitiv,o minunata compozitie artistica prin ambianta ei de sunet,culoare si imagini metaforice utilizate.Va rog urmariti-l atent  pana la capat,surprinzatorul cadru final  confera un sens si un farmec aparte intregului montaj in stari tomnale!!!

9 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

Îmi place toamna, pentru că , destul de târziu am realizat- cele mai frumoase amintiri, când spun„frumoase„, mă refer la cele încărcate de emoții, au fost toamna.
Ele au căpătat culoare, și, cumva, s-au asociat cu o muzică , mai mult interioară, trăită, decât auzită.
Toamna- școala mea, școala copiilor mei, eu- studentă, Doamne, ce frumos!
Apoi, profesoară, poate o să râzi, dar tot îți spun ceva. Ieri, întorcându-mă de la București, m-am oprit la fratele meu, acolo este orășelul adolescenței, al liceului, apoi am mers împreună în satul meu, la mormintele părinților.
Era deja, noapte, a fost o experiență unică- nu-mi mai văzusem satul seara, de-o veșnicie..

Știi ce am căutat în grădină? câteva nuci, mustind în coajă.. când am intrat în curtea primei școli, unde am fost repartizată,parcă plouase cu nuci, nuci copte, în coajă despicată.
Era toamnă!
O toamnă, cu scânteieri de miere arsă!

Muzica ta m-a trimis într-o toamnă cu plete galbene și roșii!

Modart spunea...

Ce minunat povestesti tu...mi-ai facut pofta de nuci coapte in coaja despicata!
Toamna este anotimpul ce declanseaza stari subtile si foarte intense ale memoria noastre afective...are atat parfum, aroma si culoare!!!Am sentimentul ca vesnicia spiritului chiar exista ,desi paradaoxal, natura se stinge,se ofileste,moare treptat.

PS:Nu mi-ai povestit insa de clip.Sper sa nu te superi.

INCERTITUDINI spunea...

Cum să mă supăr? m-a furat gândul toamnei mele...și am uitat să gust splendoarea visului din clipul tău.
L-am urmărit de două ori și l-aș tot vedea..eu nu pot „simți „ laolaltă culorile, zborul și sunetele.
Muzica este atât de frumoasă, că închid ochii și visez toamna mea interioară.
Imaginilor le alătur gesturi,mângâi cu ochiul tunelul crengilor aplecate într-o chemare sinceră, umană parcă,valsul frunzei singuratice, ascult clinchetul picăturii de ploaie.Nici urmă de tristețe! O pace a firii! O armonie deplină!
Îmi place copilul din imagine, neașteptat ”zborul „lui.
Ca un triumf al veșniciei spiritului, cum spui tu!

Modart spunea...

Vad un minunat simbol in acel cadru neasteptat...alternanta dintre nastere si moarte,ritmul,pendulatia si ciclicitatea vietii insasi in care moartea naturii punctata in ultimul cadru este doar o stare efemera,trecatoare.Moartea este doar o trecere catre alt ceva...

INCERTITUDINI spunea...

Vreau să cred în armonia universală! Și cred!
Cuvântul „ moarte” sună amenințător, poartă în el ecouri mult prea grave.
Prefer „stingerea„ ritmului natural, un fel de „somn lin„ eminescian, în ritmurile calme ale naturii, care primește protector totul.

Modart spunea...

Da,pare necrutator cuvantul,poate ca am proiectat-o noi intr-un anume mod in mintea noastra,pentru ca suntem prea atasati de lumesc...si apoi ce doare este nu atat moartea in sine cat de ce si cum mori...sa poti muri impacat este foarte important,cred ca natura toamana ne poate da aici o lectie.Se spune ca nu e bine sa mori suparat pe ceva sau cineva.

INCERTITUDINI spunea...

Da, bătrânii din familia mea își chemau chiar și dușmanii lângă patul de moarte..este ceva demn, dar și , cumva, egoist, în asta..De ce facem greșeli, de ce purtăm pică?
Orice am zice, orice am face, Toamna este o mare Doamnă!
Tocmai de asta o iubesc cu tot ce este!

Modart spunea...

Mi se pare foarte inteleapta atitudinea lor...stii,uneori dusmanii nu sunt chiar atat de rai,deseori judecam partial si subiectiv,uneori adevaratii dusmani sunt persoanele la care te astepti cel mai putin.Si apoi inima rea trebuie imblanzita,trezita o anumita constiinta si emotie uitata,pierduta.O lume mai buna nu ar putea fi daca la rau raspunzi cu rau.Dragostea cum se spune, le indura si le sufera pe toate.

PS:Ai vazut filmul despre viata Sfintei Rita?L-au rulat de mai multe ori pe "romantica".

INCERTITUDINI spunea...

Nu.
Ai dreptate, în privința„ușurinței„ cu care, de multe ori,lipim pe fruntea cuiva definirea” dușman„. Se întâmplă ca judecățile de valoare, despre noi, ca persoane/personalitate etc. să fie emise chiar de către cei pe care îi credem dușmani.
Prefer un „ dușman ” direct( de-ar fi și sincert!!!) unui prieten fals, dar, nu reacționez totdeauna perfect.

Despre filme- a fost o perioadă, în viața mea- copiii erau elevi, când, săptămânal vedeam un film foarte bun. La cinema.
Îmi fuge timpul printre degete seara și nu prea mai văd filme .. mă uit pe Romantica, dar cam rar.
Trebuie să iau aminte.
Mulțumesc!