sâmbătă, 29 iunie 2013
Ecouri in arta moderna...
"E plina lumea de oameni puternici Constantine,dar eu ii vad pe ce slabi."- Amedeo Modigliani
Stilizarea in tandem cu exagerarea, deformarea sunt fireste procedee artistice menite de a reliefa o anumita stare de spirit,un gand obsesiv ,o idee-semnal cu valente afective deosebite.Aceasta calitate interpretativa in arta implica un har aparte,ceva mai mult desigur decat harul de a retine imaginea prin imitatie realista,naturalista.
Amedeo Modigliani si-a dezvoltat viziunea artistica in deplin acord cu supremnatismul brancusian care merge pana la esentializarea formei prin stilizare si geometrism puternic,dar regasim totodata si unele ecouri din opera lui Boticelli ,predilectia spre un grafism de o anumita muzicalitate,aceeasi stare elegiaca ce o regasim in atitudinea si expresia fetei madonele si venerelor acestuia prin ritm concordant ,zvelt unduind ,asimetria ochilor insotita de usoare deformari,ori acele alungiri ale anatomiei umane ,nas,gat,corp ce imprima acestora o anumita eleganta intr-o nota usor grava,lirica.
Desigur ,in versiunea moderna artistul suprima detaliile retinand forme ample mult simplificate,fapt ce se conjuga si cu o anumita dorinta de tratare compozitionala mai spontana,mai libera, abordare in care adeseori aspectul pastei de culoare devine mijloc de exprimare artistica in sine in raport cu expresia formelor esentializate si evidentiate puternic prin anumite contraste,Sa intelegem asadar ca stiinta si maestria in redarea detaliilor a vechilor maestri de odinioara este inlocuita intr-o epoca mai frenetica,si poate mai nerabdatoare cu timpul , cu mijloace noi de exprimare artistica ce alcatuiesc o noua viziune si conceptie asupra redarii si citirii unei imagini plastice.
Evident,si portretul modiglian si madona boticilliana au in comun aceeasi suavitate,fragilitate si lirism,denota un univers puternic interiorizat,grav ,meditativ.
Fascinat de poezia picturii boticiliene dar si de expresia ferma,monumentala,de sinteza a sculpturii brancusiene,Modigliani reuseste o fascinanta transpunere in arta portretului, imbinand sensibilitatea viziunii faimosului pictor renascentist,cu principiile si ideologia artei moderne afirmate de Brancusi in sculptura.
Evident,a nutrit un sentiment de consideratiune si admiratie aparte fata de pictura acestuia,dar era influentat si de modernismul brancusian,cu care a prietenit o vreme in perioada sederii acestuia in Franta.
Altminteri,o viziune unica,inconfundabila,un stil celebru ce vadeste o sensibilitate iesita din comun,dar si acea vigoare si energie sacra interioara.
ps; As fi dorit a scrie mai mult,mai elaborios,analizand detaliat comparativ lucrari...insa nici timpul nu-mi permite, nici stare suficienta nu gasesc.Oricum,cine citeste astazi?...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Te contrazici..cum adică „cine citește„? ai scris atât de din suflet, că lumea te citește cu tot sufletul!
Tu DA!...dar la general si ca idee vorbind ,hm,nu prea citeste lumea asa ceva!
Artist ,neartist..omul trebuie sa cultive perceptia si sensibilitatea sa in mod interactiv la nivel de sunet,cuvant,imagine.
Multumesc oricum.
Modigliani nu avea 37 de ani cind a murit.s-a nascut la 12 Iulie 1884 si a murit pe 24 Ianuarie 1920.
De ce se mai scrie daca nu se citeste?Oamenii au citit si vor citi mereu.
Despre Modigliani sunt multe de spus,nu doar ce s-a scris in citeva romane sau biografii.
Multumesc pentru cele scrie.Chiar am citit si voi citi mereu.
Multumesc de precizare.
Da,fireste ca oamenii vor citi mereu ,cel putin din incidenta unui domeniu de interes,a unei pasiuni.
Eu ma refeream cu batere lunga la lipsa de comunicare dintre blogeri...la acel feed-back fara de care simti ca doar monologhezi.Si altele...
Bucuros ca cele scrise ti-au placut...
Un an bun pe 2015!
Trimiteți un comentariu