miercuri, 3 iulie 2013

Dreptul la moarte/Sinuciderea asistata



Filmul  se bazeaza pe un fapt real ce problematizeaza un  subiect extrem de sensibil si contraversat si anume dreptul de a opta la moartea prin eutanasie in cazul unor boli cumplite in faza terminala . Daca in alte filme pe acest subiect,problema este abordata mai cu seama din perspectiva pacientului care solicita vehement acest drept,desi doctorii ,familia ,biserica il dezaproba,aici este vorba mai cu seama vorba despre cazul doctorului care este de acord si practica aceasta masura,luptand cu opinia publica,mass-media si in final justitia.Este cazul real al doctorului Jack Kevorkian

La noi a rulat sub titlul "Doctorul moarte"Nici acest titlu,nici cel initial al filmului(You don't know Jack) nu prea le agreez,ca si cand ar fi forba de un criminal,un infractor ,de un om rau,malefic.Convingerea puternica a acestuia pentru eutanasiere,vine dintr-o proprie experienta de viata,e vorba de o amintire marcanta din copilarie, amintirea mamei  bolnava de o forma de cancer care se manifesta prin dureri ingrozitoare.Ea isi dorea sa moara ,ne mai suportad durerea.Este fireste o realitate emotionala marcanta care justifica decizia sa de mai tarziu ca adult,de a ajuta-curmand corvoada durerii fizice si psihice insuportabile in asemeni cazuri extreme la solicitarea acestora..
Ca si om remarc,Jack dovedeste umor,inteligenta,caracter ferm  si chiar un simt artistic iesit din comun.Urmarind filmul nu gasesc nimic maladiv,patologic ,disfunctional in gandirea sa.Revoltatoare gasesc  reactia pueril-crestina  a multimii ,ori acuzele prostesti ale justitiei.In fond el nu a obligat pe nimeni cu nimic,nu asupreste,nu ignora,nu fura ,nu jegmaneste.Verbul "a ucide" daca ne gandim bine,le implica in fond pe toate acestea,deci unde este asadar  crima?Apoi sunt diferente covarsitoare dintre a ucide din razbunare,ura sau pentru ceva , si a grabi moartea cuiva epuizat fizic si psihic,ce nu mai suporta sa se simta o povara pentru cei dragi.Ca ar fi  un pacat crestineste aceasta asa zisa 'sinuciderea asistata",ma abtin la comentarii,eu gandesc astfel,omul face atat cat poate el omeneste,avand acel liber arbitru de a decide pentru sine in anumite situatii extreme,situatii aici ce tin de limita suportabilitatii!!!!.Indiferent ce decide,e optiunea sa, cat este gresit sau nu ,doar Dumnezeu stie si nimeni altcineva.Apoi,e usor sa vorbesti cand nu esti in locul altuia,in chinurile acelea teribile in care o ora de agonie pare cat un an de suferinta.Cred ca doar ei pot decide ce aleg ca o ultima dorinta.Si pana si Dumnezeu ma gandesc acum,este cu siguranta sensibil la o ultima dorinta a creaturii sale,ce vine dintr-un geamat prelung de suferinta teribila.

Crestin adevarat oricum nimeni nu prea este.Deci cine pe cine sa judece?
Iar daca cineva nu crede spre exemplu  in Dumnezeu,in viata de apoi,in pacatul "sinuciderii",este dreptul lui de a nu crede in fond,credinta nu este o obligatie!In acest caz nici ca mai este  ceva de discutat.
Statul,biserica, deseori ignora,nu se implica, nu ajuta viata prin a asigura un minim de decenta oamenilor,dar nici de murit ca urmare in pace nu te lasa!Dovada,serviciile medicale  te costa astazi o avutie,o inmormantare de asemeni ,foarte  multi nu si-o permit decat cu mari,mari eforturi!!!Unde este ma intreb crima,unde este adevarata sinucidere...nu continui ratinamentul,nu-l dezvolt,am sugerat doar.Psihicul omenesc are LIMITE!

Cauze multiple conduc catre realitati dureroase despre care culmea ironiei,cei care le-au cauzat sub diverse forme, incidente devin critici-moralizatori sau chiar indignati.
In cazuri extreme sunt necesare fireste solutii urgente.



Un rol ca de obicei foarte bun pentru Al Pacino...


Un film ce reliefeaza de fapt din ambele incidente pacient si doctor aceasta situatie tragica de viata,fara doar si  poate ,cea mai infioratoare,mai dureroasa cu putinta despre care fireste fiecare om ar trebui sa reflecte cu maximul de seriozitate si simt al responsabilitatii.Cazul acestui doctor, este extrem de interesant de urmarit,dezvaluind cateva aspecte incredibile ce te pun bine de tot pe ganduri.Stiu,este foarte dureros,dar nici sa ne sustragem acestei realitati dure de viata nu putem fara a reflecta baremi.Fereasca Dumnezeu,oricand,oricui i se poate intampla sa ajunga a trai o asemenea realitate de cosmar.Ce ai alege?....


PS:Legalizarea eutanasiei pentru care Jack Kevorkian  a militat,este astazi un subiect extrem de disputat.Sunt doar vreo 4,5 state in lume in care este legalizata,iar subiectul este inca pe role,cu opinii extrem de variate in pro sau contra.
A fost pentru prima data legalizata in Olanda ...iata cateva informatii aici:
http://romanian.ruvr.ru/2012_04_01/70278883/


MENTIUNE:Filmul il puteti urmari online.

2 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

Tot ce este legat de om și de viața lui mi se pare ceva intim, foarte important, greu, dacă nu chiar imposibil de explicat. Nu te poți situa NICIODATĂ în locul cuiva.Cum să o faci?
A alege viața sau a prefera sinuciderea sunt două dintre chestiunile cele mai importante , cred, ale fiecărui om. El DECIDE. Dincolo de asta, putem spune orice.
Ziceam în câteva rânduri că relația omului cu Dumnezeu este ceva intim, că nu simt că pot vorbi cu cineva despre asta..

fără legătură cu subiectul..doar cu viața, în general.
Uite, ieri, vorbeam cu o tânără, care a fost invitată la o nuntă . Cei doi miri locuiesc și muncesc în oraș- nu au putut să se cunune religios acolo, pentru că li s-a cerut suma de 1000 de lei.
Au venit la țară să se cunune- suma= 2500 de lei.

Ai explicații?
Eu am simți durere și revoltă.

Modart spunea...

Tot ce pot spune la ultimul aspect mentionat este ca omul iubeste evident mai mult Banul decat pe Dumnezeu!Avutia,nu Iubire.Putini stiu,rin ebraica "mamona" inseamna argint adica ban!
Omul vrea,omul nu stie a iubi...cand asemeni lucruri vin chiar din partea bisericii e cu atat mai trist,mai revoltator.Taxele ar trebui puse in functie de cat isi permite fiecare!Baremi atat sprijin .
Despre sinucidere,subiectul este complex si sunt desigur fr multe de spus.Pana una alta putem consemna luand la cunostinta ce marturisesc altii ajunsi in situatii disperate.
Si repet,psihicul omenesc are limite!