Melancolie de iarna ...

In opinia mea,vocea si muzica lui Salvatore Adamo,definesc acel "subton de melancolie al vietii" cum il numea L.Blaga,prin acorduri de surdina in tonalitati grave si romantice de un lirism aparte.Cantecele sale deschid calea introspectiei meditative printr-o nota melodica elegiaca  in care orchestratia  si calitatea  textului,a poeziei au un rol esential.
Este prin execelenta muzica anilor 60,70,perioada de dupa cele doua razboaie mondiale in care constiinta omeneasca resimtea inca puternic ororile teribile si imensa suferinta produsa de acestea.Muzica usoara ce s-a afirmat ca atare in aceasta perioada, plonjeaza in cele mai adaci cute ale sufletului omenesc si ridica totodata   cu maxima responsabilitate si traire afectiva,intrebari despre conditia umana efemera si visul ei fragil de pace si iubire.Adamo este o legenda a acestor decade,care a cucerit inimile publicului sau prin modul in care a stiut sa transforme poezia in muzica,cu o naturalete,simplitate si sinceritate uimitoare.
"Tombe la neige"este probabil unul dintre cele mai cunoscute si apreciate cantece din repertoriul sau,...este defapt piesa care l-a lansat,...dupa care multe ale piese inspirate l-au troienit... cu o candida tristete insufletite!