In copilarie cineva ma invatate cum sa-mi calculez bioritmul,erau ceva calcule dar eram fascinat de acel grafic obtinut si de ideea de a avea un indice asupra starii mele pe o anumita durata.Nu am stat insa niciodata sa-l verific cat de veridic este ,sa compar in mai multe randuri indicii afisati cu starea mea.
Zilele trecute,nu m-am simtit deloc bine.Mi-am reamintit de bioritm ,asa ca am cautat astazi un site care sa-mi afiseze bioritmul.
Am ramas stupefiat,pe ziua de astazi ,intelectual la limita negativa maxima,emotional si fizic vai si amar, cu mult sub linia de echilibru!!!
Asadar de va simtiti intr-o stare foarte proasta,ati avut un esec intr-o competitie,nu ati reusit sa finalizati un proiect,etc,sa stiti ca mai este de" vina "si aceast bioritm !
Evident, viata noastra strabate si in plan energetic suisuri si coborasuri,exista un anume balans, o anumita ciclicitate ce reprezinta un principiu cosmic in sine.
PS: Citeam candva ca Nadia Comaneci avea un bioritm foarte bun in timpul Olimpiadei din Montreal (1976 ).
Cineva spunea ca prin Van Gogh,Dumnezeu a dorit sa vorbeasca lumii despre iubire...aceasta afirmatie o veti resimti cu siguranta mult mai intens si reflexiv-emotional de veti adauga cunoasterii plastice a operei sale ,lectura unei carti biografice deosebite ("Vincent van Gogh") scrisa de Henry Perruchot.
Va recomand,sa cititi baremi prima jumatate din carte, adica despre viata sa pana inainte de a se dedica picturii.Eu am inmarmurit:Vincent a fost un model de cinste,credinta si abnegatie,un caracter cu o rara si incredibila forta de empatie si capacitate de sacrificiu .Desi a iubit,viata,oamenii,natura cum putinora le este dat,a avut parte de mari deceptii,perioade de o lucie saracie,boala,suferinta ,vorbe de ocara ,insulta,batjocura.Iubirea sa era inteleasa ca un exces de zel,un act necugetat,nebunesc...da, Vincent era un om total,de o uluitoare si frustranta sinceritate ,navalnic si patimas cand venea vorba de nedreptate,snobism,ipocrizie, demagogice,extrem de sensibil si chiar gingas cand venea vorba de frumusetea naturii si respectul fata de orice vietate a ei. Cand picta, asternea uneori vopseaua in straturi dense ,stralucitoare cu o fantastica forta de iradiere interioara .,Parca se autodevora pictand,sufletul sau se transfigura total prin actul de creatie ,trecea cu frenezie,bucurie dar si un soi de revolta si tragism in culorile asternute pe panza alba in tuse mai mici sau ample.Emotia traita in fata naturii pulseaza prin aceste tuse ritmice, spontane si energic redate ,tuse ce se inscriu uneori compozitional intr-un fel de "perpetum-mobile" liniar si cromatic fascinant.
Viziunea creste,capata amploare,pamantul cheama cerul parca,se daruie lui cu o ardoare tainica ,anume...de la firul ierbii,lanuri,case,chiparosi ,dealuri, si pana la miscarea sinusoidala a norilor ori feeria astrelor in cercuri concentrice rasfirandu-si intensitatea luminoasa ...ei bine cred ca ati ghicit aici intentia mea de a descrie ca impresie celebra sa "Noapte instelata"...nimic aici nu sta locului,totul e energie blanda si dragoste omeneasca de nestavilit...
In 1971 -Muzicianul McLeon dupa ce a citit o carte despre Van Gogh(mi-as fi dorit sa aflu care),a scris si compus aceasta exceptionala piesa dedicata memoriei artistului,piesa intitulata simplu "Vincent",dar cunoscuta si sub numele de "Starry,starry night".Anul urmator a devenit hitul nr 1 in U.K. si nr 12 in U.S.
Iata si o traducere ce am incercat-o zilele acestea:
Instelata,Noapte instelata
Picteaza paleta ta , albastru si gri,...
Privesti afara intr-o zi de vara,
Cu ochii ce cunosc intunericul din sufletul meu...
Umbre pe dealuri,
Schiteaza copacii si narcisele ,
Surprinzi briza si frisonul iernii,
In culori de pe taramul panzei zapezii.
Acum eu inteleg,ce ai incercat sa-mi spui
Cum ai suferit pentru sanatatea ta,
Cum ai incercat sa le redai lor libertate,..
Ei nu ar asculta,ei nu stiu cum,
Probabil ei vor asculta acum.
Instelata,Noapte instelata,
Flori de flacari ce ard luminos,
Nori vartej in ceata violeta,
Se reflecta in ochii lui Vincent de un albastru China
Culori schimbandu-si nuanta,
Campiile diminetii in boabe chihlimbar...
Chipuri trudite,linii de durere
Sunt alinate sub a artistului mana...
Acum am inteles,ce ai incercat sa-mi spui,
Cum ai suferit pentru sanatatea ta,
Cum ai incercat sa le redai libertate,
Ei nu ar asculta,ei nu stiu cum,
Poate ei te vor asculta acum.
Pentru ca ei nu au putut sa te iubeasca,
Desi dragostea ta era adevarata.
Si cand nici o speranta nu a fost lasata la vedere,
In acea noapte instelata,instelata....
Ti-ai luat viata
Precum indragostitii deseori o fac...
Dar as fi putut sa-ti spun
Vincent,
Lumea aceasta nu a fost pentru nimeni vreodata.
Atat de frumoasa ,precum pentru tine.
Instelata,Noapte instelata,
Portrete atarnate in sali goale,
Capete fara rame pe pereti fara nume,
Cu ochi ce privesc lumea si nu pot uita,
Precum strainii ce i-ai intalnit,
Oameni ponositi in haine zdrentuite...
Spinul de argint al trandafirului insangerat
Sta strivit si rupt,
Pe imaculata zapada.
Acum cred ca stiu,ce ai incercat sa-mi spui,
Cum ai suferit pentru sanatatea ta,
Cum ai incercat sa le redai lor libertate
Ei nu ar asculta,ei inca nu te asculta,
Probabil ei niciodata nu o vor face....
NB: Din cei 37 de ani cat a trait,doar ultimii 10 au fost dedicati picturii.A fost negustor de arta,bibliotecar,invatator...si-a dorit sa fie preot precum tatal si bunicul sau.Nu a reusit sa finalizeze cursurile de teologie,insa dorinta de a propovadui cuvantul lui Dumnezeu,era atat de mare incat s-a inscris intr-un "Comitet de Evanghelizare" unde nu se cereau studii superioare,Si-a ales misionarismul crestin untr-o zona miniera extrem de saraca si mizera.A marturisit aici cu faptele:a coborat el insusi in mina sa ajute uneori,in urma unei explozii in mina a ingrijit de un muribund ce nimeni nu-i ma dadea vreo sansa de a supravietui, si-a dat camasa altuia,confectionandu-si pentru el o camasa dintr-un sac de hartie,i-a indemnat la greva si a manifestat alaturi,a renuntat la cazare intr-o pensiune,preferand sa dea banii trimisi de comitet sarcilor,iar el sa locuiasca in podul unui grajd...acesta este unul dintre cele mai impresionante capitole din cartea mentionata.Am gasit total ciudat si revoltator ca intr-un celebru film documentar despre Van Gogh,sa se mentioneze doar cronologic aceasta experienta cruda, traita cu atata intensitate si daruire in viata artistului.
Opera sa este estimata la circa 800 de uleiuri si cam tot pe atatea schite si crochiuri.Dupa cum el insusi declara, nu ar fi fost posibila fara sprijinul deosebit al fratelui sau Theo,cel care l-a inteles ca nimeni altul,cel ce l-a incurajat si sprijinit financiar pe tot parcursul ei.Prietenia lor frateasca este una dintre cele mai fascinante povesti din cate au existat vreodata probabil pe aceasta tema... i s-a confesat acestuia prin sute de scrisori,ele insele o marturie de exceptie despre bucuria artei dar si efortul urias ce-l implica.Aceasta fratie impresionanta este tema unui film deosebit;"Theo si Vincent".Nu-l ratati daca aveti vreodata posibilitatea sa-l vizionati.
Nu i-a cumparat nimeni nici un tablou!Astazi tablourile sale ajung la preturi record in cadrul unor licitatii de arta moderna.Incredibil.
Intrebat odata despre credinta in Dumnezeu,a evitat un raspuns direct...a spus ca el crede in Natura,in frumusetea ei....prea multe deceptii,esecuri,suferinta,boala l-au rapus...inainte de a se sinucide,cineva l-a auzit spunand "asta e cu neputinta"...evident nu a mai suportat ,nu mai intevedea vreo scanteie de lumina in viitor,speranta murise,toate incercarile sale in viata esuasera ...in dragoste,in profesia dorita,in arta,...se simtea o povara,considera ca isi dezamagise familia,se simtea vinovat...
Candva, o profesoara ,o persoana foarte culta, imi povestea cum l-a intrebat odata pe Parintele ei (un preot chiar cu vedere duhovniceasca),daca Vincent va fi neiertat pentru pacatul sinuciderii,pentru ca daca ar fi asa, atunci i-a spus ea;"eu nu mai inteleg nimic din lumea asta"...preotul i-a raspuns astfel;"Fii tu sigura ca pentru oameni precum Van Gogh,are Dumnezeu alta masura..."
Acesta este unul din bancurile mele preferate...personal i-am adus unele modificari incercand sa-i dau mai multa savoare si ceva talc.
Trei prieteni mergeau prin desert si ajungand la o oaza prind pestisorul de aur.
-Oameni buni dati-mi drumul ca o sa va implinesc cate o dorinta pe rand la fiecare !
Arunca ei pestisorul in apa si incep pe rand
sa-si puna cate o dorinta in gand :
Primul ,familist convins :
-Pestisorule imi doresc sa fiu acum cu familia in
concediu in cel mai minunat loc de pe pamant ! !!
Brusc se pomeneste cu intreaga familie pe o insula paradisiaca ... flori inmiresmate in toate culorile , copaci fructiferi ,pasarele cantand ingereste ,valuri argintii si o casuta ca-n basme cu portile special deschise pentru el si familie.
Incepe apoi al doilea, burlac convins :
-Pestisorule vreau sa petrec un concediu de vis cu cea mai frumoasa femeie din lume in cel mai luxos hotel din Paris.
Zis si facut,se pomeneste el in curtea unui hotel super-lux racorindu-se intr-o piscina de marmura alba iar langa el insasi Afrodita alintandu-l si sarutandu-l de zor.De jur imprejur flori, palmieri si masute cu bauturi fine parfumate.
Vine si randul celui de-al treilea ,betiv convins :
-Bai pestisorule,nu stiu unde naiba sunt cei doi preteni ai mei,dar mie mi s-a facut o sete de-as bea o cisterna intreaga de bere rece.Asa ca adu-i te rog inapoi sa o cinstim impreuna la carciuma « Trei sarmale » din satul meu ....sa moara satenii mei de ciuda de o asa cinste...mama lor de ofticosi!
Motto:"Biserica este plina de oameni sfinti si desavarsiti...in teorie!"- A.W.Tozer
Un preot misionar a plecat prin lume sa propovaduiasca cuvantul Domnului, sa le vorbeasca si arate oamenilor calea cea dreapta si sfanta.Ajuns intr-un sat de oameni gospodari si foarte muncitori,a ramas insa tare nemultumit sa constate ca oamenii locului obisnuiau sa manance mult si zilnic sa se cinsteasca si cu cateva paharele bune de tarie.Asa s-a intamplat sa-i adune in curtea unei biserici pentru a-i certa si tine morala crestina de rigoare.
La un moment dat insa ,un taran din multime a indraznit sa i se adreseze:
-Preasfintia Dumneavoastra,noi nu putem...noi trudim din zori si pana in seara si daca nu mancam zdravan si ne intremam si cu ceva tarie sa prindem mai mult curaj si putere,nu rezistam!Asa ne-am obisnuit... dar uite, stii ce ma gandesc eu acum,incearca si dumneata o vreme sa traiesti cum traim noi si te-om asculta apoi de-i bine sau rau.
Preotul le-a zambit ironic insa a acceptat provocarea,Timp de doua luni varatece a muncit cot la cot cu ei din zori si pana in seara infruntand uneori arsita,ploi,furtuna...munca grea,anevoioasa, istovitoare,iar conditii de trai cu multe lipsuri si dificultati.
Ce s-a intamplat dupa aceasta experienta?...cred ca ati ghicit deja;LE-A CAM DAT DREPTATE!!!
ps: Povestire cu talc compusa de mine si inspirata de un fapt real petrecut undeva in Maramures.
Un material ce merita vizionat mai cu seama as spune pentru partea de imagine si muzica de exceptie ce-l insoteste!
Fantastica stare de relaxare si cantitate de energie pozitiva am resimtit!Chiar detensioneaza !!!
O filmare ca din "zbor de pasare" :dealuri,munti,vai,nori ,tarmuri stancoase,valuri,insule,pasari... totul culmina cu doua marine spre final de o rara frumusete si poetica cromatica !!!Benefica,inspirata insistenta pe aceste doua cadre mirifice (intre 7,50- 9,20)O muzica ,ah ce muzica!!!...usor tensionata pe alocuri, sacadata ,pastrand insa o dominanta lirica... parca ai fi intr-un film despre o urmarire plina de mister ...iar in final:pace,tihna,visare,nemarginire albastra... filmarea insasi ritmeaza fantastic cu aceste acorduri fine sonore,excelent montaj!!!
PSRemarc desigur si unele afirmatii ori idei interesante ce merita a fi retinute si de meditat..
Multumiri pentru postare "patrocle 3000"!
Frumusetea unui cantec,frumusetea vocii se recunosc imediat dupa primele acorduri .Primele trepte muzicale se desprind delicat din magia tacerii insasi,si cresc treptat ritmat anume pentru a deschide calea reveeriei muzicale.
Acute pline,calde,ample dau muzicii elan si aripi,forta si vigoare,savoare si parfum ...dictia,vocea clara pun in evidenta muzica cuvantului in sine, poetica lui,si bineinteles o anume expresie artistica a unei limbi.
Cu Mireille Mathieu am invatat respectul fata de cuvant,am inteles farmecul rostirii sale,ca exista un melos al acestuia in sine prin morfologia limbii si sintaxa ei.
A mizat in tehnica ei vocala pe vocea clara si dictie impecabila .Minunata alegere..fiece cuvant cantat are atata personalitate si farmec!!!
Acelasi cantec in germana.
Un omagiu adus celei mai adulate eroine a Frantei: Ioana d'Arc
Nu vad cine altcineva putea sa dea expresie acestui cantec mai bine ca ea...cuvintele au forta printr-o anume pronuntie dobandind o majestuoasa expresie muzicala.
