joi, 8 noiembrie 2012

In umbra geniului...


Dupa o perioada infernala a vietii sale,venirea ei dupa anul 1645,a fost ca o binecuvantare pentru Rembrandt. Ea avea sa-l slujeasca cu devotament pe artist pana la sfarsitul vietii ei...

"Hendrickje Stoffels,tanara umila,tovarasa minunata,aceea ce a acceptat sa duca o viata stearsa pentru a sluji mai bine acestui barbat pe care unii incercau sa-l stearga din istorie,Hendrickje Stoffels,care trebuie sa ramana in memoria oamenilor ca una dintre sfintele umanitatii pentru gratia,simplicitatea,mizeria si inima ei,pentru ca a aprins mica flacara care a luminat si incalzit pe geniul focului si luminii."...
                                                                                                               Jean Cassou

PS:Sunt multi istoriografi care cred dupa elocventa portretelor in care apare aceasta,ca Rembrandt a iubit-o chiar mai mult decat pe Saskia,regasind in Hendrickje acea simplicitate si acea interiorizare care ii erau proprii si lui.


19 comentarii:

INCERTITUDINI spunea...

La o primă lectură, lucrurile stârnesc întrebări: cum este posibilă iubirea, cum se poate crea un echilibru între două ființe atât de diferite?
Vezi- în acest caz, femeia se supune, dedicându-se.
Din gestul ei se creează iubirea lui. Atât de unică!( dacă pot spune astfel)
Ceva asemănător a fost și în cazul lui Creangă cu țăranca Tinca Vartic-el era sărac, singur, ea avea bojdeuca, făcea sarmale gustoase..
Iubirea este ceva foarte complicat-nimeni nu-și alege, cu bună-știință, de cine să se îndrăgostească.
Pe cine să iubească.
Mă refer la adevăratele iubiri.

Modart spunea...

Gina,Rembrandt a fost un om atras de asemenea personaje umile,interiorizate!Altii pictau cucoane din lumea buna,el oameni simpli,cersatori,batrani.
Da,diferenta este mare...cu o femeie cultivata probabil ca ar fi sarit scantei!
Ea era dedicata cum spui(slujnica,model,amanta)...fara spirit de sacrificiu insa,dragoste nu exista!

ps;Cred ca geniile tocmai de asemenea persoane au nevoie...

Modart spunea...

Nu-i asa ca simti spiritul toamnei din aceste minunate portrete?!

INCERTITUDINI spunea...

S-ar putea..vezi? vorbeai despre MM, care spunea că nu are prea mari așteptări de la viață. Poate că tocmai despre asta este vorba- ea (se) dăruiește atât de mult, arde prin ceea ce face, încât nu poate ferici pe cineva. Și Angela Gheorghiu atinge, în interviul, pe care l-am citit deunăzi aceeași latură a existenței- incapacitatea de a se lăsa „cucerită „total de altceva, în afara muzicii.
Acestea sunt paradoxuri- dacă revenim în lumea geniilor, care își găsesc iubirea în ființe, aparent neînsemnate.
Cum ar fi două genii alturi? Și totuși, au fost actori celebri, scriitori , muzicieni. Iubirea lor a ars uluitor de repede!
În rest, nu cred că este iubire, mi se pare ceva care îine de un soi de supunere voită- cineva capătă celebritate slujind celebritatea.
De ce zic așa ? pentru că dispare libertatea.Greșesc?

INCERTITUDINI spunea...

Da, priviri de castane coapte!

Modart spunea...

Da, asa este cu acel consum in arta,iti rapeste unele bucurii lumesti...putini insa inteleg lucrul asta.Sensibilitatea te consuma ,nu-ti da pace,actul de creatie e demulte ori un chin,te acapareaza total,cere sacrificii.MM a declarat de altfel ca mariajul ei este cu publicul...nu se poate nici astaz sa se desparta de scena,desi ar cam fi cazul.
Pai vezi?...intre genii se consuma repede si iti spun si de ce,este orgoliul prea mare!
Supunerea este buna in opinia mea,dar sa fie din ratiuni intrinseci.Libertatea e un concept nu gluma,trebuie sa ai chemare pentru ea...

Ai un soare,slujeste-l!

INCERTITUDINI spunea...

Libertatea este cel mai scump și neprețuit dar!
N-am acceptat niciodată ideea că Veronica Micle a fost un talent, cu toate că profesorul meu de literatură clasică, Augustin Z.N. Popp o diviniza.Ea trăia sperând că este muză . Dar și talent.
Cred că n-a fost nici una, nici alta.
Nu vreau să fiu rea, dar femeile care se veștejesc în umbra unui bărbat o fac precum plantele agățătoare.
Poate că nu este valabil în cazul despre care vorbim..

Modart spunea...

Gina,si ce este rau ca spera de a fi muza?!
Cel putin realiza ca are in fata ei spiritul unui geniu,si fireste era fascinata,il diviniza,Altele si-ar fi cautat o partida buna,profitabila,nu sa suporte metehnele unui geniu neinteles si saracia.
Uite, in Olanda secolul XVII,era atata sarcie incat pentru o tanara fata mariajul cu baiatul macelarului era o perspectiva mult mai buna decat sa se marite cu un pictor de geniu.Acestia ca sa supravietuiasca,isi lasau deseori tablourile la carciumar,brutar,macelar...Iti dai seama cat era pretuita arta?!!
De ce crezi ca s-a sinucis Veronica?

'PS; Poate ai posibilitatea sa vezi odata filmul;"Fata cu perla"

Modart spunea...

Si ce picturi se faceau atunci...de statea ceasul in loc nu alta!

Mihai spunea...

Rembrandt e unic. Chiar mi se pare o blasfemie sa faci un top al artistilor. Privind intrebarea doamnei INCERTITUDINI, as adauga ca si iubirea e unica. Fiecare iubire are unicitatea ei si nici o regula nu poate sa o inregimenteze.

INCERTITUDINI spunea...

Mi-e greu să spun de ce s-a sinucis.
Țï-am vorbit despre un foarte bun prieten , care a ales să-și încheie socotelile cu viațá, atât de brutal.Era pictor și profesor de desen. N-am înțeles de ce a făcut-o, tocmai când îmi spunea că iubește cu adevărat.
Culmea! În seara asta, m-am întâlnit cu fosta lui soțíe, la concert.
Ea locuiește ]n alt oraș, dar vine aici, din când în când aici.
Nu pentru a pune vreo floare..
N-am îndrăznit să spun vreo vorbă. Doar m-am gândit..

Modart spunea...

Nu n-am stiut.M-am indurerat...
Cred ca sinuciderea Veronicai a avut legatura cu dorul dupa Eminescu.Eu asa stiu.

INCERTITUDINI spunea...

Știi, pentru că așa s-a spus..de ce ar fi, NEAPĂRAT, adevăraT?

Modart spunea...

Rembrandt nu a fost perceput la justa lui valoare nici in timpul vietii,nici in timpuri mai moderne,Renumitul istoric de arta elvetian Jacob Burckhardt ,la un congres de reevaluare a valorii picturii rembrandtiene,a uimit audienta prin doua critici vehemente...il acuza de uratenie si de faptul de a stalci anatomia umana...culmea,Burckhardt era un fan al picturii rubensiene!Adica ii placeau grasele lui flamande,ori acele contorsiuni ale nudului feminin,exagerari artistice altminteri.Evident,nu-l agrea pe Rembrandt... ma mira total,deoarece nimeni nu a sondat ca el inlauntrul psihologiei umane prin metafora clarobscurului.
Astazi ca idee,multi il considera cel mai mare pictor al Europei occidentale!

INCERTITUDINI spunea...

Am găsit poemul dorit-
De două ori,
de Marin Sorescu
Ma uit la toate lucrurile
De doua ori.
O data ca sa fiu vesel,
Si o data ca sa fiu trist.


Copacii au un hohot de ras
In coroana de frunze
Si o lacrima mare
In radacina.
Soarele e tanar
In varful razelor,
Dar razele lui
Sunt infipte in noapte.


Lumea se inchide perfect
Intre aceste doua coperti
Unde am ingramadit toate lucrurile
Pe care le-am iubit de doua ori.

INCERTITUDINI spunea...

N-am spus că este rău să fii muză..Este ceva extraordinar!
nd a apărut ”Pe lângă plopii fără soț„, mai multe doamne și-au revendicat privilegiul de a-l fi inspirat pe POET.
Fiecare - Veronica, Mite Kremnitz și o artistă- susținea că ea a fost muza.
Eu cred că Eminescu n-a iubit o femeie.
A iubit FEMEIA!
EA l-a inspirat în toate creațiile.
Avea un portret ideal- blondă, cu brațe marmoreene.
Veronica se voia ea..

Modart spunea...

Tu stii cu siguranta mai multe decat mine despre Eminescu...
Altminteri in cazul de fata as adauga ca Rembrandt a avut si un copil cu Hendrickje,pe Cornelia!
Ea a murit inaintea lui,deci tanara...cu cativa ani inaintea mortii sale l-a pierdut pe Titus, fiul sau din casnicia cu Saskia.(se spune ca mostenea talentul tatalui,dar vroia altceva sa urmeze)Iti dai seama cum se simtea Rembrandt cand a pictat "Intoarcerea fiului risipitor"!?
Pe Hendrickje cu siguranta a iubit-o mult!Era MODELUL lui viu, si artistic si uman...

Modart spunea...

Multumesc mult!O doream pentru o postare!

INCERTITUDINI spunea...

Am tot recitit poemul aici, la tine-alb pe fond negru, așa cum este viațá însăși..nu știu cât negru, nu știu cât alb, tu spui că negrul este non-culoare, te cred, tu știi mai bine. Îmi plac zâmbetele roșii, flori sau frunze de toamnă.De două ori, da! ce nebănuită filozofie- nașterea și pierderea, începutul și sfârșitul.
Când merg undeva, când îmi place mult ceva, nu pot să nu mă gândesc: dar, dacă?..
de ce?
de ce suntem așa?