sâmbătă, 10 noiembrie 2012

Viata este insuportabila!...



FABULOS!nici ca am aflat o prestatie scenica mai convingatoare,mai dramatica si tulburatoare ca aceasta!!!
UN STRIGAT MUZICAL A LA EDWARD MUNCH,  ce cuprinde si defineste prin gravitatea vocii ,prin expresia gesturilor scenice, starea si fiorul  de singuratate,teama,disperare,dezamagire si boala sufleteasca ...

VIATA ESTE  INSUPORTABILA PENTRU MINE...IERTATI-MA!era ultimul ei mesaj adresat lumii intr-un bilet de adio...intr-o sambata de 2 Mai, in anul 1987!

Edward Munch;"Strigatul"
(pictor norvegian,reprezentant de seama  al Expresionismului )

16 comentarii:

Mihai spunea...

Nu am sa ii inteleg niciodata pe sinucigasi.

INCERTITUDINI spunea...

..și apoi tăcere.
Ce poți spune?
Ce poți întreba?
Pe cine?
Suntem atât de mici în fața marilor întrebări.
DALIDA?
Uluitoare Voce! colosală femeie..o dramă trăită, un foc, care a ars în toată splendoarea lui tragică.

Modart spunea...

Mihai,eu iti propun sa urmaresti acest moment artistic de exceptie,unic,... cap-coada cu maximul de atentie!...cat priveste aspectul mentionat,tot ce se intampla are fireste o explicatie,adica poate fi de inteles...ca nu acceptam este cu totul altceva!!!

ps;Totul tine in acest caz de limita suportabilitatii...unii gasesc resorturi salvatoare altii,nu.Poti sa condamni?

Modart spunea...

Nu mi-ai raspuns despre acest moment in sine!
Nu este un covarsitor act artistic?...s-a identificat teribil cu muzica si versurile,a restituit maximul de expresie printr-o fantastica traire personala si simt artistic urias.

INCERTITUDINI spunea...

„un foc, care a ars în toată splendoarea lui tragică„.
Cred că asta se întâmplă aici. Schimb timpul verbului- arde.
Am cit în câteva dintre cărțile lui Cioran despre sinucidere și despre sinucigași.
Nu înțeleg, nu-i înțeleg, este ceva dincolo de capacitatea mea de pătrundere.
Ție ți-am povestit despre prietenul meu, pictorul, care a ales momentul, doar el știe de ce, să se coboare în marea tăcere.
Îmi vine în minte maxima latinească- „Quisque est faber suae fortunae„. deși sinuciderea nu este sinonimă nicidecum cu norocul.
Citim în marea Carte că viața ne este dată de Dumnezeu, el este singurul în stare să decidă.
Poate că unii oameni își depășesc condiția umană, atunci când refuză să mai trăiască între și printre oameni..

Modart spunea...

Hm...Madalina spunea ca nu se mai suporta!...nimeni nu a adus in discutie cu adevarat la moartea ei acest aspect profund al insuportabilitatii...desigur erau ganduri teribile care nu-i dadeau pace,multe sunt amplificate din diverse probleme,blocaje ,anumite"defectiuni" psihice.Ce sa condamni?Boala nu se poate condamna,e ridicol!
Lacomia,furtul,demagogia,prostia,parvenitismul,etc cred ca astea sunt mai degraba de condamnat!Eu asta simt...

Modart spunea...

Cioran vorbea la mod metafizic despre sinucidere!Ca o posibilitate,un ultim refugiu total...!,nu neaparat realizare!Pe el ,gandul posibilei sinucideri l-a ajutat paradoxal sa supravietuiasca deceptiilor...de fapt el minimaliza acest act,sensul:e lesne sa te razvratesti,sa te sinucizi,asadar traieste!Cam asa vad eu lucrurile despre Cioran la acest capitol.

Asa cum i-am spus si lui Mihai,de inteles nu e cazul,in sensul ca nu are cum sa fie de neinteles...de neacceptat ca stare de fapt e altceva.
Subiectul este desigur foarte delicat si discutabil...

INCERTITUDINI spunea...

Da, așa pune problema Cioran, sinuciderea este, zicea el, asul din mânecă, în câteva rânduri chiar face haz de asta.
Povestea despre un tip cunoscut, care din nu știu ce motive se gândise foarte serios la sinucidere( ca și cum cineva ar înțelege vreodată motivele) că în clipa în care se decisese , a constat că nu avea o stare perfectă de igienă..și a renunțat.
Poate fi hilar, dar cred că este mult prea altfel.

INCERTITUDINI spunea...

M-a impresionat totdeauna Mădălina- cu tot ce înseamnă ea- viață, voce, aspirații de femeie, de mamă, de iubită.
Doar ea știe ce-a fost.
Prostia? cum să o condamni alături de furt, demagogie, parvenitism? acestea din urmă se comit cu bună știință. Prostia este, cred, ceva de care foarte puțini sunt conștienți că o au.
Poate condamni incapacitatea individului de a se accepta în dimensiunea proprie, asta este , cred, altceva- un fel de grosolănie, de ambiție ( prostească), de fudulie.„ Prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul.„
Ea provoacă mult rău celor din jur.

Modart spunea...

Daca nu ar fi atat ignoranta,rautate,nedreptate,lipsa de iubire in lume,societate...nu s-ar produce atatea sinucideri!Sa avem pardon...dar exista o karma colectiva negativa care isi pune intotdeauna amprenta.Exista si o vina colectiva,nu doar cea individuala ca idee!

INCERTITUDINI spunea...

Da.
Prea multă nepăsare. Și sfidare pentru tot ce nu se ”potrivește ” cu ceea ce vrea X. Sau y.
Chiar în familii se întâmplă, din nefericire.
Prea mare păcat.

Modart spunea...

Hm...prostul nu e prost cum pare.Are constiinta lui de prost,adica stie ce face...doar o face pe prostul!
Asa am zis si eu candva despre prostie,cum zici tu,mai recent ti-am spus acum....altminteri am mai discutat nitel despre acest subiect,nu?

ps;Poate nu e cuvantul potrivit...uneori constat ca ar trebui imbogatit vocabularul,sunt lucruri care nu au expresii, cuvinte potrivite.

Mihai spunea...

Nu am pus asa ceva. Spun doar ca nu ii inteleg.

Modart spunea...

Din punctul meu de vedere este mai lesne de inteles,decat multe alte lucruri.Este foarte regretabil,dar este real!Problema este de a cauta solutii ajutatoare.

INCERTITUDINI spunea...

Poate că este mai bine că nu toate realitățíle/stările/situațiile au nume.

Modart spunea...

Da,poate ca asa este!...