Am patit-o si eu,intocmai...cu tot arsenalul de personaje din poveste!
"În fiecare zi, în zorii zilei, sosea la serviciul său FURNICUTA productivă şi fericită în felul ei. Acolo îşi petrecea zilele FURNICUTA; muncea, muncea cu spor şi canta vesela. Ea era fericită şi firma mergea foarte bine.
Dar… BONDARUL, director general la firma unde lucra Furnicuţa, a considerat că nu era posibil ca Furnicuţa să lucreze de capul ei, aşa că a creat postul de Supraveghetor. Pentru acesta l-a angajat pe SCARABEU, care avea multă experienţă.
Prima preocupare a SCARABEULUI supraveghetor a fost să organizeze munca FURNICUTEI, şi a pus-o să facă rapoarte de activitate zilnice. În curând a fost necesară angajarea unei Secretare pentru a-l ajuta pe SCARABEU la citirea şi înregistrarea rapoartelor FURNICUTEI Aşa că au angajat o PĂIENJENIŢĂ care organiza actele şi raspundea la telefon. Între timp, FURNICUTA productivă şi fericită muncea, muncea, muncea…
BONDARUL, directorul general, era foarte mulţumit de rapoartele date de SCARABEU, aşa că a mai cerut statistici, indicatoare de gestiune şi pronosticuri. Atunci a fost nevoie de angajarea unui GÂNDAC, asistent pentru supreveghetor… …şi a mai fost nevoie de un nou calculator şi de o imprimantă color. Curând, FURNICUTA productivă şi fericită a început să se plângă de toată hârţogâraia şi de toate rapoartele pe care trebuia să le facă. Cântecul ei nu mai era la fel de vesel ca inainte.
BONDARUL, directorul general, văzând aceasta, a considerat că trebuie să ia măsuri. Aşa că a creat postul de şef de departament, acolo unde lucra Furnicuţa productivă şi fericită. Postul i-a revenit unui GREIER, care şi-a făcut un birou nou, modern şi echipat corespunzător. Noul şef de departament avea nevoie de un asistent, care să îl ajute în pregatirea planului strategic şi al bugetului pentru departamentul la care lucra FURNICUTA productivă şi fericită.
FURNICUTA nu mai cânta ca înainte, şi era din ce în ce mai stresată. Într-o zi, directorul general, uitându-se peste cifre, şi-a datseama că departamentul unde lucra FURNICUTA nu mai era la fel de rentabil ca înainte. Aşa că a angajat-o pe BUFNIŢĂ, consultant de specialitate, pentru un diagnostic.
BUFNITA a stat 3 luni la firmă; în urma studiilor făcute a tras următoarea concluzie: “Departamentul are prea mult personal…”Aşa că, urmând sfatul specialistului, s-a făcut o reducere de personal. FURNICUŢA a fost prima pe listă, deoarece era nemulţumită mereu…
_________________________________________________________________
_________________________________________________________________
MORALA: Nici să nu-ţi treacă prin cap sa fii o FURNICUTA PRODUCTIVA SI FERICITA!.
E de preferat sa fii incompetent şi nefolositor. Incompetenţii nu au nevoie de supraveghetor… – toată lumea îşi dă seama de ce. Şi dacă, în ciuda “eforturilor” tale, eşti productiv, să nu araţi pentru nimic în lume că eşti fericit. Asta nu ţi se va ierta!
Dar dacă, în ciuda celor de mai sus, te incăpăţânezi să fii o FURNICUŢĂ PRODUCTIVĂ ŞI FERICITĂ, lucrează pe cont propriu, astfel încât să nu ţii în cârcă bondari, scarabei, paianjeni, gândaci, greieri şi bufniţe în felul acesta."
ps; Nu stiu cui apartine aceasta povestire ,ea apare in diverse surse pe net la capitolul "povestiri cu talc".
8 comentarii:
Cu talc? Propun restructurarea TALCULUI!
Restructurarea s-a facut deja!Fara furnicute productive si fericite!
Cum ar fi să vezi o revoltă de furnicuțe hărnicuțe?
Eu zic ca nu ar fi rau...doar sa nu iasa intre ele prea multe scantei!
În copilărie, primăvara- imaginile nu-mi mai sunt clare, era, cumva, o sărbătoare, bunica paternă pregătea turtă- un amestec de făină, mălai, lapte, zahăr și dovleac, păstrat în pivniță.
Eu primeam un colț rumenit( turta se cocea sub țest, dacă nu știi este un cuptoraș mobil)- era cel mai dulce.Mergeam în grădină, trebuia să mă așez pe răzor, să mănânc turta și să las fărâmiturile furnicilor. Se adunau în șir, una în spatele celeilalte, fiecare cu fărâmița ei de turtă.
Nu mai știu ce se ascundea în miezul micului spectacol, chiar îmi pare rău.
Am revăzut acum, cu ochii sufletului, imaginea furnicuțelor disciplinate , corecte, unite.
Cred că ele sunt o civilizație absolut extraordinară!
Cu siguranta!...si cand ma gandesc cum le calcam uneori fara sa vrem ,cat de fragile sunt ele dar ce univers disciplinat si fascinant alcatuiesc!
Parca nu e drept...
Despre viaţa şi modul de organizare al furnicilor, am citit din curiozitate fiindcă prin hărnicie se aseamănă foarte mult cu albinile despre care ştiu aproape totul, eu facând parte dintr-o familie care din generaţie în generaţie a transmis pasiunea pentru apicultură şi bineînţeles că nici eu nu fac excepţie. Sunt cele mai organizate şi disciplinate dintre vieţuitoare. Furnicile le urmează, doar că ierarhia nu este atât de respectată ca la albine. Este un domeniu despre care aş vorbi pâmă aş obosi, dar nu despre ele era vorba acum ci de acea admirabilă fabulă ce se încadrează - din păcate - izbitor cotidian. Aceeaşi nedreptate crasă o întâlnim la tot pasul, sufocând buna credinţă, cinstea, onoarea, hărnicia şi răsturnând scara valorilor.
Aura,e minunata cred aceasta pasiune pentru apicultura,asta am simtit mereu cand am avut de a face cu ea,eu fireste,doar asa discutand si vazandu-i pe altii cum lucreaza la stup.
Despre fabula,ce sa zic,rupta din realitate,ca doar asta este si menirea lor...aici defineste perfect spiritul birocratiei si mediocritatii comuniste.
Trimiteți un comentariu