Valoarea artei...

Zilele acestea mi-am adus aminte de un film mai vechi,o poveste pe cat de simpla pe atat de pilduitoare despre tema mentionata.Poate reprezenta cu siguranta o minunata introducere in cadrul unui eseu ce pledeaza despre perceptia adecvata a artei,despre valoare si menirea ei.
Semnificatiile talcuite vi le las voua cititorilor sa le desprindeti.

Intr-o camera de hotel, doi tineri casatoriti ramasi fara casa se certau  din cauza lipsurilor financiare.Afacerea lor falimentase,in plus exista si povara mai multor datorii  neachitate.Nu le mai ramasesera bani decat pentru cazarea pe o scurta perioda la hotel,ceva bani de buzunar si singura avere ramasa era o lucrare de arta a sotului,o mini-statuieta apartinand celebrului sculptor englez Henry Moore.Amandoi cautau fireste o solutie salvatoare de a trece peste acest impas de cosmar...va dati seama de impact,ei fiind invatati cu un trai de lux,cu mancaruri si bauturi fine,cu petrecerile  mondene din mediile instarite ale societatii.
Singura solutie pe care sotia o intrevede este sa vanda la licitatie lucrarea faimosului sculptor,care facand parte dintr-un ciclu redus din opera artistului pe tema"strigatul" , ar fi ajuns evident la o suma remarcabila ,suficienta de a scapa de datorii si relua eventual startul in unele afaceri .El insa se opune vehement acestei  solutii  fiind vorba de o mostenire de familie de mai multe generatii.Lucrarea devenise un fel de blazon al familiei de care fireste era legat si un anume orgoliu ,o mandrie.Astfel discutiile se aprind pana ce intr-un final  el va ceda ,acceptand cea mai la indemana cale salvatoare.Insa in dimineata licitatiei,cand sa ia statuieta de pe noptiera ,observa stupefiat ca lipseste.

Cea care furase statuieta era o tanara menajera ,surdo-muta.
Zilnic facand curat in camera,ea se uita atent la lucrare cu un soi de teama si discretie sfanta..
Intr-o zi nu a mai rezistat unui sentiment puternic,si a furat-o ,ascunzand-o la ea acasa .
Femeia locuia impreuna cu un frate care se ocupa cu bisnita vanzand tot felul de lucruri prin piata,la cunoscuti sau straini.Ironia sortii,povestea se repeta,intr-o zi cotrobaind nervos prin casa,descopera statuieta ascunsa de sora lui si o fura ca sa o vanda.
Intoarsa acasa de la serviciu,sora panicata de lipsa lucrarii,il ia de guler pe frate,si cu mare suparare si revolta ii ceru socoteala din priviri si prin limbajul semnelor.Uimit de reactia ei atat de inversunata,fratele i-a raspuns cinic ,batjocuritor :"Ce ai nebuno,am vrut sa vand prostia  aia la care vad ca tii atat unui domn...auzi, nici 5 dolari nu a vrut sa-mi dea pe ea!...cica ce naiba  reprezinta figurina aia ciudata...pai avea dreptate omul ,nici eu nu pricep o iota,doar m-am gandit ca poate,poate scot si eu un ban pe ea.Ce naiba era sa fac cu ea,m-am infuriat si pe drum am aruncat-o  intr-o groapa de gunoaie"
"Unde mai exact ai aruncat-o?" a intrebat ea imediat..Apoi s-a imbracat iute si a plecat sa o caute.Prin maldarul de gunoaie,a avut noroc dupa ceva ceasuri sa o gaseasca.Bucuroasa  a luat-o in brate,a curatat-o cu o batista  si a strans-o cu emotie la piept .Precum o mama un copil,precum o copila papusa preferata.

Va dati seama ca politistul care a anchetat cazul nu i-a fost prea greu sa descopere faptasul.Prima suspecta era fireste chiar menajera care avea acces in camera zilnic.
Odata ce "hotia" a iesit la iveala,politistul a avut o dilema intreband  raspicat:: "Daca nu ai furat-o sa o vinzi,atunci de ce ai furat-o?!" 
Surdo-muta a luat imediat o bucata de hartie si i-a scris:
"PENTRU CA A STRIGAT SI EU AM AUZIT-O!"

Intreb si eu acum ,cui merita sa-i apartina lucrarea?
Mostenitorului ,celuia ce cumpara cu bani grei la licitatie,sau celeia care a simtit atat de pregnant fiorul ei plasmuit artistic?