Despre Fericire,Iubire...

"Patrundeti-va de durere.Intristati-va si va jeliti. Rasul  intoarca-se in plans,si bucuria voastra in intristare"-Sfantul Apostol Iacov

Nici daca as avea orice dar lumesc :sanatate,bogatie,talente cu carul,frumusete...atat timp cat exista atati oameni defavorizati,bolnavi,atat timp cat exista o lume a puterii sprijinita  pe stalpul coruptiei si minciunii,atat timp cat trecutul lumii noastre este patat de sange,plin de martiri si tortionari, de sacrificii ,lacrimi,atat timp cat echilibrul acetei planete este atat de fragil,atat timp cat unii se zbat intre viata si moarte din cauza unor boli grele, sau din nepasarea alesilor,atat timp cat exista atatata nedreptate,saracie,mizerie,atata timp cat ,,,si lista ar putea continua,,,ei bine,cum Doamne as putea sa ma simt aici ,printre oameni,un eu fericit???

Doar daca as fi un nesimtit,o persoana incapabila sa empatizez cu suferinta altora,o persoana inghesuita in sinele egoist,pragmatic si mandru.

Unii sunt niste privilegiati ai sortii,si dau culmea altora lectii despre fericire!!!.

Din punctul meu de vedere, doar cei napastuiti si cei realmente preocupati de soarta lor ,au dreptul sa aduca in discutie fericirea!
Ceilalti ,sa treaca la fapte!Cuvantari kilometrice ,teorii,filozofii,texte ,citate marete,promisiuni ale unor tehnici,practici ezoterice,diete,etc ce atrag fericirea,bunastarea ,toate asa graite cu zambetul pe fata din asezutul cald si moale al unui fotoliu...cata nerusinare,sfidare,impostura ,cand altii dorm pe strada pe unde apuca,infometati si ignorati zilnic de sute,mii de trecatori!
In loc sa-si faca omul culpa pentru indaratnicie si egoism,pentru atata nepasare,pacate,comoditate,mai are culmea tupeul sa discute despre fericire!
Mi se face sincer rau!Nu exista barem gestul minimal de milostenie,dar vorbim despre un munte de fericire!

Nici daca toti oamenii din lume ar avea de toate,ar fi fericiti,exceptand un caz,si tot nu as fi fericit,ori  indrazni pomeni de fericire.M-as gandi la acel caz,si sincer,m-as indurera!
Pentru ca Iisus a iubit omul ,pe fiecare in parte,la fel de mult ca lumea!

Nu am venit oameni buni sa huzurim pe lumea asta,sa pretindem fericire, am venit sa ispasim pacatele trecutului,de a ne ridica nivelul de aspiratie si implinire staruind intru iubire .Fericirea este  varful muntelui,tinta acestei aspiratii.Pana acolo insa e testul rabdarii,suferintei asumate, adica al iubirii.

Poti fi multumit cand ajuti la greu pe apropaele tau,insa nu e totuna cu fericirea!

Poti fi incantat pentru o zi minunata petrecuta in sanul naturii,insa nu e totuna cu fericirea!

Poti fi bucuros in dragostea ,in prietenie,insa nu e totuna cu fericirea!

Fericiti cei care inteleg ca fericirea in sensul ei adevarat si deplin ,nu-i aici!

Cei care voiesc si aspira catre fericire in sens lumesc,ori nu au simtul realitatii,ori au carente afective mari.

O asemenea fericire egoista,comoda, dospita la foc caldut si indulcita idilic cu aportul unei imaginatii anume,nu se interseacteaza defel cu Fericirea !E doar o forma ieftina si egoista de a o adulmeca,un miraj fabricat din naiviate,teama sau lasitate.
Iubirea nu nominalizeaza,fericerea adevarata este un sentiment organic in care resimti intens armonia si pacea  intregului de compozitie numit Viata!
Aici..nu se poate!Pentru ca aici de cand e lumea lume,e clar,cine si cum conduce!Doar naivii,doar cei care au unele privilegii,nu recunosc asta.
Biblia atentioneaza,lumea asta e condusa de "printul intunericului"!

Aici, poti avea parte de clipe de gratie intru fericire,mai bine zis reflexe ale fericirii,atunci cand iti asumi o permanenta lupta cu tine insuti de a fi mai milostiv,mai bun,mai iubitor.Este vorba de o stare de fericire sufleteasca intru credinta,speranta,iubire!

Te simti fericit pentru ce te stradui sa implinesti,pentru lupta ta in acord cu un nivel superior de aspiratie.Esti impacat cu tine astfel,insa durerea interioara pentru nedreptatile si suferinta inconjuratoare tot ramane si o resimti adeseori de-ti asculti nitel inima.!
Mai poti cunoaste asemenea reflexii ale fericirii,satisfactii, prin dedicatia fata de un hobby,prin comuniunea cu frumusetea Naturii sau a Artei.
Fericire adevarata insa ,nu este!

Fuga de suferinta ,fuga de dragoste este!Rezultatul insa poate fi o fericire facila pentru multi!

Si o prefera!

Aspiratia fericirii ,asa cum foarte multi o inteleg,presupune axiomatic suferinta altora!O demonstreaza istoria noastra intreaga.

Plansul unora e jertfa bucuriei altora,spune atat de frumos un cantec.

In concluzie:

Fericirea este un atribut paradisiac al firii omenesti indumnezeite.
Noi,am decazut insa, iar asta nu e greu de realizat,cat si cum de mult!

Fericirea este tinata suprema ca atare,iar ea se merita sau nu, dupa  fapta!

Datoria noastra aici este de a ne ridica nivelul de aspiratie in plan vertical,cautand  sa iubim cat mai mult cu putinta.Biblic,este cea mai mare porunca!
Nu la Fericire trebuie sa-ti stea mintea ci la Necesarul impetuos al iubirii!
Logic,o lume mai buna ar exista daca am starui cu gandul si fapta catre iubirea aproapelui!

A iubi lumea  fara a suferi,fara sacrificii ,implicare in miezul ei dureros,nu se poate!
Deci ce alegi?Care este nivelul tau de aspiratie?
Fericirea ta egoista  lumeasca sau calea Iubirii care le sufera pe toate ?

Nu cereti lui Dumnezeu ,Fericire,ci putere mai mare de a afirma potentialul iubirii voastre!
Fericirea este darul promis,este rasplata efortului afirmarii Iubirii!
Sunt ferm convins ca avem un potential de a iubi cu mult mai mare decat dovedim!!!.
Ce pacat,ce trist, ca nu ascultam de aceasta prioritate a inimii!