Anii batranetii l-au aflat pe Rembrandt intr-un dezolant tablou al bolii si singuratatii, in conditii de trai mizere,foarte saracacioase.Se spune ca a murit cersetor.
Cu doi ani insa inaintea mortii,la varsta de 66 de ani, acest "geniu al focului si luminii" asa cum este el recunoscut astazi in istoriei artelor, avea sa daruiasca lumii cea mai tulburatoare lucrare a geniului sau creator si poate cea mai emotionata panza din istoria picturii cu tematica religioasa.Este vorba de "Intoarcerea fiului risipitor",subiect biblic pe care artistul l-a abordat pe parcursul vietii si in alte lucrari in pictura si grafica.
Doar aici insa, in aceasta ultima capodopera in care experienta artistica acumulata s-a impletit cu experienta si cunoasterea dureroasa a unei vieti,acest subiect va atinge o expresie mistuitoare, inegalata anterior.
Acest tablou este "Testamentul" sau artistic, un act si un mesaj profund de credinta si iubire catre umanitate,este efortul sau artistic suprem printr-o intensa traire si capacitate de transfigurarea artistica.
Celebra pictura este adapostita astazi de muzeul Ermitaj din Petersbourg.Este o pictura la scara naturala(termen folosit pentru lucrari de mari dimensiuni in care personajele se apropie de dimensiuni reale),fapt ce amplifica as spune forta ei de expresie tinand cont de aspectul profund uman al temei abordate.Un fel de dialog direct in care acest foc interior al creatiei artistice,arde si se daruie cu o intensitate si o forta de iradiere uimitoare.
Citeste aceasta pilda aici( paragrafele 11-32):
http://www.biserica.org/Biblia/NT/EV/Luca/15_index.html
Metafora plastica transcede aici talcul pildei : La o analiza atenta a temei biblice, realizezi ca subiectul principal nu este fiul, ci tatal!Cu totii suntem asemeni fiului...el este evident un simbol al ratacirii si risipei omenesti din nechibzuinta,nepricepere,ispita,al indepartarii omului de la calea dreapta si ca atare de Dumnezeu .Insa ,ce vrea Iisus sa ne asigure prin aceasta pilda, prin exemplul tatalui, este dragostea lui Dumnezeu Tatal care isi asteapta fiii in orice moment, dispus fiind cu mare bucurie sa ne reprimeasca la sanul Sau ,sa ne ierte !Unica conditie care se impune fireste este de a stavili mandria coborand judecata in inima si recunoasterea prin cainta ca atare.Bucurie mai mare nu exista pentru Tata decat regasirea fiului intors acasa ,pentru ca "pierdut era,dar s-a aflat",pentru ca si-a venit in sine(fire).
Rembrand insista mai mult pe imaginea fiului in lucrari anterioare,anii batranetii aduc cu sine fireste o intelegere sporita si profunda asupra acestei subiect biblic.El insusi se intoarce catre Dumnezeu cu toata fiinta sa ca niciodata,el insusi resimte o puternica necesitate de a ingenunchia,de a se ruga,de a primi iertarea....tabloul poate fi inteles din aceasta perspectiva si ca o rugaciune a artistului ce invoca cu ardoare harul luminii tainice si sfinte,iertarea.
Marea viziune calauzita de focul inspiratiei launtrice s-a consumat si s-a produs aici.
Fiul ingenunchiaza primind binecuvantarea tatalui prin gestul protector al mainilor ce-i acopera umerii.Atitudinea lui ca niciodata, se substituie riguros si foarte expresiv ansamblului monumental de expresie piramidala.Capul in racursiu atinge pieptul batranului tata,fata acestuia se pierde tainic in reflexe de umbre si penumbre.Aceasta legatura organica ,monolitica intre atitudinea fiului si cea a tatalui este reliefata apoi artistic de Rembrandt printr-o fascinanta regie a luminii in tehnica clarobscurului.Celebra" lumina aurie rembrantiana".
Remarcam aici doua centre de interes prin modul in care aceasta lumina invaluie misterios si dramatic personajele.Un cerc luminos pe umerii fiului pentru a evidentia expresia mainilor atat de fireasca ,de paterna si desigur centrul de interes major,apoteotic...chipul tatalui unde lumina atinge maximul de intensitate si forta metaforica in redarea plastica.
Aici, pe acest chip de batran a asternut acest geniu al focului si luminii toata dragostea si emotia sa omeneasca.Sosise momentul regasirii depline prin arta:el omul,el fiul imbatranit si impovarat de amintiri rascolitoare ,el artistul aproape de pragul mortii, fata in fata cu Creatorul insusi.
O viata de tristeti ,amaraciuni, suferinte si deceptii cumplite dar si de momente tandre,bucurii,toate s-au condensat frenetic in acest portret prin pulsul ritmic si tensiunea trasaturilor de penel in straturi dense de culoare.Iata suprema sa incercare pentru a defini si invoca chipul sacru al indurarii,dragostei,bunatatii.Dumnezeu Tatal sub chipul unui batran cu trasaturi hristice...
Expresia fetei cu fruntea larga descoperita si pleoape aplecate este atat de inspirat reliefata prin expresia umerilor aplecati ce descriu ritmic un semicerc usor inclinat.O mantie de un rosu-portocaliu cu reflexe bland-catifelate invesmanteaza umerii acestuia.Un rosu aprins ,simbolul purificarii,al dragostei si energiei vitale interioare iradieaza expresia luminoasa a chipului invalurit in clarobscur
Pasaje cromatice foarte senzitive si accente usor dramatice intre lumina,umbra,transpunerea acestora in planuri ample,de sinteza confera chipului o expresie monumentala in care se ingemaneaza tainic spiritul unei inefabile blandeti cu cel al unei sacre suferinte interioare.
In taina contemplatiei...glasul inimii este atat de prezent si viu in acest chip.
Rembrandt a utilizat in aceasta pictura o schema compozitionala pe dubla diagonala.Cea de forta,principala este accentuata de personajul din dreapta lucrarii .Prin profilul sau luminos si acelasi rosul intens al hainei,pictorul directioneaza prin repetitie atentia catre centrul de interes major,tata-fiu,iar prin expresia meditativa a chipului artistul staruie fireste indemnul catre introspectie.
Cealalta diagonala secundara cuprinde trei personaje ce se pierd gradual ca luminozitatea in atmosfera sumbra ce invaluie feeric pictura..Sunt trei stari rafinate, subtonale ce se desprind din dominanta cromatica inchisa a tabloului.O scara valorica in "trei note muzicale estompate in surdina",o alta metafora plastica rembrandtiana menita sa sporeasca starea de taina si mister a tabloului,nota lui majora de introspectie grav meditativa."Ceva miraculos se intampla aici"...e un sentiment pe care Rembrandt stia ca nimeni altul sa-l transmita in pictura sa prin maiestria-i unica in tehnica clarobscurului si prin regia luminii.
S-a spus despre Rembrandt ca daca ar fi trait in vremurile noastre ar fi fost probabil,un mare regizor de lumini in lumea filmului.Termenul de "lumina rembrandtiana" este inclus demult in limbajul cinematografic.
In facultate,un coleg basarabean care vazuse lucrarea la Ermitaj ,mi-a povestit odata ca in fata ei te simti mic,coplesit ,pierdut....Astazi ma duc cu gandul la pilda hristica care se termina prin sintagma "pierdut era,dar s-a aflat".Fireste, in fata acestei "flacari smulse de artist din insusi focul sacru al stelelor" ajungi sa te simti prin propria traire o particica din spiritul ei,o scanteie din acest mistuitor foc demiurgic."Te pierzi"cu sensul regasirii printr-o anume emotie puternica generata de harul si inspiratia artistului.
MENTIUNE:Prin galeria de autoportrete(vreo 80 la numar) si cea a portretelor de batrani ,Rembrandt este initiatorul inegalat vreodata al portretului psihologic."Privirea fara spatiu" ,acea starea a omului "pierdut in ganduri" definesc capacitatea harului sau artistic unic printr-o virtuoasa tehnica a clarobscurului ce va atinge apogeul in istoria picturii prin geniul sau creator.
-1669+by+Rembrandt.jpg)
