vineri, 25 aprilie 2014
In ritm de salsa la 80 de ani!
"Viata incepe abia la 70 de ani"-Maurice Chevalier
..se poate sa dansezi la 80 de ani ca la 20 de ani?
Iata mai sus un raspuns.Incredibil.Doar fata tradeaza varsta!
Pasiunea pentru ceva intretine spiritul tanar,il fortifica si chiar il purifica!Eu sincer, asa cred.
Ma gandesc acum cum ar fi fost acest moment conceput in maniera "cu masca ,fara masca"Dezvaluirea,ar fi fost SURPRIZA SURPRIZELOR!
joi, 24 aprilie 2014
ARE YOU HAPPY?
Paloma Magia
duminică, 20 aprilie 2014
joi, 17 aprilie 2014
Saptamana Patimilor/Alb si negru
Stiati ca Iisus mai este denumit si "Marele Spirit Alb"?
Aceasta nestemata a muzicii clasice,"Adagio " de Albinoni, este de stiut, una dintre cele mai dramatice si profunde compozitii muzicale din cate s-au compus vreodata.
In acest caz, fascinant este si clipul pe care l-am mai postat.Repostarea are in vedere si principiul fundamental al repetitiei;Repetitia este mama invatarii!
Nu mai adaug prea multe,va las sa meditati urmarind materialul a carui expresie artistica ca forma de realizare, se constituie intr-un strans acord cu ideologia si estetica Suprematismului artistic.
Simplitudine,reductie maxima prin stilizare pana la chintesenta. Superb!!!
Fireste, il gasesc extrem de potrivit ca mesaj pentru aceste zile sfinte .
Un gand de moment: Tot adapatandu-ne la cele lumesti,ma intreb cum va fi posibil o integrarea in Albul absolut!Animalul se adapteaza,omul e ceva cu mult mai mult,sau ar trebui!
marți, 15 aprilie 2014
Saptamana Patimilor/Privighetoarea oarba
Una din revelatiile muzicale ale acestui an pana in acest moment, a fost acest cantec care m-a vrajit inca de la primele acorduri.Vocea,interpretarea,textul si filmarea mi-au mers iar la suflet.
Il repostez aici in "Saptamana Patimilor" deoarece in versurile lui atat de simple, despre frumusete,suferinta,viata,sacrificiu ,recunostinta si inaltare sufleteasca e vorba ....
In mod simbolic ,Iisus este chiar "privighetoarea oarba" din acest cantec.
Ascultati atent cuvintele,lasati muzica sa va impresoare sufletul ,si mai cu seama ,pastrati indemnul cantecului in inima.!
Ascultati atent cuvintele,lasati muzica sa va impresoare sufletul ,si mai cu seama ,pastrati indemnul cantecului in inima.!
luni, 14 aprilie 2014
Cel mare si cel mic
Intr-un acvariu erau 10 pestisori mici care traiau in mare pace si armonie,inotand in voie si jucandu-se .Intr-o zi insa ,stapanul a mai adus un pestisor ,unul negricios si marisor .Si cum se vazu acesta acolo cel mai mare si puternic ,se simti stapanul acvariului,si incepu rautacios sa-i alerge intruna pe ceilalti,,sa-i ameninte .Bietii pestisori traiau zi de zi cu teama ,ba nici de mancare nu prea aveau parte ca inhata mai totul pestisorul cel nou.Si crescu acesta si mai mare si mai puternic si se facu si mai ingamfat si mai nesuferit.
Intr-o zi stapanul acvariului mai aduse un pestisor.Era un peste foarte micut si auriu.Toti 10 cum il vazura incepura sa-l admire,doar pestisorul negricios ros de invidie se repezi asupra lui amenintandu-l:
-Eu sunt aici sa stii stapanul,mie mi se cuvin laudele.Si dadu sa-l inghita
Speriat,pestisorul auriu ii spuse:
-Nu-mi fa rau,eu sunt pestisorul fermecat si pot sa-ti indeplinesc 3 dorinte.
Pestisorul negricios care visa uneori cum tot creste sufocandadu-e in spatiul prea mic al acvariului exclama:
-Vreau sa locuiesc intr-o casa mult mai mare decat asta!
Si se pomeni el intr-un lac.Foarte incantat de atata apa si libertate de miscare incepu sa-l cutreiere,sa cunoasca pestii de acolo.Dar nu trecu mult timp si un crap vazandu-l il lua la fuga sa-l inhate.Cu chiu cu vai reusi sa scape ascunzandu-se sub o piatra.Tremurand de spaima,isi puse a doua dorinta:
-Pestisorule fermecat, te rog adu-ma inapoi in acvariu!!
Si se pomeni el iar in acvariu si tare fericit a fost.Insa a uitat imediat de spaima care a tras-o in lac si a inceput iara nestingherit sa sperie pe toti pestisorii si sa fie chiar si mai rau.Apoi intr-o zi furios ca din cauza pestisorului auriu vezi bine era el sa-si piarda viata,s-a repezit iar sa-l inghita,
-Stai ,i-a spus pestisorul,mai ai o dorinta,si poate ca ea te va face cel mai fericit peste!
Se gandi el ce se gandi si foarte sigur pe sine spuse:
-Bine ,fa-ma atunci sa fiu cel mai mare si mai puternic peste din acel lac!!!
Si se vazu in lac pestisorul cel negricios mare,mare de tot si foarte de temut,puternic.Si tare incantat mai era,cum toti fugeau de el,si nimeni nu cuteza sa i se impotriveasca.Dar nu trecu mult timp si vazand o rama intr-un carlig se repezi lacom sa o inhate si dus fu in lumea cealalta a uscatului.Zbatandu-se el in barca pescarului zise inspaimantat;
-Pestisorule fermecat,te rog fa-ma ca inainte in acvariul meu !!!.
-Imi pare rau ,auzi el pestisorul auriu,eu nu pot indeplini cuiva decat 3 dorinte.Pe cand aceasta e a patra.
-Te rog,te implor fa ceva,inca una chiar nu se poate?
Pestisorul cel auriu care era tare bun la suflet,chiar daca fusese amenintat de moarte:
-Ar mai exista o solutie,ca cineva din cei 10 pestisori din acvariu sa-si puna dorinta ta.
-Da,da,va implor..o ultima dorinta pentru mine,sa fiu salvat de aici,sa ma intorc in acvariu.
Dar nici unul din cei 10 pestisori ,nu vrura nici vorba ca el sa se reintoarca printre ei. .Cum sa uite ei cum i-a terorizat cu prezenta lui atat timp,chiar si dupa ce aflase pe propria piele ce inseamna spaima de a fi amenintat de cineva mai mare si mai puternic ca tine?
Si astfel si-a dat pestisorul cel mare si puternic,duhul pe uscat.
Acum dragi copii, in acvariu domneste bucuria si pacea,e chiar un Microparadis acvatic!!!!!
MORALA:Dumnezeu lasa mereu o sansa in plus.De asta depinde insa cat bine ai lasat in urma ta.
Indiferent cat de mare si puternic esti,exista mereu ceva care sa te rapuna.
Ai grija in viata ce-ti doresti,nu toate dorintele sunt bune!
PS:Compusa de mine special pentru Alexandra si Stefan.Sa va amintiti de mine cand priviti pestisorii din acvariu,si sa nu uitati niciodata ca cea mai mare putere si comoara este cea a bunatatii sufletesti..
Intr-o zi stapanul acvariului mai aduse un pestisor.Era un peste foarte micut si auriu.Toti 10 cum il vazura incepura sa-l admire,doar pestisorul negricios ros de invidie se repezi asupra lui amenintandu-l:
-Eu sunt aici sa stii stapanul,mie mi se cuvin laudele.Si dadu sa-l inghita
Speriat,pestisorul auriu ii spuse:
-Nu-mi fa rau,eu sunt pestisorul fermecat si pot sa-ti indeplinesc 3 dorinte.
Pestisorul negricios care visa uneori cum tot creste sufocandadu-e in spatiul prea mic al acvariului exclama:
-Vreau sa locuiesc intr-o casa mult mai mare decat asta!
Si se pomeni el intr-un lac.Foarte incantat de atata apa si libertate de miscare incepu sa-l cutreiere,sa cunoasca pestii de acolo.Dar nu trecu mult timp si un crap vazandu-l il lua la fuga sa-l inhate.Cu chiu cu vai reusi sa scape ascunzandu-se sub o piatra.Tremurand de spaima,isi puse a doua dorinta:
-Pestisorule fermecat, te rog adu-ma inapoi in acvariu!!
Si se pomeni el iar in acvariu si tare fericit a fost.Insa a uitat imediat de spaima care a tras-o in lac si a inceput iara nestingherit sa sperie pe toti pestisorii si sa fie chiar si mai rau.Apoi intr-o zi furios ca din cauza pestisorului auriu vezi bine era el sa-si piarda viata,s-a repezit iar sa-l inghita,
-Stai ,i-a spus pestisorul,mai ai o dorinta,si poate ca ea te va face cel mai fericit peste!
Se gandi el ce se gandi si foarte sigur pe sine spuse:
-Bine ,fa-ma atunci sa fiu cel mai mare si mai puternic peste din acel lac!!!
Si se vazu in lac pestisorul cel negricios mare,mare de tot si foarte de temut,puternic.Si tare incantat mai era,cum toti fugeau de el,si nimeni nu cuteza sa i se impotriveasca.Dar nu trecu mult timp si vazand o rama intr-un carlig se repezi lacom sa o inhate si dus fu in lumea cealalta a uscatului.Zbatandu-se el in barca pescarului zise inspaimantat;
-Pestisorule fermecat,te rog fa-ma ca inainte in acvariul meu !!!.
-Imi pare rau ,auzi el pestisorul auriu,eu nu pot indeplini cuiva decat 3 dorinte.Pe cand aceasta e a patra.
-Te rog,te implor fa ceva,inca una chiar nu se poate?
Pestisorul cel auriu care era tare bun la suflet,chiar daca fusese amenintat de moarte:
-Ar mai exista o solutie,ca cineva din cei 10 pestisori din acvariu sa-si puna dorinta ta.
-Da,da,va implor..o ultima dorinta pentru mine,sa fiu salvat de aici,sa ma intorc in acvariu.
Dar nici unul din cei 10 pestisori ,nu vrura nici vorba ca el sa se reintoarca printre ei. .Cum sa uite ei cum i-a terorizat cu prezenta lui atat timp,chiar si dupa ce aflase pe propria piele ce inseamna spaima de a fi amenintat de cineva mai mare si mai puternic ca tine?
Si astfel si-a dat pestisorul cel mare si puternic,duhul pe uscat.
Acum dragi copii, in acvariu domneste bucuria si pacea,e chiar un Microparadis acvatic!!!!!
MORALA:Dumnezeu lasa mereu o sansa in plus.De asta depinde insa cat bine ai lasat in urma ta.
Indiferent cat de mare si puternic esti,exista mereu ceva care sa te rapuna.
Ai grija in viata ce-ti doresti,nu toate dorintele sunt bune!
PS:Compusa de mine special pentru Alexandra si Stefan.Sa va amintiti de mine cand priviti pestisorii din acvariu,si sa nu uitati niciodata ca cea mai mare putere si comoara este cea a bunatatii sufletesti..
duminică, 13 aprilie 2014
Trecerea prin viata
A fost odata un rege foarte bun si intelept care avea doi fii.Cand a venit vremea ca el sa desemneze pe succesorul sau la carma tarii ,regele a cazut pe ganduri,deoarece legea prevedea ca fiul cel mare sa fie succesorul,pe cand el considera ca fiul cel mic ar fi cel mai potrivit. .Si tot reflectand el cum sa faca ca sa nu-l supere pe fiul cel mare pentru alegerea sa ,ii veni in cele din urma o idee.Un test din care decizia sa sa fie bine inteleasa fara a lasa loc interpretarilor si rautatii..
Asa ca intr-o zi le zise:
-Fiilor, nu departe de aici in Muntii Stancosi exista o pestera .Pestera are o intrare si o iesire.Maine si poimane ,fiecare pe rand, va trebui sa intrati si sa treceti prin ea .O calauza va va arata drumul pana la intrarea in pestera,iar eu am sa va astept la iesire intr-un cort..
A doua zi porni fiul cel mare calatoria .Intra in pestera si nici dupa o ora iesi .Regele il primi in cort si fiul incepu sa-i povesteasca cat de usor a fost,cat de rapid a gasit iesirea din pestera.
Apoi ziua urmatoare,porni fiul cel mic calatoria.Intra in pestera,trecu o ora,doua,trei si inca nu se arata.Fiul cel mare jubila de bucurie,ba se oferi sa intre sa-l caute pe fratele sau care cu siguranta se ratacise.Regele tacut,ii facu semn sa astepte.
Dupa 4 ore iesi si fiul cel mic.Isi imbratisa bucuros tatal si scoase din ranita pe rand ,un flaut,o carte si insasi coroana regala.Fiul cel mare le privi incremenit.
-Ei cum a fost dragul meu intreba regele:
Si fiul cel mai mic incepu sa povesteasca:
-Am intrat in pestera si dupa ceva drum am vazut o sageata pe peretii ei.Semnul tot aparea pe parcurs ,si mi-am dat seama ca indica ceva.La un moment dat sageata imi indica sa o cotesc spre stanga.Am descoperit un coridor stramt,m-am strecurat pe acolo si am mers pana in capatul lui unde langa sageata era o scorbura .
In ea, am dat de flautul pe care l-am primit in copilarie de Craciun .Mi-am adus aminte tata,tare bucuros de vremurile de atunci .Obosit,m -am asezat pe o piatra si am cantat cantecul meu preferat,Nu l-am uitat canta,desi au trecut atati ani de cand nu am mai exersat...Apoi am iesit din acel coridor stramt si mi-am continuat drumul.La un moment dat am auzit undeva la dreapta un susur de apa.Apoi zgomot de apa involburataNu stiam exact de unde vine si am fost curios sa aflu.A trebuit sa ma abat iar de la drum .Am descoperit astfel un izvor pe care urmandu-l am ajuns intr-un canion pe unde apa cobora in cascada.A fost grea coborarea dar a meritat.Am dat de un mic lac subteran si grupuri de stanci ascutite in culori nemaivazute.Pe marginea lacului,am vazut o barca,iar in ea am gasit cartea,cartea de istorie a tarii noastre din care am invatat atati ani .Am deschis-o la intamplare si la lumina felinarului am citit o pagina.Mi-am reamintit indurerat de atatea razboaie si suferinti.Apoi inchizand cartea am vaslit pe lac meditand.Mi-au trecut atunci multe lucruri prin minte,si triste dar si frumoase.M-am gandit apoi la intuneric si la lumina,la partea intunecata a istoriei si la partea ei luminoasa.Si am realizat un lucru,ca in viata ai nevoie de un felinar bun,o credinta in ceva luminos,prin care sa poti inlatura intunericul ce ameninta deseori,iar acesta credinta nu poate fi decat iubirea.
Cand m-am intors la drumul principal a fost mult mai greu.E cu mult mai usor sa cobori ,suisul este cu mult mai anevoios,mai greu.Si asa este si in viata.Mi-am continuat drumul si dupa ceva vreme am ajuns aproape de capat unde am dat de o minunatie de pestera de gheata.Tot incantandu-ma si cercetand frumusetea grupurilor de stalactite si stalagmite,am gasit lesne undeva intre ele asezata coroana ta.Am zambit bucuros sa o aflu acolo si fireste am luat-o cu mine.De acolo nu a mai fost mult pana am dat de iesire.
...
Auzind intreaga poveste,fiul cel mare a plecat capul rusinat.Si el vazuse semnele dar nu l-au interesat defel sa cerceteze ce vor ele sa arate,si el auzise glasul naturii ca o invitatie la a descoperi ceva,dar trecuse nepasator,si el vazuse pestera de gheata dar nu a poposit baremi o clipa sa se bucure de frumusetea ei.
Fratele sau insa luase aminte la toate,si rasplata a fost pe masura cautarilor si efortului . El doar trecuse printr-un loc fara sa pretuiasca calatoria cu tot ce putea ea oferi.Ca atare ratase spectacolul ei,deoarece tot timpul se gandise la destinatia finala.Nu descoperise nimic cu inima din graba si ignoranta.
Regele i-a asezat fiului sau mai mic coroana pe cap,iar el nu a putut decat sa recunoasca ca este cea mai buna si inteleapta alegere.
MORALA:
Viata e o trecere,un tunel, in care nu conteaza atat de mult scopul final,destinatia ,cat conteaza mijloacele,cautarea,sufletul ei adica calatoria in sine!
Nu poti carmui o tara daca nu poti lua aminte la ce se intampla in jurul tau,sa vezi ,sa auzi si sa simti frumusetile si suferintele ei!
PS:Compusa de mine special pentru nepoteii mei.
Asa ca intr-o zi le zise:
-Fiilor, nu departe de aici in Muntii Stancosi exista o pestera .Pestera are o intrare si o iesire.Maine si poimane ,fiecare pe rand, va trebui sa intrati si sa treceti prin ea .O calauza va va arata drumul pana la intrarea in pestera,iar eu am sa va astept la iesire intr-un cort..
A doua zi porni fiul cel mare calatoria .Intra in pestera si nici dupa o ora iesi .Regele il primi in cort si fiul incepu sa-i povesteasca cat de usor a fost,cat de rapid a gasit iesirea din pestera.
Apoi ziua urmatoare,porni fiul cel mic calatoria.Intra in pestera,trecu o ora,doua,trei si inca nu se arata.Fiul cel mare jubila de bucurie,ba se oferi sa intre sa-l caute pe fratele sau care cu siguranta se ratacise.Regele tacut,ii facu semn sa astepte.
Dupa 4 ore iesi si fiul cel mic.Isi imbratisa bucuros tatal si scoase din ranita pe rand ,un flaut,o carte si insasi coroana regala.Fiul cel mare le privi incremenit.
-Ei cum a fost dragul meu intreba regele:
Si fiul cel mai mic incepu sa povesteasca:
-Am intrat in pestera si dupa ceva drum am vazut o sageata pe peretii ei.Semnul tot aparea pe parcurs ,si mi-am dat seama ca indica ceva.La un moment dat sageata imi indica sa o cotesc spre stanga.Am descoperit un coridor stramt,m-am strecurat pe acolo si am mers pana in capatul lui unde langa sageata era o scorbura .
In ea, am dat de flautul pe care l-am primit in copilarie de Craciun .Mi-am adus aminte tata,tare bucuros de vremurile de atunci .Obosit,m -am asezat pe o piatra si am cantat cantecul meu preferat,Nu l-am uitat canta,desi au trecut atati ani de cand nu am mai exersat...Apoi am iesit din acel coridor stramt si mi-am continuat drumul.La un moment dat am auzit undeva la dreapta un susur de apa.Apoi zgomot de apa involburataNu stiam exact de unde vine si am fost curios sa aflu.A trebuit sa ma abat iar de la drum .Am descoperit astfel un izvor pe care urmandu-l am ajuns intr-un canion pe unde apa cobora in cascada.A fost grea coborarea dar a meritat.Am dat de un mic lac subteran si grupuri de stanci ascutite in culori nemaivazute.Pe marginea lacului,am vazut o barca,iar in ea am gasit cartea,cartea de istorie a tarii noastre din care am invatat atati ani .Am deschis-o la intamplare si la lumina felinarului am citit o pagina.Mi-am reamintit indurerat de atatea razboaie si suferinti.Apoi inchizand cartea am vaslit pe lac meditand.Mi-au trecut atunci multe lucruri prin minte,si triste dar si frumoase.M-am gandit apoi la intuneric si la lumina,la partea intunecata a istoriei si la partea ei luminoasa.Si am realizat un lucru,ca in viata ai nevoie de un felinar bun,o credinta in ceva luminos,prin care sa poti inlatura intunericul ce ameninta deseori,iar acesta credinta nu poate fi decat iubirea.
Cand m-am intors la drumul principal a fost mult mai greu.E cu mult mai usor sa cobori ,suisul este cu mult mai anevoios,mai greu.Si asa este si in viata.Mi-am continuat drumul si dupa ceva vreme am ajuns aproape de capat unde am dat de o minunatie de pestera de gheata.Tot incantandu-ma si cercetand frumusetea grupurilor de stalactite si stalagmite,am gasit lesne undeva intre ele asezata coroana ta.Am zambit bucuros sa o aflu acolo si fireste am luat-o cu mine.De acolo nu a mai fost mult pana am dat de iesire.
...
Auzind intreaga poveste,fiul cel mare a plecat capul rusinat.Si el vazuse semnele dar nu l-au interesat defel sa cerceteze ce vor ele sa arate,si el auzise glasul naturii ca o invitatie la a descoperi ceva,dar trecuse nepasator,si el vazuse pestera de gheata dar nu a poposit baremi o clipa sa se bucure de frumusetea ei.
Fratele sau insa luase aminte la toate,si rasplata a fost pe masura cautarilor si efortului . El doar trecuse printr-un loc fara sa pretuiasca calatoria cu tot ce putea ea oferi.Ca atare ratase spectacolul ei,deoarece tot timpul se gandise la destinatia finala.Nu descoperise nimic cu inima din graba si ignoranta.
Regele i-a asezat fiului sau mai mic coroana pe cap,iar el nu a putut decat sa recunoasca ca este cea mai buna si inteleapta alegere.
MORALA:
Viata e o trecere,un tunel, in care nu conteaza atat de mult scopul final,destinatia ,cat conteaza mijloacele,cautarea,sufletul ei adica calatoria in sine!
Nu poti carmui o tara daca nu poti lua aminte la ce se intampla in jurul tau,sa vezi ,sa auzi si sa simti frumusetile si suferintele ei!
PS:Compusa de mine special pentru nepoteii mei.
joi, 10 aprilie 2014
Daca Dumnezeu...
"Daca Dumnezeu nu exista,atunci totul este permis"-Dostoievski.
Cred ca observatia lui Dostoievski este cat se poate de percutanta.Daca un Legiuitor suprem nu ar fi,atunci putem pune semn de egalitate intre martirii si calaii istoriei,intre onestitate si escrocherie,intre altruism si egocentrism,intre bunatate si ura,intre adevar si minciuna...adica toate sunt asa si asa,o apa si-un pamant sub zodiacul junglei al carui deziderat ar fi,care pe care si scapa cine poate!.
Daca ar fi asa,este foarte revoltator,strigator la cer iti va spune inima ascultand-o!
... prea multa Suferinta si prea putina dragoste pe lumea asta!
Ceva trebuie sa se intample,sa se separe apele,sa se limpezeasca matca,ceva sublim,undeva,candva.
Cred ca observatia lui Dostoievski este cat se poate de percutanta.Daca un Legiuitor suprem nu ar fi,atunci putem pune semn de egalitate intre martirii si calaii istoriei,intre onestitate si escrocherie,intre altruism si egocentrism,intre bunatate si ura,intre adevar si minciuna...adica toate sunt asa si asa,o apa si-un pamant sub zodiacul junglei al carui deziderat ar fi,care pe care si scapa cine poate!.
Daca ar fi asa,este foarte revoltator,strigator la cer iti va spune inima ascultand-o!
... prea multa Suferinta si prea putina dragoste pe lumea asta!
Ceva trebuie sa se intample,sa se separe apele,sa se limpezeasca matca,ceva sublim,undeva,candva.
marți, 8 aprilie 2014
Vis de albastru...
"Copacul","Lasa-mi toamna pomii verzi","Un albastru infinit","Multumesc iubita mama","Drumurile noastre poate","De-ai fi tu salcie la mal"...iata incontestabil cateva nestemate din muzica usoara romaneasca.
Fireste ar fi sa fie promovate prin atatea emisiuni muzicale de astazi in care cu mic cu mare se canta!
Chiar nu ne mai place ce este autohton?
Sunt aceste compozitii enumerate mai prejos oare de anumite slagare internationale?Nicidecum.
Se pare ca fiecare pasare canta astazi in engleza...
Azi de dimineata m-a surprins cerul cu albastrimea lui impecabila ...si-mi vine asa un dor de duca si visare ,dar nu ma lasa Doamne atatea si atatea probleme care nu se mai sfarsesc.Incerc astfel sa contrabalansez situatia si cu un medicament muzical pentru suflet...un "albastru angelic infinit" din compozitia lui Marcel Dragomir
.
Ce clipuri se realizau candva , si cum sunt ele astazi realizate.
Suflet,naturalete,simplitudine unde sunteti ?
Fireste ar fi sa fie promovate prin atatea emisiuni muzicale de astazi in care cu mic cu mare se canta!
Chiar nu ne mai place ce este autohton?
Sunt aceste compozitii enumerate mai prejos oare de anumite slagare internationale?Nicidecum.
Se pare ca fiecare pasare canta astazi in engleza...
Azi de dimineata m-a surprins cerul cu albastrimea lui impecabila ...si-mi vine asa un dor de duca si visare ,dar nu ma lasa Doamne atatea si atatea probleme care nu se mai sfarsesc.Incerc astfel sa contrabalansez situatia si cu un medicament muzical pentru suflet...un "albastru angelic infinit" din compozitia lui Marcel Dragomir
.
Ce clipuri se realizau candva , si cum sunt ele astazi realizate.
Suflet,naturalete,simplitudine unde sunteti ?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)