Trecerea prin viata

A fost odata un rege foarte bun si intelept care avea doi fii.Cand a venit vremea ca el sa desemneze pe succesorul sau la carma tarii ,regele a cazut pe ganduri,deoarece legea prevedea ca fiul  cel mare sa fie succesorul,pe cand el considera ca fiul cel mic ar fi cel mai potrivit. .Si tot reflectand el cum sa faca ca sa nu-l supere pe fiul cel mare pentru alegerea sa ,ii veni in cele din urma o idee.Un test din care decizia sa sa fie bine inteleasa fara a lasa loc interpretarilor si rautatii..
Asa ca intr-o zi le zise:
-Fiilor, nu departe de aici in Muntii Stancosi exista o pestera .Pestera are o intrare si o iesire.Maine si poimane ,fiecare pe rand, va trebui sa intrati si sa treceti prin ea .O calauza va va arata drumul pana la intrarea in pestera,iar eu am sa va astept la iesire intr-un cort..
A doua zi porni fiul cel mare calatoria .Intra in pestera si nici dupa o ora iesi .Regele il primi in cort si fiul incepu sa-i povesteasca cat de usor a fost,cat de rapid  a gasit iesirea din pestera.
Apoi ziua urmatoare,porni fiul cel mic calatoria.Intra in pestera,trecu o ora,doua,trei si inca nu se arata.Fiul cel mare jubila de bucurie,ba se oferi sa intre sa-l caute pe fratele sau care cu siguranta se ratacise.Regele tacut,ii facu semn sa astepte.
Dupa 4 ore iesi si fiul cel mic.Isi imbratisa bucuros tatal si scoase din ranita   pe rand ,un flaut,o carte si insasi coroana regala.Fiul cel mare le privi incremenit.
-Ei cum a fost dragul meu intreba regele:

Si fiul cel mai mic  incepu sa povesteasca:
-Am intrat in pestera si  dupa ceva  drum am vazut o sageata pe peretii ei.Semnul tot aparea pe parcurs ,si mi-am dat seama ca indica ceva.La un moment dat sageata imi indica sa o cotesc spre stanga.Am descoperit un coridor stramt,m-am strecurat pe acolo si am mers pana in capatul lui unde langa sageata era o scorbura .
In ea, am dat de  flautul pe care l-am primit in copilarie de Craciun .Mi-am adus aminte tata,tare bucuros de vremurile de atunci .Obosit,m -am asezat pe o piatra si am cantat cantecul meu preferat,Nu l-am uitat canta,desi au trecut atati ani de cand nu am mai exersat...Apoi am iesit din acel coridor stramt si mi-am continuat drumul.La un moment dat am auzit undeva la dreapta un susur de apa.Apoi zgomot de apa involburataNu stiam exact de unde vine si am fost curios sa aflu.A trebuit sa ma abat iar de la drum .Am descoperit astfel un izvor pe care urmandu-l am ajuns intr-un canion pe unde apa cobora in cascada.A fost grea coborarea dar a meritat.Am dat de un mic lac subteran si grupuri de stanci ascutite in culori nemaivazute.Pe marginea lacului,am vazut o barca,iar in ea am gasit  cartea,cartea de istorie a tarii noastre din care am invatat atati ani .Am deschis-o la intamplare si la lumina felinarului am citit o pagina.Mi-am reamintit indurerat de atatea razboaie si suferinti.Apoi inchizand cartea am vaslit pe lac meditand.Mi-au trecut atunci multe lucruri prin minte,si triste dar si frumoase.M-am gandit apoi la intuneric si la lumina,la partea intunecata a istoriei si la partea ei luminoasa.Si am realizat un lucru,ca in viata ai nevoie de un felinar bun,o credinta in ceva luminos,prin care sa poti inlatura intunericul ce ameninta deseori,iar acesta credinta nu poate fi decat iubirea.
Cand m-am intors la drumul principal a fost mult mai greu.E  cu mult mai  usor sa cobori ,suisul este cu mult mai anevoios,mai greu.Si asa este si in viata.Mi-am continuat drumul si dupa ceva vreme am ajuns aproape de capat unde am dat de o minunatie de pestera de gheata.Tot  incantandu-ma si cercetand  frumusetea grupurilor de stalactite si stalagmite,am gasit lesne undeva intre ele asezata coroana ta.Am zambit bucuros sa o aflu acolo si fireste am luat-o cu mine.De acolo nu a mai fost mult pana am dat de iesire.

...
Auzind intreaga poveste,fiul cel mare a plecat capul rusinat.Si el vazuse semnele dar nu  l-au interesat defel sa cerceteze ce vor ele sa arate,si el auzise glasul naturii ca o invitatie la a descoperi ceva,dar trecuse nepasator,si el vazuse pestera de gheata dar nu a poposit baremi o clipa sa se bucure de frumusetea ei.
Fratele sau insa luase aminte la toate,si rasplata a fost pe masura cautarilor si efortului . El doar trecuse printr-un loc fara sa pretuiasca calatoria cu tot ce putea ea oferi.Ca atare ratase spectacolul ei,deoarece tot timpul se gandise la destinatia finala.Nu descoperise nimic cu inima din graba si ignoranta.

Regele i-a asezat fiului sau mai mic coroana pe cap,iar el  nu a putut decat sa recunoasca ca este cea mai buna si inteleapta alegere.


MORALA:
Viata e o trecere,un tunel, in care nu conteaza  atat de mult scopul final,destinatia ,cat conteaza   mijloacele,cautarea,sufletul ei adica calatoria in sine!
Nu poti carmui o tara daca nu poti lua aminte la ce se intampla in jurul tau,sa vezi ,sa auzi si sa simti frumusetile si suferintele ei!

PS:Compusa de mine special pentru nepoteii mei.