Despre mandrie

LUSTRUL SI CIOTUL MANDRIEI

Doi spiridusi calatoreau prin Cosmos, fiecare pe o semiluna.Unul avea  o semiluna neteda,alba si stralucitoare ca marmura cea fin lustruita,celalat o semiluna  cenusie si neslefuita,plina de asperitati,  cu multe cioturi si scobituri.Si intalnindu-se ei in drumul lor,primul incepu in bataie de joc sa se laude intruna cu semiluna sa perfecta,cu margini frumos rotunjite si lustru desavarsit.Apoi razand, striga  cu mare dispret:
-Vai si amar tie pocitanie cu  semiluna ta urata si diforma ,ca rad si stelele de tine!
Si auzind Dumnezeu lauda acelui spiridus sufla brusc  peste ei,si amandoi spiridusi dezechilibrandu-se cazura de pe saua semilunii.
In cadere laudarosul aluneca cu mainele peste lustrul semilunii sale perfecte fara sansa fireste sa se prinda  de ea.Si cazu astfel in abisul cerului.
Cel de pe semiluna sa neslefuita,dadu cu mainile de cioturile ei si se prinse de ele,apoi proptindu-si  picioarele in scobiturile ei reusi sa se urce usor din nou pe saua ei arcuita.
..
Si continuandu-si el tare fericit si mandru calatoria pe panza albastra si plina de stele a cerului,se intalni  dupa o vreme cu un alt spiridus care avea o semiluna la fel de frumoasa ca cea a celuia de mai inainte .
De data asta el fu cel care incepu sa se laude intruna despre cat de minunata,de utila,de desteapta  este semiluna sa, si-i povesti razand batjocuritor despre cele petrecute mai inainte.Apoi se pomeni si el strigand  cu mare dispret:
-Vai si amar tie filfizon cu lustrul tau perfect,ca te vei rostogoli ca prostul pe  derdelus la o rafala mai puternica de vant !
Si auzind iarasi Dumnezeu atata lauda ,sufla puternic intr-o directie si cele doua semiluni duse fura  de vant pana se ciocnira de un meteorit .Si nimerira ele intr-un defileu colturos si plin de scorburi,iar spiridusul de pe semiluna cea neteda cu margini  arcuite reusi sa se strecoare prin el,pe cand  spiridusul laudaros ramase blocat cu cioturile si scobiturile semilunii sale in gaurile si coltii de piatra ai meteoritului.
Si acolo ramase intepenit ca intr-o inchisoare  pentru totdeauna.


Morala;
Cea mai mare si mai de temut imperfectiune este mandria.
Doua lucruri o caracterizeaza,infatuarea si aroganta,precum simbolic,lustrul si ciotul din poveste.

Compusa de mine special pentru Stefan si Alexandra.
(Pentru cand o sa cresteti mai marisori ,ca acum ,mai greu de inteles este.)